ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Don’t Stop The Dance

On Noiembrie 11, 2018, in Alpha Leadership, by Neculai Fantanaru

Experimentează o nouă formă de interpretare a realităţii, contribuind la crearea poveştii personale cu sângele raţiunii de a nu fi niciodată prea emoţional.

Nu voia să accepte nimic mai puţin decât îi cerea mândria, această învârtoşare furioasă a sufletului ei plin de umbre răzbunătoare, ba dimpotrivă, trebuia să caute mereu ceva nou în schimbul a tot ceea ce o făcea prizonieră într-un trecut fără viaţă, conştientizat ca o moarte continuă. Privirile ei pline de înţelesuri grave, pentru care un artist ar găsi comparaţia cu un peisaj fără viaţă, păreau a fi încărcate cu acel sentiment al deznodământului ce încheie destinul unei umanități asupra căreia s-a abătut vântul îmbătrânirii.

Nici măcar nu ţi-ai dori să îţi imaginezi aşa ceva de la un om care înalţă în faţa oricărui vis plin de speranţă un steag ce niciodată nu flutură în adierea vântului, un simplu steag şi atât, un simbol fără nicio semnificaţie, înnobilându-se în zodia unui ecou inefabil, care este pecetea poeziei. Deşertăciunea omului se măsoară în tentativele sale de a uita locul de unde a plecat, şi mai grav de atât, fără a-şi dea seama unde a ajuns să se situeze în versurile fără ecou ale unui imn de împăcare cu viaţa.

Experienţa suferinţei "pierderii de sine" permite libertatea asocierii, punerii în dialog, a unor semne de întrebare aflate la diferite grade de analizare a unei teme abordate doar în dramaturgia universală.

Singura trăire a acestei femei greu accesibile este rezultatul unui parcurs care traversează antenele instinctuale ale individului ascuns în spatele sensibilităţii deosebit de înşelătoare, coboară într-un colaj suprarealist, experimental, rece, cu tăiş de bisturiu, pentru ca apoi să urce din nou în spaţiul inerent unui Ego exacerbat şi bolnav de superioritate. Beauty should be deeper than your skin.

Adevărul e că într-un fel mă simţeam atras de faţeta aceasta a realităţii plină de umbre şi mister, percepând-o ca pe o încercare existenţială de a înţelege taina divină de transformare a omului rătăcit în patimi, într-un stadiu foarte jos al virtuţii. Abisurile unei femei rezultă din imaginaţia pe care o acorzi realităţii căreia ei îi scăpă din vedere înţelesul cel mai grăitor.

Leadership: Îţi faci un triumf din experienţa creaţiei de sine raportată la două feţe distincte ale aceleiaşi personalităţi, feţe ce se întâlnesc într-un punct convergent numit “emoţie estetică”?

Întotdeauna un scriitor excepţional îşi găseşte ca model de analiză doar personajele cel mai greu de crezut pe cuvânt, cele mai greu de acceptat sau de urmat de către spiritele tolerante, punând accent pe descrierea fenomenelor trupeşti care produc sau însoţesc procesele psihice. Trăsăturile individuale splendid observate de mine în cazul acestei femei rezidă din "natura moartă" a unui om comun, dar unul perceput numai de cele mai rare minți umane.

La ea, totul părea regizat de un fotograf care surprinde doar părţile întortocheate ale unui labirint misterios, de o unicitate ireală, încadrat între prezenţa şi absenţa unei reflecţii de ordin social, în maniera de a fixa o imagine-copie a realităţii într-un cadru al deznădejdii şi al întrebărilor fără răspuns. Un cadru al cărui fundal general este acelaşi, dar elementele de recuzită se schimbă.

Expresia unei imagini care se raportează la o altă faţetă a realităţii este, sub acest aspect, o expresie a voinţei de a ascunde orice emoţie, de a trăda orice altă intenţie decât cea declarată făţiş.

Când placi pe cineva este posibil să te îndrăgosteşti un pic, cum i se întâmplă pictorului atunci când vrea să surprindă esenţialul unei secunde săpat pe expresia chipului uman, dar trebuie să fii pregătit tot timpul de orice nereuşită a unui factor singular. A o iubi pe ea este un miraj într-un deşert vast şi pustiu. A o părăsi este similar cu eliberarea de sub vraja lui Mephisto.

O emoţie estetică este o vibraţie persistentă a sinelui convertită într-un act de simbolizare a limbajului imagistic, o formă de manifestare sufletească convertită într-o imagine care imită stilul de pictură a unui artist.

A scrie despre Ea este mai mult un soi de uimire produsă din cauza pătrunderii într-o lume stranie, un fel de îndoială foarte intensă care nu reprezintă un simptom al neîncrederii într-o minte trufaşă, ci un stimulent pentru investigația unei răni sufleteşti misterioase după cum reiese din întrebarea pe care filosoful grec Cleanthes i-o adresa demult unui tânăr discipol: "De ce eu nu simt că tu simţi?"

Leadership: Eşti pregătit să atingi o formă superioară de conştiinţă într-un spaţiu imaginativ, prin comparaţie cu o poveste pe scurt a realităţii pe care nu ai mai spus-o niciodată?

N-aş insista acum asupra portretului ei, dominat mai ales de motivul ochilor plini de vioiciune, ale cărui pleoape nu o pot înţelege, decât pe ea. Cine eşti cu adevărat? Căci ori de câte ori încerc să mă apropii mai mult de ea, aud, departe, ca într-un recul, interferența unui ecou ajuns la urechea mea asemenea unei sugestii cu iz de avertisment: ai grijă, băiete, totul e înşelător în viaţa ei, la vârsta ei, inclusiv machiajul ce scoate în evidenţă perfecţiunea trăsăturilor chipului ei.

Păstrez distanţa de ea, mai bine decât să rămânem singuri ca Faust și Margareta care sfârșesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt. Cu un zâmbet sarcastic Mephisto şi-ar admira victoria, eu aş deveni slujitor al tărâmului de dincolo. Aş putea să cad uşor în tentaţia seducţiei, mai greu ar fi să suport iadul pe care însăşi seducţia mi-l pregăteşte. Femeia aceasta pare a fi genul de om care creează presiune asupra evenimentelor din imediata ta apropiere, doar ca să câştige o bătălie sângeroasă. Dar sângele meu nu se va vărsa niciodată în cupa sărutărilor ei primejdioase. În dosul unei guri dulci se ascunde o inimă otrăvită.

Ei bine, un asemenea model uman de neuitat îl regăsim cel mai bine conturat într-un roman al scriitoarei Mary Balogh:

"Ce orb am fost că nu am văzut asta. Ea şi-a ridicat ochii spre mine şi mi-a susţinut privirea. În ochii aceştia, care erau cea mai frumoasă trăsătură a ei, am putut să detectez durerea, ascunsă foarte adânc, sub straturile de severă stăpânire de sine. S-a iubit doar pe ea, toţi erau conştienţi de asta. În general era dispreţuită, chiar urâtă de oamenii care cădeau victima egoismului ei exagerbat. Eu voiam s-o iubesc. Voiam să găsesc drumul spre inima ei şi să fiu favoritul ei. Ce nebunie !"

Ceea ce se vede într-o imagine plină de concreteţe este de fapt imaginea ascunsă a unei alte imagini mult mai greu de reprodus în cuvinte. În interiorul unei realităţi imaginative totul se petrece după criteriul stabilit de darul citirii gândurilor. Aici, conştiinţa îşi câştigă superioritatea prin ochiul admiraţiei faţă de profunzimea unei minţi care gândeşte totul prin opoziţii, o minte care practic contrazice ceea ce urmăreşte să expună, să convingă. Don't know why there's no sun in the sky with her.

Leadership: Poţi să construieşti un eveniment care aduce în prim-planul privitorului arta ca spaţiu de creaţie, etalând interpretări care transmit emoţii pline de afirmarea unei finalităţi transcendente?

My mother says truth is all that matters, lying and deceiving is a sin. O refugiere uşoară în închipuirea femeii plină de acea fragilitate camuflată în dosul unei măşti plină de umbre, fără de care nu s-ar putea realiza un profil artistic cât mai cuprinzător, ar putea să culmineze pe de o parte într-un protest simbolic faţă de o imagine construită doar ca să atragă simpatie, pe de altă parte într-un orizont de spirit tot mai nostalgic în faţa momentelor demult apuse.

Foarte puţine dialoguri fructuoase, amintiri deşirate, filtrări de gânduri și confirmări false de îndrăgostire, priviri aruncate într-un anumit fel, subliniate de o tăcere sumbră, m-au fixat totuşi într-o postură privilegiată de spirit tot mai asiduu marcat de bucuria creației. Drifting through a world that's torn and tattered, Every thought I have don't mean a thing. Mai precis, este vorba de momentul producerii unei fisuri între conţinutul obiectual al acţiunii ce devine un bun al conştiinţei şi mijloacele de formalizare ale unei logici care înlănţuie omul şi lumea într-un singur sistem de coordonate: trăiesc doar cât să exist.

Cred cu tărie c-o voi reîntâlni într-o bună zi, poate şi ea mă va recunoaşte, poate nu, dar cu siguranţă vom păstra distanţa unul faţă de celălalt ca două zaruri aruncate la întâmplare de mâna destinului inexorabil, ce nu mai au norocul să nimerească niciodată şase-şase. Mephisto nu-şi garantează superioritatea prin înşelăciunea sufletului omenesc, ci prin straniul joc al norocului pe care el însuşi l-a creat ca să monopolizeze o întreagă lume. Eu încă nu mi-am vândut sufletul diavolului. Şi nici nu doresc să am ghinion la zaruri.

În sfera artisticului, esenţială este viziunea pe care ţi-o formezi despre un destin inspirat din intensitatea trăirilor şi nevoilor emoţionale, care ar putea fi în acelaşi timp un tărâm inepuizabil, fertil, imaginativ, sensibil şi foarte vizual pe alocuri.

Don't Stop The Dance. Continuă să admiri firea omului, cu frumuseţea şi urâţenia lui lăuntrică, deoarece la fel ca în pictură nu va exista niciodată un tablou fără măcar un mic fond luminos alb şi o pată neagră.

Culorile va trebui să le alegi tu în nuanţele unei toamne târzii, dar atât de însorite, ca momentul de faţă în care eu scriu aceste rânduri. Ce interpretare vei da unei scene sau alta, depinde de cât de multă dăruire ai pus în crearea poveştii pe care o scrii în propriul creier şi apoi în propria viaţă cu sângele raţiunii de a nu fi niciodată prea emoţional.



* Notă: Bryan Ferry - Don't Stop The Dance

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us