Învaţă să percepi calitatea cea mai înaltă a unui om, fără să te pierzi în lumea lui proprie.
În primul an de facultate am avut un coleg extraordinar, dar nu extraordinar în sensul bun al cuvântului. Era mai degrabă un farsor, adică o persoană care ştie să-i păcălească pe oameni şi să se folosească de ei ca să obţină diverse avantaje.
La sfârşit de săptămână obişnuiam să merg cu colegii de grupă într-un club din oraş. Nu am putut să nu observ un lucru destul de evident la colegul nostru. De fiecare dată când ne întâlneam, el obişnuia să-şi scoată portmoneul şi să ne arate câţi bani are la el: 1.000 de euro. Tot timpul avea la el o grămadă de bani.
Dar ştii ce este cu adevărat amuzant? Niciodată, dar niciodată, el nu şi-a achitat consumaţia, şi asta deoarece întotdeauna se ofereau unii colegi să-i facă cinste. Aceştia din urmă s-au pierdut în lumea lui, fără să perceapă adevăratul lui caracter.
Şi uite aşa se face că colegul nostru, care avea atâţia bani la el şi pe deasupra şi o maşină decapotabilă, se distra bine mersi pe spinarea altora.
Leadership: Extinzi circumstanţele unei forme de răspuns la adresa unei aparenţe care-ţi conferă calitatea de învins, sau restrângi cauza unei manifestări care tinde să devină acceptarea unei oferte?
Cred ca morala este aceasta: oamenii „descurcăreţi” ştiu să profite de pe urma celor naivi şi uşor de manipulat. Eşti suficient de orgolios şi complexat ca să fii uşor de manipulat? Te pierzi în lumea speculanţilor?
Iată ce face diferenţa dintre oamenii: unii dau şi nu primesc nimic în schimb, în timp ce alţii, cu reale calităţi de manipulator iau şi niciodată nu se satură.
În leadership se pune preţ pe existenţa realităţii care bate aparenţa. Nu poţi să-ţi atingi potenţialul atâta vreme cât îţi foloseşti calităţile într-un mod greşit, care le degradează. Aşa cum nişte broşuri şi lozinci ademenitoare nu vor putea ascunde niciodată o conducere incompetentă, tot aşa şi calităţile tale negative vor ieşi la iveală chiar dacă sunt mascate de puterea ta de influenţă.
Tu te mândreşti cu calităţile tale? Ele pot confirma că eşti de încredere? Până când?
A fi de acord cu calităţile pe care le afişează oamenii înseamnă să sprijini cauza unei manifestări care tinde să devină acceptarea unei oferte pe care nu o poţi refuza. Forma ta de răspuns ar trebui să îmbrace haine imprevizibilităţii, a exigenţei şi prudenţei, astfel încât rolul pe care îl joci într-o împrejurare să nu fie cel de om învins de aparenţe.
Leadership: Îţi susţii forța de a împinge lucrurile până într-acolo încât să iei considerare posibilitatea de a nu-ţi însuşi o atenţie care exprimă farmec şi bunăvoinţă?
În foarte multe companii există astfel de indivizi, precum fostul meu coleg, care, cu o uşurinţă de nedescris, obţin totul pe de-a gata - salarii mari, beneficii, etc - cu toate că, în realitate, nu fac absolut nimic, nu-şi aduc în niciun fel contribuţia la dezvoltarea companiei, la realizarea unor obiective de interes deosebit şi nu se implică practic deloc în proiectele desfăşurate. Ci îşi petrec mai bine de 90% din timp în faţa calculatorului nefăcând nimic productiv sau plimbându-se dintr-un loc în altul fără rost. Practic ei sunt plătiţi pentru munca prestată de ceilalţi angajaţi.
Astfel de oameni nu sunt greu de depistat, toată lumea îi observă, toată lumea îi cunoaşte, însă nimeni nu face nimic, nimeni nu ia nicio măsură, iar ei se bucură mereu de o „vacanţă” prelungită. Şi este destul de clar cine are cel mai mult de pierdut, compania. Te fereşti de oamenii cu care ai numai de pierdut?
Un om cu gândire matură împinge lucrurile până într-acolo încât să recunoască o imagine care nu prezinţă o proiecţie perfectă a modelului care se mândreşte cu realizări peste aşteptări. El ia considerare posibilitatea de a nu-şi însuşi o atenţie care exprimă farmec şi bunăvoinţă, în termeni de refuzare a unei realități pe care o consideră mult prea generoasă pentru sine.
Atunci când un om îşi afişează prea multe însuşiri pozitive, ar trebui să bată la ochi ca ceva nu este chiar în ordine cu el.
Leadership: Faci dovada existenţei unui motiv de respingere a recunoaşterii unei valori de care unele persoane profită, fară să te transformi tu însuţi într-un magnet pentru "prostălăi" ?
În perioada rece, de iarnă în mod special, atunci când organismul uman este mai slăbit, eventual cu o deficienţă de vitamine, viruşii găsesc o poartă deschisă în sistemul imunitar al organismului.
O persoană care nu are nimic de oferit companiei reprezintă o risipă de bani. E ca un virus care găseşte o poartă deschisă în sistemul imunitar al leadershipului celui care conduce compania. Laşi o poartă deschisă pentru viruşi?
Tu ai permite să existe în compania sa astfel de „ viruşi şi paraziţi ”? Ce leacuri trebuie să foloseşti pentru a preveni apariţia lor?
Ca să se dezvolte, o companie are nevoie de oameni serioşi şi capabili să producă profit, nu pierderi. În cazul în care un angajat nu dovedeşte seriozitate totală, mai ales după ce au fost investiţi atâţia bani şi atâta timp în pregătirea şi perfecţionarea lui, el trebuie îndepărtat imediat din companie pentru că reprezintă un balast costisitor.
Singura valoare de care unii oameni pot profita de pe urma ta, în confruntarea cu timpul pe care li-l acorzi, este respectul pe care nu-l meriţi din cauza bunăvoinţei pe care o arăţi mereu făţă de ei.
Concluzie: O companie nu poate ajunge la un nivel de dezvoltare ridicat dacă nu are în componenţa ei oameni de valoare, însă poate avea numai de pierdut dacă are angajaţi neserioşi şi speculanţi. Prin urmare, ca manager trebuie să angajezi oameni foarte buni, care au potenţial si sunt capabili să facă o treabă excelentă, şi să te debarasezi cât mai rapid de cei ce nu-şi au rostul în companie.
Învaţă să percepi calităţile cele mai importante ale oamenilor (mai ales calităţile lor negative), fără să te pierzi în lumea lor proprie – altfel vei avea doar de pierdut.