Everything Is Coming Up Roses
Învață să susții cu toată forța și expresivitatea creației tale mișcarea lumii în timp, ca pe o prelungire a sufletului Omului în fața inteligenței nemărginite a naturii.
Mă plimb prin grădină, prin această minunată oază de relaxare și pace în care ciripitul păsărilor se transformă într-un concert mirific, în care mirosul proaspăt al ploii de primăvară se simte îmbătător, o boare de dimineață adiind ca o ușoară bătaie de aripi a fluturilor de pământ. O clipă cad pe gânduri. Mă uit lung la splendidul Double-Delight, privesc cu drag acest trandafir plin de rouă și simt cum sunt învăluit de mângâierea unei culturi aparte, de lanțurile fermecătoare ale unei vrăji nedeslușite ce străbate calea realității din lumea nemărginită și tăinuită a viselor.
Nemărginirea unei frânturi a ceea ce înseamnă feminitate, rafinament și eleganță își face drum printre atracțiile grădinii. Suntem ca frații, îmbogățiți de preaplinul unei lumi care, ușor, ușor, deschide o poartă spre absolutul unei plenitudini fără margini; cea pe care o găsim în forța înțelepciunii care dăinuie de mii de ani, în fața capacităților sugestive ale cuvântului plin de mistere, utilizat ca mod de a interoga capacitățile picturii și ale vizualității.
Trandafirul acesta, preferatul meu, este capodopera unei confruntări disputate pe pista intelectului înscris pe coordonata unui resort sufletesc superior, desprins parcă dintr-o poveste cu minunate cuvinte simple și cu un conținut neașteptat de semnificații. El intră în categoria unui subiect scriitoricesc de o ingeniozitate elevată, unde există posibilitatea ca realitatea să se întâlnească cu imaginația din toate punctele de vedere.
Probabil, într-un tablou pictat în culorile preferate ale lui Tițian, trandafirul meu ar putea să apară ca o permanentă înfrumusețare a vieții trăite prin harul unei eternități a prezentului dat, o răspândire a ideii de orizont larg deschis, într-o splendidă combinație de galben și roșu, eleganță și finețe, caracter și destin.
Te simți în stare să abordezi o imagine a ceea ce înseamnă imitarea naturii, gândindu-te la nemarginirea unei vieți de om redată prin prisma unui simbol cuprinzător, variat?
Mai întâi de toate, cred că leadershipul ar trebui să-și țeasă întreaga interpretare prin intermediul un simbol cuprinzător, variat, care să caracterizeze cel mai bine o stare de spirit numită ”pace”, liniște, stăruință, regăsire sufletească, împăcare de sine, veghe.
Trandafirul este subtilitatea unei descrieri simple, fără exagerări. Îi voi adăuga acum puțină ficțiune. Aruncând o privire de artist asupra ta, ca orice iubitor de frumos și de natură, descopăr forța și geniul trebuincioase construirii unei opere făcută să dăinuie peste veacuri ca amintire a unei vieți pământești anterioare, menită să ne țină uniți în cuget și simțiri, prefăcută într-un simbol divin ca expresie a unei frumuseți desăvârșite.
E ca atunci când atingi misterul unei ființe plămădită dintr-o singură particulă a universului, care îndeamnă totdeauna la virtute, la autodepășire, îngândurare, meditație, sugerând apropierea de un țel absolut sau de o ordine ascunsă a lucrurilor cârmuite de o inteligență superioară, dar rescrise de un suflet atât de vibrant, de o conștiință atât de ardent-angajată întru slujirea unui ideal nobil.
Pictura este obișnuința minții de a analiza frumosul unui corp viu în care se reîncarnează o individualitate mai înaltă.
Trandafirul luat ca model de inspirație. Eu nu te voi picta așa cum aș surprinde o gheișă, cu un zâmbet afectat pe față sau ținând un evantai care nu are niciun rol practic, în afara celui decorativ. Nu voi așeza un colier în jurul tău ca să trezesc sentimentul valorii într-o temă cavalerească, de mare interes, fie reducându-ți valoarea la vreun concept retro. Nu te voi picta cu ochii morți, ca pe o Nefertiti, prin apelarea la o perfecțiune nefirească a trăsăturilor și tenului. Ci te voi lăsa să strălucești în prelungirea unei cercetări asupra imaginarului, ale cărei mize sunt: simbolistica memoriei și universurile paralele.
Poți să determini înălțimea unei imagini artistice prin intermediul unei comparații între ceea ce îți poate aduce călătoria vieții și ceea ce te ține pe loc într-o anumită atitudine față de valorile unei spiritualități milenare?
I used to say that today is like tomorrow. Toate orizonturile vieții mele se pierd în nemărginirea unei singure lumi, toate drumurile duc la tine. Îți vorbesc și te ascult cu mult interes, fiindcă știu ce simți la fiecare atingere, odată cu fiecare petală ce cade la pământ, sau atunci când te clatini întruna, când te lași în jos, când mă învelești cu parfum de femeie. Spinii tăi, durerea trecătoare care mângâie o zonă ultrasensibilă din memoria mea, suferința unui trecut care nu mai există decât prin forța prezentului, mă eliberează de orice închidere în mine însumi. You don't understand it, I can tell it by your smile.
Adesea, recunosc după fiecare cuvânt imaginea ta rămasă în memorie, un roșu aprins care își schimbă vizibil culoarea într-un galben pal, cu iz de efemeritate. Dintr-o simplă contemplare individuală a imaginii statice ia naștere metafora spațială capabilă să evoce un “aproape” și un “departe”, între care stă ascunsă existența unei vibrații infinite, a unei pulsații etern creatoare.
În mod semnificativ, te revăd cu suflet de scriitor, unul care știe să prețuiască momentul sublim al unei întâlniri cu o prietenă deosebită, Cella Serghi, dintr-un tablou al memoriei ei, binevenit în orice timp și orice vreme:
"Cu câtă inconștiență te-am lăsat să intri în viața mea ! Am îndepărtat, am lovit fără milă tot ce mă mai lega, tot ce-ți stătea în cale. După cât de egoistă am fost, după cât de nepăsătoare de anumite dureri, pe care le dezlănțuise schimbarea mea, înțeleg azi cât de fericită eram pe atunci. Multă vreme nu te-am iubit...Iubeam elanul tău, gelozia ta, dorințele și grijile tale, adunate în jurul meu, nevoita ta de a mă vedea mereu. Tot ce spuneai avea un sunet nou, era original fiindcă gândeai altfel decât tot ce auzisem înainte. Iubeam capacitatea ta de a fi pasionat, preocupat de mine."
Valorile femeii care a lăsat adesea cuvintele să-i conducă viața, valori precum sinceritatea, înțelepciunea, maturitatea, rezistența în fața schimbării, modestia, discreția, libertatea, sunt totodată valorile unei spiritualități pe care trandafirul le-a împărtășit azi dimineață cu mine printr-o scurtă conversație care, nădăjduiesc, va rămâne veșnic întipărită în memoria lumii și a universului.
Înalțimea unei imagini artistice surprinde legătura de cauzalitate dintre ceea ce dă sens vieții tale și ceea ce te inspiră atunci când fiecare secundă a vieții devine un experiment de limbaj.
Dacă ceva lipsește uneori din viața mea, așa cum artistului îi lipsește de multe ori conjunctura potrivită pentru a surprinde o privire care spune totul, acest lucru se datorează lipsei de dialog cu elementul pământ. Să căutăm, mai departe, centrul optic al scenei principale dintr-un peisaj cu mult mai amplu, creat de intervenția unui creator de artă, în pofida haosului de forme și culori care îl domină.
Trandafirul, simbol al creației lumii și al omului în scrierile persane, inspiră o anumită rezonanță care persistă mult după ce privitorul încetează să-l mai privească. Mă ajută să-mi concentrez toată magia scriitoricească într-o singură scanare a universului uman, iar până îmi găsesc prilejul unei descompuneri a timpului, înlesnită și de transparența unor tablouri cu teme atât de variate, pot aduna puțină ficțiune, răsturnări de situație, mister, suspans și două povești întruna singură.
Lui îi plăceau nespus de mult trandafirii pentru că-i aminteau de viața ei, de sufletul ei suprapus peste un peisaj-portret șlefuit cu vibrații energetice astrale, cu limbajul universului, tranzitoriu umbrit de norișori albi. Ei, îi plăceau îndeosebi confesiunile care spun totul, care dezarmează, avertizează viitorul, adăugând viață anilor cei mai agitați.
Mai mult decât atât, ea cocheta și cu dorința de a fi iubită, admirată, cât mai frumoasă, și de a dărui iubire, atât de mult încât obișnuia să se remarce prin forța prozei devorate de lirism, prin cunoașterea simbolică a frumuseții trandafirilor din grădina lui.
I should have known by now, but now Everything is coming up roses.
Leadershipul, văzut ca simbol al unei creații literare unice, se justifică mai ales ca inserare a unei povești de viață în memoria lumii, apărând în același timp drept falsă și adevărată, fictivă și efectivă, dar întotdeauna la fel de minunată precum contemplarea unui trandafir, Double-Delight.
Everything Is Coming Up Roses atunci când înțelegi faptul că viața este o contemplare a naturii care se vrea a fi eternă într-o creație realizată de jur împrejurul Creatorului.
