Excepţional Leadership
Autodisciplinează-te să-i influenţezi pe oameni, fără să-ţi ascunzi adevărata fire.
De fiecare dată când revăd filmul "The Silence of The Lambs (1991)" simt că mă integrez într-un spaţiu plin de mister care îndeamnă la prudenţă, autoanaliză, cumpătare în luarea deciziilor, fiindcă nu pot să mă leapăd de această obsesie: că asist la un joc de măşti care este cu atât mai înfiorător cu cât el nu părăseşte niciodată sfera raţionalului.
Esenţa vrăjită a lumii în care mă simt pierdut, asemenea unei corăbii fără echipaj, armonizează macrocosmosul unei fiinţe umane autonome, suverane, relativ independente de contextul social, care poate oricând să trăiască singură, dar fiind întotdeauna capabilă să distrugă alte destine.
Prin Hannibal Lecter este chemat în oglinda realităţii miezul tainic al unei lumi pline de nerv şi substanţă, în psihologia de mare clasă a unei metamorfoze de formă şi identitate, ca de la omidă la fluture. Ne aflăm în faţa unui tip de sensibilitate care apreciază fragilitatea şi delicateţea unui gest spontan aparte, dar asta până la proba contrarie. El nu este omul schimbării, ci însăşi schimbarea din om care începe cu psihologia unui exilat şi se continuă cu senzaţia de eliberare dintr-o captivitate care i-a fost necesară la un moment dat, doar ca să reflecteze mai bine la adevărata cauză a bolii sale foarte rar întâlnită, numită: “persuasiune la superlativ”.
Leadership: Îţi dezvolţi o conştiinţă care pleacă de la o imagine şi ajunge la fiinţa pe care o reprezintă, pornind de la ideea că orice poveste adevărată este o poveste fără sfârşit?
Ceva din substanţa unui geniu al răului poate fi oricând recuperat prin inventarea unei poveşti cu îngeri, singura situaţie care nu duce la o tragedie, o imagine formată din fapte, lucruri şi cuvinte armonizate într-un ideal de convingeri pline de candoare care fac apel către tânăra generaţie umanistă. Iar povestea aceasta poate oricând deveni adevărată, continuându-se spre "nesfârşit", numai dacă conştiinţa îl îndeamnă să-şi aducă gândurile în lumina unei spiritualităţi concordante cu ştiinţa, şi mai ales dacă nu dă înapoi de la aceasta.
Atributele acestei poveşti uimitoare care te marchează profund prin puterea de evocare a unor destine desprinse parcă din suspine, nu sunt ritmul şi cursivitatea unei lecţii de viaţă demne de admirat, ci intriga unei acţiuni dramatice circumscrisă la un singur moment de tensiune maximă: suferinţa unei descoperiri târzii.
Pe primul loc în viaţa lui Hannibal este psihologia, dar focul curat al sufletul său este puritatea omului de esenţă foarte rară, candoarea fiinţei neajutorate, care îl poate face transparent pentru cunoştinţele sale cele mai înalte.
În persoana lui Clarice Starling găsim trandafirul plin de îndurare, vrăjit de un magician care îi ascute spinii cu dibăcia unui apicultor și cu conștiința unităţii esențiale a tuturor lucrurilor lumii, dar fără să lase spinii să crească până la capăt ca nu cumva aceștia să rănească pe cineva cu o înţepătură veninoasă. Aşadar, trandafirul acesta este fermecător datorită frumuseții sale, dar poate fi și dureros de cules datorită spinilor săi. Ai grijă la ce temperaturi îi ridici omului acea ascuţime a minţii care poate pune mai presus rezultatul unei acţiuni, decât păzirea stearpă a literei legii.
Leadership: Eşti pregătit să dai la o parte pătura de incertitudine care îţi acoperă convingerile şi îţi anulează apartenenţa la spaţiul de referinţă al unui personaj plin de ambiguităţi de care te simţi atras şi pe care vrei să-l faci să se simtă atras de tine?
Hannibal nu este doar un psiholog al cărui renume a depăşit de mult graniţele de notorietate ale domeniului, de unde necesitatea imperativă de a se regăsi într-o permanentă stimă de sine, din dorinţa de a se considera el însuşi experimentul unei minţi complexe. Dar este şi un foarte bun mânuitor al realităţii de dincolo de zidurile tăcute ale vieţii liniştite înconjurată de gratii.
Clarice Starling pare o femeie timidă la prima vedere, dar în spatele feminităţii se ascunde tocmai acea puritate de om cinstit şi naiv, de o simplitate nemaiîntâlnită, mânat de nişte convingeri limitative care nu înflăcărează şi răscolesc pe oricine, ci doar pe o minte eliberată de convingeri false.
Singura incertitudine pe care o simte această fiinţă sensibilă constă în a nu şti ce să aleagă: ori să-l admire pe Hannibal pentru mintea genială de care dă mereu dovadă, ori să-l respingă pentru atrocitatea cu care îşi impune superioritatea persuasivă. În orice caz, pentru prima oară, Hannibal şi-a găsit subiectul cel mai dificil de experimentat prin faptul că este atras de inocenţa ei atât de firavă.
Leadership: Cât de mult te poate influenţa personalitatea celui pentru care eşti tentat să te redefineşti într-un raport de respect faţă de capacitatea sale deosebite, dacă nu-ţi dovedeşti sensibilitatea de a percepe ecoul prezenţei sale în realitatea care te înconjoară?
Întreaga personalitate a lui Hannibal se dezvăluie ca esenţă magică a miezului unei lumi greu accesibile, ca fiind creaţia specifică unui Ego în care nimeni nu poate pătrunde, trecută parcă printr-un push de limits în oglinda unei metamorfoze morale. Practic, activitatea sinelui nu înseamnă doar parcurgerea unui drum iniţiatic prin care se maturizează o concepţie nouă despre reprezentarea formelor umane, ci poate să ofere şi o reprezentare mai precisă, aproape naturalistă, a morţii înseşi.
Moartea surprinsă la fiecare pas nu mai este o entitate particulară, o chestiune de efect al unui caracter foarte disciplinat şi inventiv, ci reprezintă o trebuinţă de a stărui asupra unui fapt lipsit de prevedere.
Prin rotirea evenimentelor în sensul invers al aşteptărilor pe care le are fiecare personaj în legătură cu percepţiile lucrurilor sensibile, primind adesea o nuanţă de amplificare a stării de nelinişte, se poate calcula o nouă formulă a convieţuirii: singura cale de a-ţi păstra intactă raţiunea de a exista este să-ţi desparţi sufletul în mai multe puteri deosebite, printre care puterea de a fi vulnerabil şi puterea de a fi altfel decât îţi permite natura ta.
Când Hannibal îşi ademeneşte victima în pânza de păianjen a incertitudinii pentru a o devora de orice speranţă de viaţă, blocându-i orice clocot afectiv, practic el nu îşi adună toată inteligenţa într-un singur moment de inspiraţie. Ci aşteaptă ca victima să se debaraseze de tot ceea ce nu poate fi prezent în iluzia vieţii pe care o trăieşte.
Iată splendoarea unui fapt psihic de cunoaştere profundă a sentimentelor, care nu poate fi calificat drept bun sau rău din punct de vedere al rezultatelor cercetărilor din sfera psihologiei.
Leadership: Te expui unei experienţe de viaţă care începe cu intensitatea emoţiei pe care ţi-o transmite cineva într-o împrejurare deosebită şi se finalizează cu o atitudine de bunăvoinţă (arătată fără reţinere) care îţi cere să te distanţezi de propria realitate?
Diplomaţia şi raţiunea bazată pe adaptabilitate la condiţiile "întâmplătorului" te hrănesc, te îngrijesc şi te instruiesc spre cel mai bun comportament în societate. Astfel, nu mai începi experimentul asupra unui anumit oponent decât dacă eşti orbit de vanitate, de-a ignorantei tale dreptăţi, trecând orice activitate prin prisma extremelor „totul sau nimic”.
Hannibal este un simbol al totului: este dominat de sentimentul puţintei de a schimba orice destin şi dispune de mijloacele psihologice pentru a înfăptui orice convertire a omului la o altă ordine de înţelegere a vieţii, sub alte forme, mai subtile, mai puternic resimţite decât durerea fizică.
Să ne amintim de erou grec, Oreste. El pătrunde în universul nebuniei după crimele comise în numele răzbunării tatălui său (Agamemnon), divinităţile infernului silindu-l să vagabondeze dintr-un loc în altul, pradă delirului. El îi împărtăşeşte surorii sale, Electra, în repetate rânduri sentimentul că aparţine deja unui univers plin de groază.
"Te afli de pe acum printre cei morţi" îi răspunde Electra, iar unchiul său Menelau are şi el, în faţa lui Oreste, senzaţia că vede o arătare de pe lumea cealaltă. Răspunsul lui Oreste este următorul: "Nu sunt viu, deşi văd lumina".
De-a lungul acestui dialog, axat în totalitate pe tema nebuniei şi a groazei, se înfăţişează aspectele realităţii care guvernează lumea din jurul lui Hannibal. El nu-şi semnalează prezenţa în viaţa oamenilor ca un intrus ce întrerupe fluxurile regulate ale conştiinţei curate. Ci în mod foarte subtil, ca o vibraţie discretă, oferind acel un plus de inteligenţă la care victimele sale aspiră. Odată prinse în vraja acestui magician misterios, ele sunt nevoite să înfrunte permanent gândul morţii, neliniştea cea mai profundă.
Leadershipul este abilitatea de a-ţi manifesta puterea intelectuală în sfera destinului celorlalţi oameni, fără să dai frâu liber satisfacerii patimii de a te simţi bine în faţa lipsei lor de apărare.
Excepţional Leadership se referă la partea nevăzută a omului de geniu care nu trebuie să rămână exact așa, ca o ușă închisă, în raport cu lumea aparenţelor exterioare. Ci trebuie întotdeauna să iasă la iveală ca un diamant cu proprietăţi miraculoase care se șlefuiește odată cu trecerea sa prin viața tuturor celor care ştiu să-l aprecieze şi să-l "recomande" mai departe.
Genialitatea nu este inteligenţa foarte ascuţită pe care o urmăreşti neobosit să ţi-o etalezi în faţa celorlalţi oameni, încât să-ţi faci un renume împrăştiat într-o mare de evenimente. Ci este privilegiul de a simţi şi de a anula acea emoţie care te cuprinde şi te înlănţuie în strânsoarea ei, numită: ambiţie neechilibrată sau vanitate.
