Experienţa tainei divine

Lupta cu adversarul interior care te încătuşează toată viaţa devine scopul creaţiei care păstrează amprenta proprietarului ei peste timpuri şi vremi.

Orice copil cuminte, remarca paradoxal Serghei Eisenstein, strică obiectele, desface burţile păpuşilor sau demontează ceasurile pentru a vedea ce se află înăuntrul lor. Spre deosebire de copiii aceştia "buni", eu am fost un copil rău, tocmai pentru că nu am făcut nimic din toate acestea. Probabil tocmai pentru această cauză a trebuit să devin regizor.

Şi asta deoarece aşa numiţii copii cuminţi îşi epuizează în perioada aceea neastâmpărul curiozităţii, cruzimea primitivă şi afirmarea agresivă. Neconsumate atunci, aceste tendinţe izbucnesc mai târziu. În locul ceasului demontat apare pasiunea pentru cercetarea mecanismului creaţiei, stricarea obiectelor este înlocuită cu ireverenţe pentru autoritate.

S-a născut apoi întrebarea: "cu ce sunt eu mai prejos decât alţii?" Şi aserţiunea, nemărturisită: "nu toate le fac zeii". Dar răzvrătirea aceasta care a dat naştere nevoii de a se afirma nu s-a atins o dată cu tinereţea. L-a însoţit toată viaţa. Nu este de mirare că, odată ajuns regizor, întreaga perioadă de creaţie a filmului "Ivan" este o perioadă de luptă, mai exact "lupta cu fantoma", cum mărturisea chiar el, lupta de a se elibera de un fenomen ce l-a stârnit cândva, izvorât de la o forţă dinafară. Lupta cu adversarul interior care-l încătuşează pe Eisenstein toată viaţa devine, de multe ori, scopul creaţiei, născute din calculul personal interior.

Leadership: Poţi să funcţionezi în forma relativă a creaţiei pe care o experimentezi în "ascunsul" unei lumi care înfăţişează realitatea indirectă, prin surprinderea esenţei non-materiale a unui creator desăvârşit?

Esenţialul divin este rezultatul luptei cu "fantoma", simbolizând amploarea unui conflict pe care îl avem cu noi înşine în câmpul unei ştiinţe care caută esenţa omului, şi felul în care facem faţă. Este lupta omului împotriva naturii care devine simbol al cunoaşterii, simbol metafizic. Altfel spus, esenţialul divin este forţa din afara ta pe care trebuie s-o supui propriului control, sub îndrumarea unui Rayahuas Esqueryo Usharphys , asumare a creaţiei în propria fiinţă dumnezeiască, în niciun caz amestecându-se cu elementele particulare ale unui destin perceput drept insignifiant,

Invidiat de mulţi, Eisenstein încerca să pătrundă în tainele unei ştiinţe care urmăreşte adevărul şi dreptatea, adică a unei ştiinţe care, conturându-se îndeosebi către sfârşitul secolului abia încheiat, mai are încă multe de spus pentru înţelegerea lumii complexe care ne înconjoară. A fi regizor nu înseamnă doar să descoperi viața și să o pui pe ecran, ci trebuie să aibă relevanță în a inventa noi curente artistice, provocând o reacție de deteminism în rândul oamenilor și societății în care trăim, o reacţie de revoltă la formalismul spectacolelor comerciale.

Esenţialul divin este împlinirea lăuntrică datorată unui act de plăsmuire a unei conştiinţe arhetipale, magice, care se "trezeşte din somnul cel de moarte". Fără îndoială, influenţa omului asupra lumii se naşte din contactul unui receptor de mesaje venite din dimensiunile neştiute ale Universului - cu acea acţiune sublima de controlare a materiei, fapt care nu contrazice opiniile unui creator a cărui natură divină este sugerată de substantivul "magician".

La capătul vizibil al procesului de decizie stă tripla pecete a unui magician care, realizând imposibilul, se vede dintr-o dată dublat de consecinţa unui lanţ cauzal din care a fost predestinat să facă parte.

Esenţa non-materială a unui creator desăvârşit este reflectarea propriei experienţe de viaţă într-o viziune care stăpâneşte ferm ansamblul. străbătând prezenţa-absenţă din spaţiul atotcuprinzător al performanţei de a fi autentic în orice rol abordezi. Cu certitudine, povestea de viaţă a regizorului Eisenstein, devenind mărturie a realizării unei activităţi prometeice, corespunzătoare unor obiective neaşteptate, a trebuit să treacă de baricada provizorie a unei societăţi superficiale pentru a întâlni temeiul unei biruinţe trainice.

De bună seamă, creaţia pe care o experimentezi în "ascunsul" unei lumi care înfăţişează realitatea indirectă depinde de circumstanţele în care a intervenit hazardul pentru a ascunde refuzul cauzelor, fapt care îţi permite să ai propria autonomie. Acolo unde nu ai avut niciodată înclinaţii, exact acolo s-ar putea ascunde talentul tău. Punctul tău slab ar putea fi punctul tău forte, ceea ce în cazul lui Eisenstein s-a dovedit a fi jobenul magicianului din care iese iepuraşul.

Şi să nu uităm un lucru. Cel care împlineşte miracolele este magicianul care aspiră la suprema perfecţiune într-o anumită ştiinţă. Iar acest magician, simbolizând iluminarea, intelectul, cunoaşterea nesfârşită, ştie să valorifice din plin "Cheile lui Enoch", având totodată puterea de a provoca sau stăpâni anumite fenomene naturale, întocmai ca Prospero, ducele Milanului, protagonistul piesei "Furtuna" de Shakespeare. Iar magicianul poartă întotdeauna o triplă pecete: aceea a unui actor, scenarist și totodată a unui regizor.

Leadership: Îţi îndrepţi energiile spre asumarea unei creaţii în propria fiinţă dumnezeiască, făcând din realitatea care te înconjoară perspectiva unei conştiinţe care a parcurs drumul până la nivelul conceptului de "Cauză Cauzelor"?

Unii dintre acei oameni care n-au avut nicio înclinație spre studiu ajung să fie cei mai îndârjiți apărători ai științei, dar și ași în diverse domenii. Iar majoritatea celor care au studiat ca turbații tot timpul (încă de mici copii), continuând cu studii prin străinătate, ăștia nu reușesc nicidecum să miște gândirea în lumina științei. Îi ocolește pur și simplu esențialul divin, relația dintre căutările intelectuale și experiența spirituală.

Mai exact, ce este esenţialul divin? Este spaţiul limitat care îţi stă la dispoziţie pentru orice intervenţie "reparatorie" în mersul lumii, în contextul unirii dintre o viziune centrată pe trecut, căci „de acolo ne vin toate“, şi perspectiva centrată pe o comuniune spirituală divino-umană, ce transcende timpul şi spaţiul.

Cu atât mai probabil, spaţiul divin desemnează starea mistică care influenţează percepţia unei realităţi al cărei unic sens este imaginea vie şi convingătoare a unui nou început posibil, o creaţie proprie pornind de imaginea unei vieți care întruchipează un îndemn către păstrarea speranței şi credinţei.

Și uite așa au stat lucrurile întotdeauna, și niciodată nu se vor schimba. Potrivit acestui considerent, influenţa cea mai mare pe care se construiesc toate virtuţile, toate părţile implicate în procesul schimbării, rămâne de regulă ascunsă. Şi nu numai atât. În leadership "Cauza Cauzelor Mistice", Mystica Mysterium do Santosis , se constituie ca o reacţie la presiunea influenţei din exterior, a constrângerilor, a limitelor sau a circumstanţelor pe care nimeni nu poate să le prevadă.

Leadershipul depăşeşte faza de intenţie, vizibilă într-o creaţie artistică, şi se afirmă ca structură a unei experienţe de viaţă care arată clar că oamenii cresc şi se formează între oameni, dar numai unii dintre ei, aceia care păşesc discret între fantastic şi magic, ajung să fie transformatori ai realităţii.

Cel puţini unul din ei, Serghei Eisenstein, a fost un traducător al planului divin în realitatea umană terestră.

Experienţa tainei divine străbate opera unui creator de lumi noi, văzută prin ecranul de proiectare a imaginilor fascinante care, formând un tot coerent, prind viaţă, îmbogăţesc sufletul şi te invită să redescoperi o lume plină de culoare.

Se pune întrebarea: cum ajunge cineva, de la statutul unui om cu totul banal, la statutul de titan al cinematografiei? Aici este taina divină, o lege nescrisă pe care o guvernează viaţa celor care se avântă spre înălţimile albastre ale cerului, punctate ici şi colo de câţiva nori albi.

Tu te poţi avânta curajos spre înălţimile purului, inspiratorului, binefăcătorului aer al ideilor nobile, precum un vultur care-şi reclamă crestele, pe bună dreptate, ca fiind ale sale?

* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.