ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Extazul arzător al solitarului

On Martie 03, 2013, in Leadership X3-Silver, by Neculai Fantanaru

Reevaluează-ţi constant propriile valori şi convingeri, astfel încât să împiedici exteriorizarea stărilor tale interioare dominant negative.

Toată lumea ştie ce este diamantul, o bucată de cărbune, prelucrată de căldură şi de timp - în milioane de ani. Dar, la fel de bine, el poate reprezenta rezultatul depăşirii propriilor limite, sau, dimpotrivă, un mic nucleu de demodată vanitate personală, un ataşament nemărturisit al Ego-ului zdruncinat de amărăciunea vieţii, un Ego care evoluează spre agitaţie extremă.

Ai fi surprinsă cât timp îţi ia ca să dai 100 de milioane de lire. Mie mi-a luat 40 de ani ca să fac asta. Azi am dăruit ultimul bănuţ... Cu excepţia acestei bijuterii pe care ai ţinut-o în mână. Un diamant, o piesă extraordinară, 168 karate, 58 de feţe, foarte rar. Eu l-am furat de la compania la care am lucrat. L-am păstrat pentru zilele ploioase... Sau poate... Poate că e ultima fărâmă de vanitate care mi-a mai rămas.

Această pasiune de experimentare, voinţa de suspendare a oricărui echilibru – moral şi sufletesc, o apropie pe Laura Quinn de o stare arzătoare, de un extaz nestăpânit. O emoţie necunoscută, activă şi purificatoare, intensă în timpul momentelor intime, ca o agresivă forţă de atracţie care duce la spargerea cristalului din ea însăşi, marea piatră de încercare a propriilor valori, în fragmente tot mai disparate şi neînsemnate.

Deşi productivă şi perspicace, totul în ea se macină încet şi sigur, se preschimbă într-o persoană tristă şi închisă, în ciuda aspiraţiilor sale înalte.

Dacă Beethoven se plângea de surzenia sa, Byron de piciorul său scurt, Rousseau de boala sa de băşică, Laura Quinn experimentează parcă înadins, incitant şi stimulativ, trăirile foarte speciale ale afecţiunii de care suferă. Ea nu caută serios să se tămăduiască cum ar face-o un bolnav care luptă împotriva bolii sale, ci mai mult ca un bolnav care se ignoră, ca un paralitic care se consolează cu ideea aceasta neverosimilă şi totuşi adevărată: a acceptării durerii.

Ca un dar nemeritat al destinului, Laura Quinn îşi acceptă cu nesfârşită ardoare această boală a ei. Un viciu care excesiv, silenţios, o bântuie şi o degradează tot mai mult ca om. Vanitatea ! *

Leadership: Urci pe culmile pocăinţei sau cobori în prăpăstiile vanităţii?

Care este rezultatul depăşirii propriilor tale limite? Între prezentul şi viitorul leadershipului tău se ţese încet acel ataşament nemărturisit al unui Ego zdruncinat de amărăciunea vieţii? Totul în tine se macină încet şi sigur? Te consolezi cu ideea neverosimilă şi totuşi adevărată a acceptării de sine în relaţie cu un sens al dezamăgirii? Un viciu excesiv te bântuie şi te degradează tot mai mult ca om?

Pentru a câştiga marea competiţie cu noi înşine în drumul către performanţă şi plenitudine, trebuie să fim conştienţi ce anume reprezintă această energie mobilizatoare, dar scumpă, îndeplinind de multe ori o funcţie îndoielnică, amăgitoare, intrigantă, care nu se poate defini prin formule chimice şi nici nu poate fi direct măsurată. Prezenţa unei forţe inexplicabile devine din ce în ce mai ameninţătoare, imprimând sau aplicând leadershipului, prin diverse forme, o altă traiectorie, curbilinie sau descendentă.

Şi cum poate fi obţinută şi folosită această energie, într-un mod gratuit, dar precar, marginal, decât printr-o răsturnare total neaşteptată a polilor lăuntrici. Printr-o zdruncinare a Ego-ului. Din îmbinarea conflictelor interioare, a emoţiilor trezite printr-un apel personalizat, din care se naşte o nouă experienţă, o imagine falsă, dar bine închegată a unui om mai degrabă izolat, distras de absurdul acelui moment, premergător nimicitoarei lovituri a deşertăciunii.

Rezultatul fiind, fără îndoială, unul stângaci. Uneori, în cazuri extreme, violent sau brutal, influenţând negativ atitudinea, modul cum îi privim pe cei din jur, modul în care ne cheltuim resursele lăuntrice, sentimente, emoţiile şi convingerile, valorile. Cea mai întâlnită reacţie este pierderea propriei personalităţi, uneori ireparabilă, excluderea acelor coordonate de dezvoltare umană specifice leadershipului.

Doar tu decizi cât de mult te laşi condus de această energie. A fi conştient de această energie, negativă în esenţa ei, înseamnă a fi într-o conexiune permanentă cu tine însuţi, cu întreg spectrul de valori, cu întreaga ta fiinţă, cu cine eşti tu cu adevărat. Asta face din personalitatea ta o extensie a capacităţii de a te aduna şi de a face din leadership o sursă de legitimare a puterii de a fi.

Leadership: Poţi trece prin toate fazele extreme fără să zăboveşti în nici una?

Scriitoarea de origine belgiană, Marguerite Yourcenar, nota: “Deseori mă gândesc că oamenii se caracterizează tocmai printr-o poziţie extremă, eroismul lor constând în a rămâne acolo întreaga viaţă.

Ce alegi? Să cazi, să trăieşti şi să suferi în prăpăstiile vanităţii şi ale disperării? Sau te ridici singur pe culmile pocăinţei şi ale îndreptării?

Acest moment, dualitatea dintre întuneric şi lumină, dintre “a fi” şi “a nu fi” un om bine rânduit, este dat de marea confruntare: pierderea sau câştigarea propriei fiinţe. Legile fizicii sunt echivalente legilor umane. Forţa pe care o exercită un corp asupra altuia, un set de trăiri asupra altor trăiri, este un proces complex care duce la formarea legilor existenţei tale. Ca urmare tinzi să rămâi blocat, poate chiar o viaţă întreagă, într-o poziţie extremă, într-un singur punct, care devine fix, o povară grea, repartizată anapoda în existenţa proprie.

Este lupta împotriva “bolii” tale, pe frontul emoţiilor şi al convingerilor greu de manevrat, formate în timp, acordându-ţi dreptul de a te plasa, câteodată, şi pieziş faţă de curentul dominant în leadership sau în viaţa personală şi socială, consolidând sau destabilizând sentimentele şi ataşamentul tău faţă de prezent şi viitor.

O minte puternică, un caracter puternic, un suflet nobil nu dau decât un mic avânt, un mic pas înainte, dar nu unul decisiv, nu reprezintă ceva sigur care să ia o turnură spectaculoasă şi fericită. Ci doar un mic segment din lanţul complex al schimbării. Dacă drumul ales iniţial nu mai este potrivit cu aşteptările actuale, atunci lucrurile pot lua o turnură care duce spre plafonare sau, mai grav, depresie.

Cu cât aspiraţiile tale sunt mai înalte, cu atât viaţa te va face să luneci, vei duce întotdeauna o existenţă pe linia de mijloc. Dacă vrei să-ţi dezvolţi leadershipul, mai întâi conferă vieţii tale un sens: reevaluează-ţi constant propriile valori şi convingeri, împiedicând exteriorizarea stărilor tale interioare dominant negative.

Nu zăbovi în nici una din poziţiile extreme prin care treci în viaţă. Ascultă-ţi inima şi remuşcarea, ele îţi vor arăta calea ce trebuie s-o apuci.

Extazul arzător al solitarului marchează momentul de tranziţie spre etapa finală a călătoriei tale: o cădere liberă, dureroasă, în prăpăstiile vanităţii şi ale disperării, sau, o ascensiune pe culmile pocăinţei şi ale îndreptării. Ce alegi?

Aşa cum pentru un pictor culoarea nu este privită doar ca un ornament, ci desemnează o expresie a emoţiilor modelului, tot astfel alegerea pe care o faci spre atingerea deplinătăţii nu trebuie privită ca un simplu act, ci ca o cheltuială necesară, ca o investiţie care să înfrunte timpul.

Arată cine eşti cu adevărat !



* Notă: Flawless (2007);

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us