Extreme în Leadership: Hannibal și Cota Roșcovanul

Rezervă-ți o importantă putere de temut, manipulând ceea ce ți se întâmplă într-un cadru încărcat de constrângeri care obligă la luarea unor decizii neașteptate.

Când crezi că ai toate pârghiile și toate atuurile necesare de partea ta, s-ar putea să fii tare dezamăgit, fiindcă niciuna din ele nu înseamnă nimic. De fapt, s-ar putea să-ți lipsească cei mai importanți factori de reușită în leadership: "condițiile și împrejurările" care de cele mai multe ori schimbă radical soarta unei bătălii. Primul exemplu care îmi vine în minte este dezastrul bătăliei de la Waterloo, ce a avut ca rezultat căderea definitivă a lui Napoleon. În ziua aia ploioasă și mocirloasă, friguroasă, plină de ceață, când Napoleon a suferit pe neașteptate de dureri oculare, de migrene și de problemele sinuzale (și nevroză), pur și simplu toate au fost împotriva lui. Natura nu a mai putut tolera geniul !

Dar exemplul cel mai grăitor se referă la alt geniu militar, Hannibal. Și el un mare geniu militar, dar până la urmă un învins. Dar știți cine a fost adevăratul adversar al lui Hannibal? Nu, nu legiunile de romani care erau pur și simplu căsăpite de soldații lihniți de foame ai lui Hannibal. Erau atât de grăsani, atât de obișnuiți cu luxul din Roma, atât de neantrenați fizic și mental, încât pur și simplu cădeau în orice capcană întinsă de soldații lui Hannibal. De fapt, romanii nici măcar nu puteau descăleca, nici încăleca, atât erau de greoi și extrem de lenți. Nici măcar nu se putea retrage, atât erau de înceți. În acele timpuri romanii își arogaseră libertatea de a-și permite totul, inclusiv anume excese și extreme. Bineînțeles că excesul favorizează proliferarea excesului.

Așadar, nu legiunile de romani au fost problema avansării armatelor lui Hannibal spre Roma. Ci, cu adevărat problematic a fost un fenomen neașteptat: celtul numit Cota Roșcovanul. Știți cum este să înaintezi cu o armată imensă, să fii cel mai bun strateg din lume, și cu toate astea să te împiedici la fiecare pas de o săgeată fulgerătoare?

Îți asumi consecința unei gândiri orizontale în care succesiunea reușitelor tale trebuie să se integreze și conformeze conceptului de tipul "Hazard Neprogramat" la relația de compatibilitate dintre evenimentele-cauză și evenimentele-efect?

Micuț de statură, cu un cap mai mic decât Hannibal, acest Cota Roșcovanul (un hoinar norocos) i-a micșorat armata lui Hannibal cu vreo 25% din unități de-a lungul a doi ani. Una din săgețile lui chiar l-a nimerit pe Hannibal în picior. Cum a reușit Cota Roșcovanul, cu un minim de soldați de infanterie, să-i dea mari bătăi de cap lui Hannibal? Simplu: a avut condițiile și împrejurările de partea lui. Avea arcașii cei mai buni, știa să cerceteze terenul pentru a găsi cele mai bune amplasamente ale micii sale armate, și știa să-și creeze ascunzătorile cele mai nebănuite. Pur și simplu își ascundea urmele, dispărea mereu din locul în care credeai că se află.

Hannibal, s-a oprit la porțile Romei și a ezitat s-o cucerească la timpul potrivit din mai multe cauze, dintre care două trebuie reamintite: mai întâi a fost momentul psihologic, pur și simplu nu-i venea să creadă că este atât de ușor să cucerești un colos precum Roma. Apoi, a primit informația cea mai "tăioasă", cum că acest Cota Roșcovanul s-a refugiat cu restul armatei sale la Roma, jurând să o apere cu prețul vieții. Imediat și-a amintit de rana de la picior, și a intuit că iar va avea ceva de furcă cu capcanele neașteptate întinse de hoinarul Cota.

Și în ziua de azi la fel. S-ar putea să crezi că ești vreun mare geniu, cu mare experiență într-un post de conducere. S-ar putea să crezi că ești înconjurat numai de profesioniști. S-ar putea să crezi că ai toate pârghiile și avantajele de partea ta, cunoști totul, ești super deștept, ai toate relațiile din lume. Dar s-ar putea să fii prea gras și extrem de lent, împreună cu toți ceilalți oameni care te susțin. Și s-ar putea ca alții să ți-o ia înainte exact pe acea cale ocolitoare la care nici nu te-ai așteptat, și pe care tu să nu poți nici măcar s-o găsești.

Victoria ta stă sub semnul congruenței dintre fapte de glorie și glasul conștiinței, ci se arată eterogenă și multiplă, de multe ori flexibilă, capabilă de conjugări imprevizibile dincolo de coordonatele generice: "condiții" și "împrejurări" ?

Cine se mișcă greu, este întrecut fără nicio problemă de cei care aleargă cu viteza sporită, și care au și rezistență, și care sunt cu adevărat înzestrați cu calități de luptător. Mult mai important, condițiile și împrejurările s-ar putea să nu fie deloc de partea ta...

Așa că eu, ori de câte ori aud vorbindu-se de conducători de geniu, prima oare mă gândesc la felul cum unii au eșuat jalnic la final, cu tot cu genialitatea lor...

Sfat: Nu te baza pe inteligență, nici pe poziție, nici pe alți oameni. Fii un cât mai bun sportiv, rapid și rezistent, ca să-ți educi spiritul și mintea. Mizează pe faptul că toți ceilalți sunt îmbătrâniți de vreme, de-abia se mișcă, exact ca melcii după ploaie, sau sunt tineri și trăiesc numai în lux, exact ca șerpii la soare. Ei nu sunt absolut deloc antrenați pentru performanță. Și, mai important, roagă-te să ai condițiile și împrejurările de partea ta... Iar Hazardul îți va surâde !

Leadershipul devine proiecția orizontală a unei riguroase mentalități bazate pe trinomul "surpriză-uimire-schimbare" în contextul în care singura preocupare este obținerea unei victorii capabile să te readucă oricând pe o traiectorie ascendentă.

Cele două extreme din Leadership: Hannibal și Cota Roșcovanul, ne învață să conștientizăm puterea hazardului care poate interveni oricând în timpul unui război, și că oricât de imbatabil te crezi, oricând vei putea cădea într-o "stupoare" din cauza loviturilor destinului, fapt ce va duce la distrugerea inconștientă a sinelui.

Acționând în activitățile cu caracter practic, vei fi determinat să faci trecerea de la acțiuni spontane la acțiuni conștientizate, în care mai important este actul cunoașterii.