Fenomenologia Excepţionalităţii

Descoperă acei indici de excepţionalitate pe care îi implică apartenenţa la statutul de model de urmat, împingând tot mai sus acele virtuţi care te pun în contact cu tine însuţi.

O dezlegare de enigme contura linia posibilităţilor ascunse de reflecţie, de trăire şi de exprimare, străbătute de o intensă beţie creatoare care mă făcea să percep altfel lumea. Navigam printre înţelesuri tainice ca o umbră magică în faţa fenomenului crescând al intangibilităţii dintre minimele şi maximele consecutive ale gândurilor de tip "Ce-ar fi fost dacă..?" - dublate de oscilaţia între a le agrega pe un anumit domeniu şi a le pune în plan fizic.

Tot acest exces de zel, actualizat prin înaintări progresive ale gândirii pătrunzătoare, fără de care tranziţia spre o nouă experienţă nu ar fi putut fi completă, stabilea baza de calcul a unor indici de percepţie speciali. Care vizau incomprehensibilul, implicat în reacţii ale conştientului şi subconştientului, îndeplinind un număr mare de funcţii de corecţie a ştiinţei. Reacţii de tipul A + NonA, supuse unor variaţii de volum, sprijineau căutarea şi redimensionarea oricărei particularităţi care încă nu fusese dezvăluită.

Se întrevedea în cazul meu aceeaşi relaţie dezvoltată de ataşament proprie bătrânului Pierre Munier din opera lui Dumas, care îşi identifica într-atâta viaţa cu cea a copilului său, încât simţea că trăiau aceeaşi experienţă şi nu putea concepe că ar suporta o clipă măcar pierderea sau chiar simpla lui absenţă.

Peste tot părea să mă însoţească această realitate spirituală plină de semnificaţie, plină de esenţă, plină de sentimente, capabilă să selecteze indicii de excepţionalitate din blocul unui univers de gânduri. Cu ajutorul ei îmi puteam clarifica şi comunica convingerile într-un fel în care ceilalţi să rezoneze, până când nu mai era nimic de cucerit, niciun continent de descoperit, nicio idee de apărat.

Leadership: Îţi laşi întotdeauna trăirile să iasă la suprafaţă într-un demers de exaltare a ceea ce poţi exprima la cel mai înalt nivel prin intermediul unei oglindiri în ”ceva mai mult decât în tine însuţi” ?

A fi un gânditor profund înseamnă să te cufunzi într-o experienţă nouă de descoperire a sinelui, în numele unei abordări a vieţii construită în interacţiunea cu înţelesurile întâmplărilor care te fac să meditezi, să-ţi pui întrebări referitoare la diverse aspecte ale trăirilor tale în diferite contexte. Dar aşa încât să-ţi umpli sufletul cu o cunoaştere înfăptuitoare de lucruri extraordinare şi de noi schimbări de percepţie asupra realităţii, care să-ţi împingă tot mai sus virtuţile cele mai însemnate, precum curiozitatea şi aprecierea descoperirilor.

Întreaga lucrare a sinelui atârnă de numărul şi calitatea acelor reflecţii datorită cărora se poate ajunge mai uşor la scopul urmărit: recunoaşterea unei valori personale care să înfrunte timpul şi încercările vieţii. Felul cum gândeşti despre tine şi viaţa ta, prin intermediul ştiinţei acumulată în timp şi alături de impulsul sentimentului de apartenenţă la o conştiinţă mai înaltă, creează virtuţile unei personalităţi puternice capabilă să dea o semnificaţie nouă realităţii pe care o reprezintă.

Prima virtute care te pune în contact cu semnificaţia vieţii este asociată capacităţii de a discerne între ceea ce te pune în valoare în ochii lumii şi ceea ce te izolează ca factor determinant al unui cumul de stări spirituale. A doua virtute te pune în contact cu tine însuţi, fiind asociată ideii de transfornare a existenţei în ficţiune din perspectiva unei experienţe de limbaj. Aceste două virtuţi, adunate într-o vieţuire emoţională şi psihologică, formează statusul: "ceva mai mult decât tine însuţi."

Leadership: Eşti pregătit să accepţi în esenţa ta reflexia unei oglinzi aflate în prim planul vieţii pe fondul unei realităţi care se dispensează de verosimil, dar care îşi exprimă acceptul explicit pentru conţinutul unei gândiri a priori?

Poţi să creezi premisele de evoluţie ale unui leadership excepţional în baza procesului existenţial care depinde întru totul de sufletul tău, proiectând cu închipuirea (dincolo de controlabil) oglinzişul ireal al altei vieţi. A trece printr-o experienţă de tip realitate virtuală, navigând printre înţelesurile ei simbolice, câştigi o cantitate mai mică sau mai mare de informaţii şi inspiraţie care, ulterior, te poate identifica ca un utilizator al unui produs intelectual orientat spre zona de unicat, de prototip.

La fel ca Alice în Ţara Minunilor, vei fi tentat să priveşti necontenit într-o oglindă, către lumea de dincolo, situată în câmpul cunoaşterii de sine - la interferenţa dintre minimele şi maximele consecutive ale gândurilor de tip "Ce-ar fi fost dacă...?"şi "De ce s-ar întâmpla astfel?" Asta echivalează cu încercarea de a-ţi confirma viziunile de ordin idealist într-o realitate care se încăpăţânează să reacţioneze după alte reguli, ale sufletului, care pornesc în luptă deschisă împotriva raţiunii.

Oglinda relevă planurile diferite ale realităţii acceptate pe fondul afirmării sinelui în ceea ce numim căutarea unui sens autentic al vieţii. De exemplu, dacă te uiţi într-o oglindă nu te vezi doar pe tine, ci vezi ceea ce te-ai aşteptat să primeşti de la o viaţă pusă sub semnul esteticului, conjugată cu sensul de bun, frumos, nobil, încrezător – ceea ce confirmă o realitate mai puternică decât visul.

Leadership: Poţi suporta adevărul care îţi poate confirma posibilitatea depăşirii unei crize de identitate, demonstrând că lumea de dincolo de oglindă este identică cu cea în care te afli?

Cineva scria la un moment dat într-un articol de critică literară: "Alice, fascinată de interogaţia dacă lumea de dincolo de oglindă este identică cu cea în care se află, se foloseşte de imaginaţie pentru a da moliciune sticlei şi pentru a o transforma mai apoi într-un soi de “ceaţă”, ce face posibilă trecerea eroinei în Casa Oglinzii. La ieşirea din lumea oglinzii, eroina nu se întoarce pe aceeaşi cale, trecând prin oglindă, ci trezindu-se dintr-o reverie diurnă."

Nimeni nu poate limita o fiinţă ce poartă în esenţa ei reflexia unei oglinzi aflate în prim planul scenei numite "viaţă", aliniate imaginaţiei de a crea alte lumi, de a privi dincolo de ceea ce este prezent, în mod efectiv. Ne referim la tranziţia spre o nouă experienţă care nu ar putea fi completă decât prin înaintări progresive ale gândirii pătrunzătoare, care trece dincolo de fenomenele exterioare, stabilind baza de calcul a unor indici de percepţie speciali.

Aceşti indici, sporind flexibilitatea în abordarea unor noi viziuni, creează prin descurcarea unor fire limitative sau restrictive o anumită stare care te împlineşte. Începi să te vezi ca o fiinţă mai complexă, nu aşa cum eşti, ci aşa cum te închipui. Iar aceşti indici de excepţionalitate pot fi găsiţi numai în blocul solid al unui univers de gânduri şi valorificaţi apoi ca sursă primară de învăţare, de evaluare, de creaţie, de redefinire personală şi profesională.

Adevărul care îţi poate confirma posibilitatea depăşirii unei crize de identitate este construit în jurul convingerii că tot ceea ce gândeşti poate deveni realitate. Înţelegerea şi ascultarea sinelui, prin perspectiva minunatei structuri a existenţei „oglinzii”, este un privilegiu al celor suficienţi de profunzi. Mai întâi de toate, leadershipul ar trebui să aibă ca suport practicarea esenţei sufleteşti prin lentila ştiinţei, apoi prin lentila conştiinţei de a descoperi sensul unei viziuni asupra lumii în care te învârti zi de zi.

Conţinutul unei gândiri a priori este formulat prin următoarea idee:

Tot ceea ce crezi despre tine poate fi oricând sugerat de o imagine a realităţii pe care nu ai mai văzut-o, dar pe care o accepţi ca fiind o parte din tine.

Fenomenologia Excepţionalităţii vizează acele îndrăzneţe căutări de dincolo de rigorile realităţii, propice exprimării revelatoare a sinelui tău, care conturează latura reprezentativă a modului tău de viaţă. De aceea acord o notă mare internautului care a îndemnat pe un blog: „Încearcă să-ţi laşi mintea să-ţi priceapă sufletul. Când sufletul a înţeles mintea şi mintea a simţit sufletul atunci se naşte în tine omul nou, omul care învinge.”

Excepţionalitatea presupune să te ridici cu mintea şi cu sufletul la dimensiunea omului nou, care învinge orice limită. Sau, mai bine zis, la dimensiunea omului care continuă să depăşească limitele realităţii cu noi metode de reinventare a sinelui şi a identității.