ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Fenomenologia magiei

On Februarie 03, 2015, in Jurnal de Leadership, by Neculai Fantanaru

Învaţă să crezi în ceea ce nu poate fi înţeles, integrându-te într-o cultură a ineditului şi a experienţelor unice.

Căutam temeiul realului mai degrabă în jocul lumii interioare decât în soliditatea lumii din afară, totul negru pe alb, împins de voinţa de a învinge imposibilul. Chiar până la negaţia naturii mele. De parcă mintea mi-ar fi fost încadrată într-un chenar intangibil care îmi conferea individualitate în raport cu un imens efort de ţinere sub control a instinctelor de explorator al neînţelesurilor. Iar învăluirea minţii mele într-o ceaţă a misterului de ordin superior, motiv pentru care toate păreau atât de îndepărtate, de nepătruns, îmbrăcate în ornamentul neobişnuit al aparenţelor în care se puteau surprinde semnele unui timp noologic, făcea să nu pot deosebi începutul de sfârşit.

Era o contradicţie greu de gestionat între tendinţele de înţelegere ale imposibilului ce îşi avea rădăcinile în jocurile preschimbării, în lirismul distilat al esenţelor dintr-un spectacol calculat al măştilor. Substantia mysterium. O nebuloasă în care se putea pierde sensul vieţii în rotaţia de 180 grade a raţiunii. Ce-aş mai fi putut adăuga orizontului meu perceptiv, atât de bogat în înţelesuri pline de neînţelesuri? Răspunsul e simplu. Nimic altceva decât noi varietăţi de forţe ficţionale, acţionând într-un sens convenabil repoziţionării mele într-un real care nu era totul.

Nu spunea Dante că îndoiala oferă tot atâta desfătare cât cunoaşterea? Aş fi vrut să fiu prezent pretutindeni în acea variantă a integrării mele în imposibil, ca într-o incantaţie magică, să fiu martorul tuturor evenimentelor de neimaginat, al tuturor începuturilor şi sfârşiturilor, să înfrunt nefiinţa, să stăpânesc materia, să acced la culmile ce par de neatins în viaţa reală. Dar stafia cuibărită în cugetul meu era mai tare decât mine. Ce-ar fi avut de spus Christopher Priest despre această înlănţuire regulată a fenomenelor conştiinţei care acceptă relativismul?

Bărbatul cu pelerină neagră păşi în lumina reflectoarelor şi în strălucirea lor intensă îşi ridică palmele la vedere, răsfirându-şi degetele astfel încât să dovedească că nu avea nimic ascuns între ele.

- Priviţi-mi mâinile. Acum îmi execut ultimul truc. Voi scoate un buchet de flori din mâinile în care ştiţi că nu am nimic.

Leadership: Poţi să asiguri acea condiţie de excepţie prin care se realizează apropierea de caracterul ştiinţific al cunoaşterii?

Activitatea diferenţiatoare a sinelui este principala constantă din ecuaţia limitelor care trebuiesc asumate şi depăşite în baza existenţei, gândirii şi conştiinţei. Iar includerea utopiilor şi realităţilor într-un complicat joc al dilemelor identitare, trăite în singularitatea unei lumi aflate pe alt plan de existenţă decât cel obişnuit, creează o versiune irealistă a abilităţii tale de a te reprezenta pe axa autodepăşirii.

Cu toate acestea, o existenţă a cărei sens se reflectă, ca în oglindă, în ceea ce nu se vede, poate să asigure acea condiţie de excepţie prin care se realizează apropierea de caracterul ştiinţific al cunoaşterii. A te afla la graniţa dintre lucrurile cunoscute şi cele surprinzătoare este o oportunitate de a te integra într-o cultură a ineditului. Este o experienţă unică de cunoaştere care îţi oferă şansa de a te reconstitui ca un fel de magician al metodelor de fentare a realităţii. În acest caz, ceea ce se vede nu se poate atinge, înțelesul se abate de la exigențele verosimilului.

Albert Einstein spunea la un moment dat: „Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul.” El credea cu toată fiinţa sa că sentimentul tainei se află la originea tuturor tendinţelor din ştiinţă şi din artă. Tu ai capacitatea să stabileşti realitatea dedublării tale într-un cuplu de forţe opuse mentalităţii clasice? Ai puterea să-ţi metamorfozezi întreaga minte într-o minge a cărei înţelesuri să nu poată fi descifrate pe deplin de nimeni?

Asta înseamnă, în sens restrâns, să dezvălui o nouă faţetă a cunoaşterii prin trăirea şi parcurgerea misterului până la realizarea obiectivului principal: reinventarea personală. Iar leadershipul emite o frecvenţă diferită de aproximare a propriei identităţi, ce trebuie să coincidă cu cea a semnificaţiilor pe care le transmiţi. Ai grijă în ce constă magia ta !

Leadership: Cum se reflectă îndoiala faţă de propria ta persoană vizavi de adevărul aflat în spatele experienţelor care te individualizează?

Formula oricărui demers ştiinţific poate fi exprimată astfel: „Vreau să cred în ceea ce nu poate fi înţeles”. Asta aduce în prim plan posibilitatea de a obţine o înţelegere raţională a misterului, trecând de la jocul aparenţelor la adevărurile care pot să constituie o nouă ştiinţă. Înclinaţia spre tainic, spre neobişnuit, apetitul pentru minuni sunt în firea ta, dar ele trebuie să constituie un fundament, un dat nemijlocit al dezvoltării ştiinţei pe care ceilalţi oameni să o îndrăgească, chiar dacă nu şi-o pot explica.

Dacă nu pui în valoare ceea ce este particular, fie că îmbrăţişezi cu precădere noţiunile artei transformării şi repoziţionările faţă de propriile experienţe, fie că, dimpotrivă, restrângând la maxim sfera cunoaşterii limitezi unghiul abordării feluritelor iscodiri ale minţii, atunci nu vei reuşi să te încadrezi în traseul spectaculos al evoluţiei leadershipului.

Destinaţia unicităţii - care îţi poate facilita accesul la fundamentele ştiinţei de a te rupe de orice încremenire în rigoare, pentru a te dedica unei alte realităţi, mai subtile, însufleţind noi tipare de gândire - începe cu jocul inocent al aparenţelor şi al imaginilor în oglindă. Ele îţi pun la îndoială relevanţa de a te pune sub bagheta unui Alter-Ego.

Îndoiala faţă de propria persoană, în speţă faţă de adevărul din spatele experienţelor care te individualizează, mergând chiar şi până la negaţia naturii tale, oferă tot atâta desfătare cât cunoaşterea – fiindcă pregăteşte terenul pentru descătuşarea ta de sub influenţa unei perspective înguste de înţelegere a fenomenelor complexe. Aceste fenomene pot produce diferenţe semnificative în rezultatele condiţiei tale de „imigrant” care îşi limitează pentru început posibilităţile de creaţie.

Fenomenologia magiei este strâns legată de dezvoltarea gândirii creative care nu are nici o legătură cu omul concret, ci cu omul transformat într-o entitate superioară care nu poate fi înţeleasă decât ţinându-se cont de parametrii „hidden” ai propriei sale naturi. Asta înseamnă să cauţi temeiul realului mai degrabă în jocul lumii interioare decât în soliditatea lumii din afară, totul negru pe alb, împins de voinţa de a învinge imposibilul.

Să faci ca existenţa ta să fie plauzibilă prin magie, prin amplificarea sentimentului de putere şi prin crearea imposibilului, asta este demn de un leadership superior. De aici decurge şi una din principalele trăsături ale liderului - deschiderea la nou, capacitatea de a combina şi recombina reprezentările realităţii - şi dacă este nevoie, de a renunţa la ele.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us