ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Fenomenologia timpului

On Iulie 12, 2015, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Recunoaşte acea faţetă a timpului care se aplică raporturilor dintre cine ai fost, cine credeai că eşti şi cine ţi-ai dorit să fii, trecându-l prin sita imaginarului.

Uneori eram stăpânit de dorinţa infailibilă de a îndura timpul, într-o stare de acceptare totală a imaginarului. Vădit, nutream speranţa de a ajunge în viitor, în coliziune directă cu mintea şi trăirile altora indivizi, pe culoarul lung şi încăpător al invizibilului.

Spre a mă convinge de structura unei realităţi despre care credeam că este de negăsit, în virtutea unor legi care îmbrăţişează veşnicia, trebuia să obţin componentele câmpului „intangibil” prin intermediul potenţialului de aprofundare a ceea ce doar presupuneam, din care uşor deriva concretul - a cărui expresie nu o cunoşteam. Mai puteam oare să mă reîntorc din lumea ce avea să fie, în lumea ce a fost?

Experimental, în felul cum relaţionam cu această nebunie gratuită, cu forţa aceasta dăruită de nivelul spiritual care tulbura însăşi istoria vieţii mele, oprită într-un punct al universului meu ficţional, înscrisă parcă în filosofia unei ştiinţe imprecise, s-ar fi putut încălca legile timpului, ducând chiar la anularea lui. Procesul acesta era cumva bazat pe aplicarea formulei dT = eV+O, în care componentele dimensiunii timpului erau produse de energia vidului adunată la punctul meu de origine.

În Dante aflasem de piatra de hotar între evul mediu şi timpurile moderne, semnul unei clipe care se lăsa aşteptată, prelungindu-se chiar până la eternitate. Iar asemenea pietre de hotar, ca într-un soi de renaştere, făceau trecerea către o gândire nouă, exprimată în alte structuri ale realităţii.

Aceste timpuri, în momentele privilegiate ale rupturii mele de lume, facilitau întâlnirea cu un AlterEgo inspirat de strălucirea nemuritoare a unui întreg nedestructibil, orizontul unei înţelegeri situaţionale iremediabil închistate într-un spaţiu extrem de strâns. Uimirea a tot ce însemna „suprarealul” devenea o axă a cunoaşterii, mai mult o judecată clarvăzătoare decât o intuiţie lucidă.

Leadership: Ai puterea să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat, ca să îţi dai seama cât de mult te-ai schimbat tu?

Cine nu are plusurile experienţei de a se privi din alte lumi, nu are nici minusurile ei. Atât plusurile, cât şi minusurile sunt conforme unei repartizări tot mai probabile ale conţinutului imaginar care, neîncălcând normele sistemului de credinţe, tinde spre o percepţie crescândă a realităţii într-un remarcabil context – devenit un simbol al evoluţiei spre o treaptă superioară a autoconducerii.

Să te autoconduci spre o nouă lume, echivalentă cu încercarea de a recrea intensitatea originală a senzaţiei: „Nu e nimic mai interesant decât a rescrie istoria personală”, reprezintă de fapt o recucerire a timpului, decorat cu elemente izolate corelate subiectiv, în care îţi reînnoieşti afinitatea faţă de ceea ce este diferit sau ne-conform credinţelor celorlalţi.

Acest fapt denotă, în leadership, acea putere specială: a plăsmui, a ţese, a lega sau a împleti noi coordonate ale evoluţiei ce pot fi caracterizate ca atare numai în momentul acceptării totale a imaginarului.

Imaginarul are înrâurire asupra ştiinţei conducerii prin faptul că adaugă noi caracteristici timpului şi realităţii, pe lângă modul clasic văzut până acum, chiar dacă este identificat cu o stare de suprastimulare. Este sursa revelaţiilor, un sistem de probabilitate ce se introduce în sistemul de gândire pentru a i se putea prevedea manifestările.

Ca să fac mai bine înţeleasă legătura dintre timp şi revelaţie, îl voi cita pe Nelson Mandela: "Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat, ca să îţi dai seama cât de mult te-ai schimbat tu."

Aici putem întrevedea semnul unei clipe care s-a lăsat aşteptată. Putem recunoaşte acea faţetă a timpului care se aplică raporturilor dintre cine ai fost, cine credeai că eşti şi cine ţi-ai dorit să fii, comasate ca premiză a dezvoltării într-un singur punct al existenţei: un nou început, o altă stare de fapt, o nouă putere, o nouă conştiinţă.

Ca să faci din leadership o ştiinţă a salturilor spre nivele superioare de înţelegere şi de manifestare, trebuie să cauţi necontenit, să întâmpini, să obţii acea renaştere ideatică - convertirea ta la o abordare menită să facă trecerea spre o gândire nouă, spre o stare de fapt nouă, spre o putere nouă, spre o conştiinţă nouă, spre superioritate. Deci o abordare încadrată în alte structuri ale realităţii, dar produsă în dimensiunea temporală a imaginarului.

Ideea interioară care o construieşte plăsmuirea unei noi lumi, optimizarea unei noi structuri de gândire, comunică plenitudinea şi unitatea ei.

Fenomenologia timpului aduce în prim plan acel act curajos al transformării de sine, datorat în principal mişcării gândului, imaginarului, judecăţii clarvăzătoare şi intuiţiei lucide, având ca indicator testul timpului.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us