Fiat Iustitia

Adevărata putere începe acolo unde omul încetează să mai creadă că poate controla toate deznodămintele.

Într-o după-amiază fierbinte, când nisipul deșertului părea să păstreze urmele tuturor caravanelor care trecuseră pe acolo, m-am oprit într-o piață veche, unde femeile vindeau mirodenii, iar bătrânii istoriseau întâmplări pe care nimeni nu le mai putea verifica. În colțul unei alei înguste, am întâlnit o bătrână de neam rom, ajunsă încă din tinerețe prin țările arabe, purtând pe chip acea liniște pe care numai anii o pot dărui. Nu mi-a cerut nimic. M-a privit lung, ca și cum mă cunoștea dinainte de întâlnirea noastră, apoi mi-a făcut semn să mă apropii.

Mi-a luat mâna fără grabă și a rămas câteva clipe în tăcere. O întâmplare pare lipsită de sens până în clipa în care toate piesele încep să se așeze într-o singură imagine. Nu părea că îmi citește palma, ci că ascultă ceva nevăzut. În cele din urmă, mi-a vorbit cu o voce joasă, dar sigură:

— Dumnezeu a văzut sufletul tău și ți-a pregătit un destin pe care îl vei înțelege numai când vei ajunge la capătul drumului. Ai trecut prin multe primejdii și vei înțelege, privind în urmă, că de fiecare dată ai fost apărat fără să vezi mâna care te-a apărat.

Am rămas nemișcat. Nu fiindcă aș fi găsit răspunsurile pe care le căutam, ci fiindcă vorbele ei atingeau întrebări pe care le purtam în mine de mulți ani. La urma urmelor, când vrei să înțelegi sensul ascuns al destinului, se deschide în tine amintirea tuturor evenimentelor prin care ai fost călăuzit fără să știi.

Poți privi lumea cu discernământ spiritual atunci când înțelegi că puterea oamenilor nu poate schimba ceea ce a fost rânduit de Providență?

Bătrâna a continuat să-mi vorbească fără să mă întrebe nimic:

— Au existat oameni puternici, bogați și sprijiniți de relații influente, care au vrut să-ți închidă drumul fără să te cunoască deloc. Fără să înțeleagă că tăria ta spirituală este mai presus de orice judecată omenească, fără să înțeleagă nimic. Întotdeauna ceea ce vine de la Dumnezeu nu se vede cu ochii puterii, iar orbii confundă aparența cu adevărul. Dar nimeni nu poate hotărî ceea ce îi aparține numai lui Dumnezeu. Ei au crezut că puterea lor este suficientă, dincolo de limita îngăduită de Cel care o dă și o poate lua oricând. Cu orgoliul lor nemăsurat, au uitat însă că orice putere omenească are o margine, și cine îți dă puterea, acela ți-o poate lua oricând.

A făcut o pauză, privind spre orizontul înroșit de apus.

— Dumnezeu are răbdare. Îngăduie multe. Dar răbdarea Lui nu înseamnă uitare.

Vorbele acestea nu mi-au trezit dorința de răzbunare. Dimpotrivă, m-au făcut să mă gândesc cât de puțin înțelege omul rostul încercărilor prin care este lăsat să treacă. De multe ori socotim că tăcerea cerului este nepăsare, când poate că ea este doar timpul necesar unei judecăți pe care noi nu o putem cuprinde.

Poți rămâne credincios propriilor valori atunci când încercările grele îți ascund, pentru o vreme, adevăratul sens al drumului pe care îl urmezi?

Atunci mi-am amintit de Oliver Twist, cel firav, aruncat într-o lume crudă, unde răufăcători și rude lacome i-au dorit pierzania morală și fizică. Dușmanii săi au crezut că o ființă lipsită de orice putere va cădea ușor pradă întunericului din mahalalele Londrei. Cu toate acestea, puritatea lui a funcționat ca un scut nevăzut în fața corupției din jur. În ciuda capcanelor și suferințelor prin care a trecut, o dreptate mai înaltă a scos la lumină adevărul despre originile sale spirituale. Cei care au uneltit împotriva lui au fost pedepsiți, sfârșind în dizgrație și ruină, în timp ce Oliver a fost salvat și reașezat la locul pe care destinul măreț i-l pregătise.

Reflectând la triumful lui Oliver, am simțit nevoia să înțeleg mecanismul din spatele acestor destine contrastante. Am întrebat-o atunci pe bătrână de ce unii oameni par să existe doar pentru a sădi spini și a urzi capcane, în timp ce alții sunt siliți să înainteze prin vâltoarea pericolelor și să lupte ani întregi pentru fiecare pas.

Ea a zâmbit.

— Omul vede numai ziua de astăzi. Dumnezeu vede capătul poveștii. Și oare de câte ori nu judecăm o carte după primul capitol? De câte ori nu confundăm victoria de moment cu victoria adevărată? Este ca și cum am părăsi o galerie de artă după primul tablou, convinși că am înțeles întreaga expoziție.

Îți păstrezi drumul drept și curat atunci când dușmănia celor din jur te pune în fața alegerii dintre răzbunare și credința într-o dreptate superioară?

Bătrâna mi-a mai spus un singur lucru înainte să plece:

— Nu încerca să înțelegi de ce ai fost pus în situații primejdioase. Vei înțelege mai târziu. Uneori omul este păzit nu pentru meritele sau virtuțile lui, ci pentru lucrarea pe care încă nu a împlinit-o.

Nu i-am răspuns. Am privit doar cum se îndepărta încet printre corturi, iar silueta ei s-a pierdut în lumina apusului. Apoi am scris în cartea mea de nisip:

„Am întâlnit o bătrână de neam rom, care mi-a dezvăluit că multe dintre drumurile mele au fost nespus de periculoase, dar am fost ocrotit de fiecare dată. Fiecare izbândă a mea a știrbit puterea răului. Iar adevărata protecție nu înseamnă lipsa pericolului, ci puterea de a nu-ți pierde sufletul în mijlocul lui. Tot atunci, am înțeles că o judecată mai înaltă decât cea omenească va spulbera curând răul născut din trufia celor care au crezut că pot frânge un destin ales. Pedeapsa va cădea năprasnic asupra celor care au îndrăznit să se creadă puternici, ignorând că adevărata forță aparține doar Creatorului.”

Leadershipul se manifestă prin capacitatea de a rămâne credincios propriei misiuni chiar și atunci când nu înțelegi încă rostul încercărilor, lăsând judecata ultimă în seama Providenței.

Fiat Iustitia semnifică triumful inevitabil al dreptății absolute asupra uneltirilor și trufiei trecătoare a celor care nesocotesc rânduiala divină. Există o diferență între ceea ce pare putere și ceea ce rămâne putere atunci când toate măștile cad. Iar dacă fiecare încercare ascunde o pregătire, atunci poate că destinul începe să se împlinească tocmai în clipa în care omul încetează să se teamă de răul care îl înconjoară și alege să rămână statornic în credință.