ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ficţiunea omului care ia cunoştinţă de el însuşi

On Decembrie 14, 2014, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Găseşte-ţi curajul şi determinarea de a te reinventa, sondând posibilele faţete ale unei direcţii imposibile.

Prin acţiunea luminii cunoaşterii asupra câmpului de profunzime al gândirii, care mă plasa în realitatea unei linii de timp numită eternitate, găsisem mijlocul de a fi un univers în sine însuşi. Mă înspăimânta puterea pe care o aveau revelaţiile asupra acestei creaţii ieşite din comun, scara pe care omul parcurge urcuşul său spre Dumnezeu, modelul acesta de convergenţă dintre două evoluţii aparte: una a contrastelor, cealaltă a paradoxurilor.

În toată această degringoladă a minţii cuprinse de lucrarea gândurilor, eram secondat de emoţia adâncă a medicului care este obligat să lupte împotriva morţii, oriunde ar întâlni-o. Trebuie să mori ca să învii într-un alt mod. Dacă vrei să-ţi testezi limitele în alte dimensiuni, dacă vrei să smulgi podoabele eterne din mâna Domnului, întru acea nemărginită cunoaştere înţeleasă ca proces veşnic de asemănare cu atotputernicia. Cine m-ar fi putut salva din faţa pericolului reinventării?

În secret, în mintea-mi care se pregătea să traverseze spaţiul libertăţii de exprimare a gândurilor năstruşnice, stăruiau cuvintele lui Alexandre Dumas: „Deasupra ta, vezi, este un cer întotdeauna senin plin de stele, o întindere de azur pe unde la fiecare pas Dumnezeu ridică un praf de aur, şi fiecare atom este un univers.” După Epicur, atomii trebuie să fie neschimbători şi individuali, fiindcă în caz contrar, dacă împărţirea s-ar continua în nemărginit, atunci la sfârşit s-ar nărui totul în neant. Şi apoi din acest neant s-ar produce iarăşi toate lucrurile, ceea ce, este cu neputinţă.

Numai sondând posibilele faţete ale unei direcţii imposibile, în prezenţa unui timp Quick Connection pe care eu îl percepeam drept infinit, ca o dimensiune a cunoaşterii individuale văzută ca o măsură a schimbării, puteam să ajung la acea înălţime a abordării concentrate pe o evoluţie performantă.

Leadership: Cum abordezi traversarea accelerată a unui timp care se construieşte aproape exclusiv pe abandonarea lui?

Consumul de realitate augmentată poate fi începutul unor croieli inovatoare de viziuni care se completează una pe cealaltă prin traversarea accelerată a unui timp care se construieşte aproape exclusiv pe abandonarea lui. A abandona ceva familiar, urmând o altă cale de a te defini si de a-ti extinde orizonturile, înseamnă a accepta schimbarea.

Practic, trăieşti într-un timp prezent care continuă să înainteze încet, dar nu în întregime. Căci are loc o supradimensionare a conţinutului de experienţă în ceea ce priveşte utilizarea realităţii şi personalizarea ei cu noi aşteptări care devin apoi, prin amplificarea lor, impulsuri pentru proiectarea îndeplinirii unui nou rol la înălţimea unei noi conştiinţe de sine. A abandona timpul prezent nu înseamnă să-l anulezi sau să faci abstracţie de el, ci doar să-l experimentezi într-un cu totul alt mod, într-un context favorabil afirmării valorilor de perspectivă, pe care încă nu le resimţi.

A-ţi testa limitele în alte dimensiuni, ceea ce duce la formarea convingerii că posibilităţile de exprimare sunt nenumărate, presupune să găseşti energia creatoare cu care să umpli acel gol din tine care facilitează autocorectarea, transformarea şi care dă sens existenţei. Pentru ca leadershipul să funcţioneze fără mari întreruperi trebuie să te regăseşti mai bine în propria ta autenticitate, adică să funcţionezi cu gândul la conţinutul de valoare pe care vrei să-l accesezi şi să-l livrezi.

Leadershipul, care se impune printr-o mare complexitate ca alcătuire, plămădire, evoluţie şi raportări la noi valori şi atitudini, derivă din motivele „Morţii" şi "Învierii”, înţelese ca o nouă formă de activare a sinelui ce se manifestă sub forma de reflex de orientare.

Ca să înţelegeţi mai bine la ce mă refer, amintiţi-vă de laureatul premiului Nobel, Ernest Hemingway. El a abandonat jurnalismul, bine făcut şi bine răsplătit, încurajat de convingerea că povestirile sale sunt excelente şi că va găsi un editor care să i le publice. Şi, într-adevăr, abandonul acesta premeditat l-a ajutat să devină mai întâi un profesionist al prozei scurte şi apoi un mare romancier.

„Moartea” vechiului mod de a face lucrurile, îndepărtarea de la convenţiile timpului prezent care se forţează să păstreze anumite reţineri şi anumite limite, duce la acea slavă a „învierii”, la crearea omului nou. Trecerea de la normalul asumat de o conştiinţă limitată, la o autenticitate manifestată printr-un grad superior de creştere a valorii.

Ficţiunea omului care ia cunoştinţă de el însuşi evidenţiază posibilele faţete ale unei direcţii aparent imposibile de urmat, prin forţa inteligenţei şi a dorinţei de a accede la niveluri superioare, fiind singura cale de a te reinventa.

Orice stimulare peste măsură a inteligenţei este o ameninţare la adresa conştiinţei limitative, mai ales atunci când sunt subminate convenţiile realiste tradiţionale şi exigenţele de veridicitate ale probelor aduse în sprijinul unor noi teorii, ipoteze, perspective şi viziuni care stabilesc condiţiile prealabile ale unei creaţii mai puţin obişnuite.

Preferi să rămâi ancorat într-o conştiinţă limitativă decât să experimentezi o abordare pilot a excelenţei în promovarea noului?

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us