ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Fiinţa a cărei esenţă este infinitul

On Aprlie 18, 2014, in Leadership Know-How, by Neculai Fantanaru

Liderul este precum un actor de pe scenă care trebuie să fie în acelaşi timp personaj şi povestitor.

În ce mare greşeală căzusem atunci când m-am angajat în practicarea celor mai solemne moduri de gândire, alimentate de jocul apropierii şi depărtării de lumea fascinantă a ştiinţei, ţesută simbolic printre litere şi rânduri, în jurul valorii măsurate a concentraţiei de artificial şi natural, personal şi impersonal? Mă lăsasem influenţat de forţa mistică a subconştientului, căruia mintea conştientă îi dădea formă transmiţându-i sugestii în funcţie de experienţele trăite?

În ce greşeală nemaipomenită fusesem aruncat când speram să-mi ofer toate cunoştinţele dobândite cu multă trudă drept hrană ştiinţei preponderent experimentale, în locul intensităţii trăirii, a emoţiei aparte care asemenea fluviului ce se varsă într-o mare fără flux și reflux, cunoaşte numai o parte din ceea ce constituie miezul demersului existenţial?

Dacă caracteristicile unei mărimi vectoriale sunt valoarea măsurată şi orientarea, prin orientare înţelegându-se direcţia şi sensul mărimii, atunci eu eram, simbolic vorbind, doar un vector de poziţie, adică un segment de dreaptă orientat, cu originea în originea unui sistem de coordonate cartezian care nu poate fi rezolvat. Poate cineva să limiteze o fiinţă ce poartă în esenţa ei infinitul, dar care se vede smulsă şi risipită din realitatea propriei existenţe?

Aş fi vrut să fiu un criteriu de performanţă în funcţie de care poate fi măsurată şi setată calitatea de netăgăduit a vieţii, sau mai degrabă deţinătorul adevărului absolut în folosul manifestării și transformării conștiinței, capabil să trăiesc într-o lume cu totul aparte, croită după gustul inimii mele, opunându-se oricărei interferenţe care mă poate abate de la cursul de acţiune stabilit de cerinţele frumosului şi omenescului.

Poate ar fi trebuit să mi se acorde autoritatea de creator de semnificaţii, dar nu cred că aş fi ştiut ce să fac cu ea. Aş fi vrut să fiu mai degrabă un punct de referinţă al existenţei bazate pe valorificarea resurselor lăuntrice, un corp însufleţit de călduroase raze de lumină, nu o linie de demarcaţie între vis şi realitate. De unde oare trebuia să vină puterea care să-mi lumineze calea?

Leadership: Te poţi numi suveran al continuităţii de profunzime a vieţii interioare, făcând abstracţie de drepturile de autor asupra exploatării acelui "convenţional" de poveste care răspunde nevoilor de depăşire a contrariilor care se atrag?

Leadershipul este ca o poveste din care fiecare extrage propriile concluzii, dar și direcția de urmat, pe care de multe ori nici nu ne prea vine s-o credem fiindcă conţine multă morală, multă informaţie inedită, suspans, mister, dar şi o doză de egoism. Uneori această poveste se dramatizează din ce în ce mai mult, căpătând astfel greutate şi complexitate.

Enumerând cele două punte de reper în şirul mult mai numeros al observaţiilor privind relaţia viaţă-realitate, precum libertatea de gândire şi libertatea de manifestare a convingerilor, putem spune că omul este suveran al continuităţii printr-una din cele două mari funcţii care îi sunt proprii, “fast forward” sau “rewind”. Prima deţine o pondere bine determinată în aprecierea unei evoluţii nesigure, a doua tinde spre o stare depăşită, alterând valorile de bază.

Confirmăm acest lucru pornind de la faptul că un scriitor nu poate fi străin de lumea în care se află, arătându-se indiferent faţă de tot ceea este frumos şi omenesc. El işi măsoară percepţiile care creează emoţiile odată cu experienţele care îi induc o stare de transă din care se vor desprinde apoi imaginile marelui scenariu. Sau, la fel de bine, scriitorul poate fi un self-model of attachment faţă de evoluţia unei profesiuni care îşi exercită prerogativele la graniţa dintre cunoaşterea nelimitată şi maximizarea potenţialului de difuzare a ideilor prin producţia de combustibil ştiinţific.

El poate fi un om al cărui suflet seamănă foarte bine cu un puzzle uşor de reprezentat pe harta vieţii, piesele găsindu-se în modul în care se implică în reînnoirea ei.

Leadership: Eşti legat de încercarea de a înlocui "infinitul care menţine viaţa în vid" cu încercarea de a justifica povestea căreia îi pui titlul “În dialog cu UMBRA MEA”?

Două instanţe se atrag în câmpul scriitoricesc: cuvântul inteligent care, dacă este plasat unde trebuie, poate să înnoade sau să deznoade firul poveştii; şi nevoia unei posibile modificări de conţinut şi stil care poate da scriitorului senzaţia de stranietate sau o senzaţie de irealitate (acţionând ca o otravă dulce) care în mod inevitabil continuă să exercite o influenţă secretă asupra vieţii lui.

Liderul este precum un actor de pe scenă care trebuie să fie în acelaşi timp personaj şi povestitor, un punct de referinţă pentru viaţă şi un punct de referinţă pentru ştiinţă, dezvoltând în jocul reciprocităţii o anumită autonomie în colectarea de fonduri private, de tip “index”, care stochează valori care par mai importante. Unele îi ghidează modul de comportament şi modul de gândire, altele determină calitatea stărilor sale, a credinţei sale, a acţiunilor şi a relaţiilor ce le are cu realitatea propriei existenţe.

Dacă vrei să trăieşti într-o lume cu totul aparte, croită după gustul inimii tale, care să se opună oricărei interferenţe care te poate abate de la cursul de acţiune stabilit de cerinţele frumosului şi omenescului, atunci îndreaptă-ţi leadershipul către interior când interpretezi un rol mare pe scena vieţii. Scrisul este primul pas către acea reflecţie asupra sensului vieţii, venit dinspre prezenţa unui artist al plăsmuirilor de limbaj care vrea să interogheze felul în care este alcătuită lumea, felul cum totul funcţionează într-o atât de strânsă legătură cu starea lui sufletească.

Dar poţi, oare, să faci asta – sută la sută – fără să piezi nicio clipă legătura cu dorinţa de ascensiune care sădeşte în tine aspiraţia spre cucerirea unei alte lumi, a infinitului care menţine viaţa în vid? Sufletul tău simte nevoia unei contopiri cu infinitul pe care îl creezi din contul tău de om dependent de o realitate care se auto-transformă?

Viaţa în vid este o poveste încă nescrisă care îşi aşteaptă naratorul. Iar infinitul care menţine viaţa în vid este perioada, starea de aşteptare a unei sclipiri de inspiraţie care poate să vină sau să nu vină din partea unor persoane superioare care şi-ar putea stimula abilităţile artistice în funcţie de realităţile exterioare şi interioare.

O poveste căreia îi pui titlul “În dialog cu UMBRA MEA” ia în considerare nevoia fundamentală a omului de a se exprima aşa cum este, de a se redescoperi, de a se detaşa de lumea din jur printr-o vie emoţie transfiguratoare.

Această emoţie poate varia de la o abordare a temporalităţii vieţii interioare, la reprezentarea atemporalităţii unei conversaţii plăcute cu propria conştiinţă, ca şi construcție metaforică minuţios elaborată.

Fiinţa a cărei esenţă este infinitul este protagonistul unei poveşti uluitoare despre speranţă, credinţă şi miracolul vieţii, care nu cunoaşte decât monologul unui om singur, dar împuternicit cu orizonturi mult mai măreţe decât cele efemere ale lumii acesteia, provocate de ivirea unor realităţi mult mai diferite decât cele anticipate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate