ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Formă şi Transformare

On Noiembrie 22, 2015, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Continuă-ţi căutările de a defini o nouă înţelegere a noţiunii de „întreg”, asumându-ţi articularea sensului prim sau ultim al creaţiei.

Concepţia despre film a lui Eisenstein este ghidată de preocuparea sa pentru studiul formelor extazului. Preocuparea aceasta pornea de la aceea pentru patetic. De la filmul "Potemkin" cel puţin, pateticul era în continuare scopul căutărilor sale. Pateticul poate fi atins, medita artistul, prin naşterea bruscă a tuturor pasiunilor îndreptate spre un singur scop. Dar exploziile nu se petrec zilnic şi nu e posibil să refacă mereu acelaşi "Potemkin" în legătură cu zeci de alte revolte similare.

Căutările sale trebuiau îndreptate deci în alt sens. În crearea pateticului legat de cotidian. Adică polarizarea, într-un fapt anodin, a tuturor pasiunilor oamenilor, a tuturor speranţelor lor. Astfel imaginea, devenind fixaţia unui ideal sau a unui paroxism va putea cuprinde extazul, acesta fiind sublimarea idealului în cauză. Aşa apare separatorul de lapte din "Vechiul şi Noul". Nu are importanţă ca obiect, ci numai prin ceea ce semnifică: un moment al transformărilor de conştiinţă, al răsturnării sensurilor vieţii ţăranilor.

Jean Mitry, cu care Eisenstein a vorbit despre aceasta, îşi aminteşte astfel de ideile expuse de realizator: "să transforme în patetic ceea ce nu este deloc sau nu pare a fi, să ajungă la extaz, să determine un soi de beatitudine prin care spectatorul - cu conştiinţa parcă paralizată - intră într-o stare de receptivitate imediată şi participă emoţional (şi, de aici, mental) la acţiunea reprezentată. El visa la un fel de hipnoză prin film..." *

Leadership: Preocuparea ta pentru atingerea unui ideal artistic se subordonează înţelegerii complexităţii „întregului integrat” al unei creaţii care îşi câştigă receptivitatea prin naşterea bruscă a tuturor pasiunilor îndreptate spre un singur scop?

Procesul de dezvoltare şi transformare a judecăţilor de valoare ce au loc într-un anumit context de cercetare duce la naşterea unei opere tratată mai apoi cu obiectivitate, căreia reuşeşti să-i demaşti deficienţele cu ajutorul reflecţiilor de tip artistic. Prin intermediul acestui proces se poate constata o îmbinare între ceea ce te încântă prin contemplarea complexităţii creaţiei şi ceea ce te preocupă prin conectarea acestei creaţii la un sens mai înalt.

Dacă învăţătorul spiritual Osho avea dreptate când spunea că extazul este scopul, iar conștientizarea este drumul spre el, atunci creaţia devine, prin extrapolare, nu doar un factor motivaţional care dă sens căutărilor de a te autodepăşi, ci un soi de experienţă de utilizare a mijloacelor de exprimare care atestă personalitatea ta aparte. Iar idealul artistic al acestei personalităţi rezonează cu expresia emoţională a vibraţiilor artei ca instrument de exprimare a semnificaţiei acordate evenimentelor şi experienţelor care pot contura profund o realitate în timp.

Înainte de toate, leadershipul se constituie dintr-o suită de încercări continue de a găsi acele sensuri ale înfăptuirii creaţiei care produc starea de receptivitate, prin formularea judecăţilor cu totul diferite asupra formei şi conţinutului de profunzime al mesajelor transmise. În cinematografie, ca şi în leadership, ceea ce transmiti trebuie să surprindă un moment al transformărilor de conştiinţă, al răsturnării sensurilor vieţii, care să menţină starea de receptivitate a oamenilor faţă de un anumit subiect, faţă de fiinţa lor interioară, faţă de o revelaţie posibilă, faţă de anumite aspecte spirituale, etc.

Dacă e adevărat ce spunea marele filosof Kant, faptul că o judecată reprezintă ideea că un lucru este cunoscut după anumite calități sau atribute, atunci fixaţia nemăsurată asupra noţiunii de "Capodoperă" în universul creaţiei se constată din imaginea pe care o proiectezi despre o realitate mai puţin cunoscută a lumii, dar care se revelează absolut limpede în faptele vieţii actuale.

Leadership: Viziunea asupra creaţiei pe care o experimentezi surprinde momentul memorabil al fiecărui eveniment important pe care conştiinţa îl receptează drept o încercare de găsire a sensului vieţii?

Leadershipul se subordonează înţelegerii complexităţii „întregului integrat” al unei creaţii care îşi câştigă receptivitatea prin naşterea bruscă a tuturor pasiunilor îndreptate spre un singur scop: să transforme fiecare eveniment într-un moment memorabil, într-un popas emoţional, într-un moment al transformărilor de conştiinţă, al răsturnării sensurilor vieţii.

Aşadar se impune evaluarea dimensiunii producţiei de sensuri care facilitează promovarea creaţiei şi o mai bună înţelegere a mesajului transmis.

Să transformi în patetic ceea ce nu este deloc sau nu pare a fi, să ajungi la extaz, să determini un soi de beatitudine prin care spectatorul - cu conştiinţa parcă paralizată - intră într-o stare de receptivitate imediată şi participă emoţional (şi, de aici, mental) la acţiunea reprezentată - este un important mijloc de a pune în valoare esenţa propriei tale identităţi, transpusa în creaţie, dar în felul în care nimeni nu se aşteaptă.

A încerca să configurezi o lume pe care doar tu o cunoşti, în marea ecuaţie a leadershipului, care corespunde răsturnărilor sensurilor creaţiei promovate, devenind ulterior fixaţia unui ideal, poate fi echivalent cu a argumenta ceva care prin natura sa nu poate fi niciodată demonstrat. Ai grijă ce sensuri produci !

A regiza un eveniment important pe care conştiinţa să-l recepteze drept o încercare de găsire a sensului vieţii înseamnă să aduci în prim plan o imagine prin intermediul căreia spectatorii să se poate identifica drept o prioritate în a-şi demonstra apartenenţa la întregirea unei realităţi noi.

Formă şi Transformare evidenţiază rezultatul final al elaborării metodelor artistului de determinare a unor noi sensuri de transfigurare ale creaţiei.

Tu în ce sens trebuie să-ţi îndrepţi căutările pentru a defini o nouă înţelegere a noţiunii de „întreg”, sau mai bine zis, o nouă înţelegere a înţelegerii, una care să asume articularea sensului prim sau ultim al creaţiei?



* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate