ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Freamătul unei minţi de artist întrupate într-un frumos corp al naturii

On Mai 22, 2020, in Dezvoltare Personală, by Neculai Fantanaru

Arta este mijlocul creatorului de a se constitui într-o viziune pe care ochiul o numeşte "comparaţie".

Era ceva de ordin spiritual, mistic, greu de înţeles de lumea din jur, fiindcă tot ce mă înconjura intra în categoria lucrurilor accesibile doar celor curajoşi, celor capabili să facă parte dintr-o ficţiune de tipul: „Toate personajele şi faptele prezente în această operă sunt fictive, iar toți protagoniștii sunt pagini pline de recunoştinţă dintr-o istorie a tratării naturii cu respectul care i se cuvine unui Creator de frumos.”

Probabil, din această cauză, eram atras în permanenţă de natură, cu o putere irezistibilă faţă de tot ce era nobil şi vrednic de admirat în plan artistic, angajându-mă într-o dezbatere tot mai cuprinzătoare despre originea unei Creaţii care îşi revendică termenul de “perfecţiune” la nivel de personaje şi roluri chemate să interpreteze subiectul florilor în mod surprinzător de diferit. Metamorfoza florilor în oameni, şi visul florilor continuat în ascensiunea unei viziuni însufleţitoare, se derula numai în capul meu, ca o lume ireală, fictivă, curgătoare, capabilă să influenţeze doar evenimentele din lumea unui artist care se priveşte pe sine ca într-o oglindă ce închide în ea spiritele naturii.

Cu faţa spre soare, închideam ochii încet, cu emoţie, cu acel zâmbet de satisfacţie dominatoare în colţul gurii care parcă ar fi vrut să denote acea dualitate a artistului adevărat, a cărui inspirație vine dintr-un spațiu numai al lui. Sau, poate că, în alt fel, sufeream de acea condiţie a artistului ce a atins vârsta senectuţii înţelepte de a mai visa la culmile pe care le oferă exprimarea prin intermediul artei, luându-şi libertatea de a visa la ceea ce se ascunde dincolo de ceea ce nu se poate pătrunde cu privirea.

Practic, mă simţeam ca într-o escapadă a artistului în mijlocul naturii, unde totul părea extras dintr-un fragment din “Pe firul de păianjen al memoriei”, de Cella Serghi: “Pictura modernă pe care n-o cunoşteam, sau, din comoditate, refuzam s-o înţeleg, începea acum cu o ciudată forţă şi mă purta cu ea în alt univers, îmi impunea o altă realitate.”

Leadership: Efortul de spiritualizare a unei lumi redusă la o asociere între imagini şi cuvinte tinde spre revelarea a ceea ce este esenţial în sufletul tău, ca reper a ceea ce este comun creaţiei trecute prin filtrul unei sensibilităţi rafinate?

Priveam cu alţi ochi totul din jurul meu, ca admirator al unor lumi vizionare surprinse în metamorfoze cromatice impresionante. Trandafirii, frunzele lor firave, încercam să adun parfumul lor primăvăratic într-un tot unitar extrem de rafinat și de elegant, într-un acord dintre pământ şi soare. Şi iată că trandafirul, cu frunzele lui verzi, pline de rouă, mă aude ca şi cum aş fi o parte din sufletul naturii, ca şi când aş exista prin intermediul altcuiva, un fel de reîncarnare a unui suflet dintr-o altă viaţă.

Nu-i aşa că gândurile-mi sunt echivalente cu puterea artei de a readuce la viaţă o lume sensibilă, aproape uitată de noi cei ce ne zbatem în vâltoarea oraşelor supra-aglomerate?

Privirea conduce sufletul spre măreţia naturii. De altfel, trandafirul crede că eu fac parte din marele plan al naturii, că eu sunt vocea nevăzută a naturii. De pe urma observaţiilor minuţioase am extras cu multă dibăcie o mărturie generoasă a minunilor naturii, o declaraţie de viaţă care va emoţiona o întreagă lume, prin care încerc să mă apropii de capodopera artistului, de freamătul lui interior. Poate, tocmai de aceea, cred că sunt demn numai de atenţia unui pictor care analizează cu sensibilitate fiecare element al naturii înainte de a-l personifica într-un personaj de vis, dezvăluind un mister adânc care atinge simţul de uimire şi de admiraţie în acel dans al echilibrului dintre frumuseţe şi formă.

Da, recunosc cu tărie, sunt posesorul unui univers interior tainic, o fiinţă care ştie să trăiască intens totul, înfruntând apatia generală, creatorul unui univers suspendat între vis şi realitate, considerând că totul în artă trebuie să aibă în acelaşi timp forţă explozivă şi sensibilitate, ca atunci când stai şi admiri un peisaj panoramic. Sau ca atunci când te pierzi în profunzimea cerului înstelat aşteptând, ca dintr-o clipă în alta, o stea căzătoare foarte strălucitoare să-ţi îndeplinească ultima dorinţă: de a putea simţi freamătul vieţii pe suprafaţa lucrurilor care nu se văd, care nu vor trece, mai degrabă decât asupra lucrurilor care se văd şi care sunt trecătoare.

Leadership: Întinderea şi profunzimea realităţii în care trăieşti poate să genereze un ecou pe măsură într-o lume în care totul se uneşte şi se identifică cu actul sublim al unei creaţii instantanee?

Până la urmă, chiar şi gândurile, trăirile, înfruntarea lor, simt nevoia de vopsea, de pensulă, tot ce îi este necesar artistului pentru a se putea exprima în faţa unui şevalet şi a unei pânze albe pe care natura îşi imprimă sufletul, emoţionant, sensibil, memorabil. Îţi auzi pulsul inimii atunci când simţi vibe-ul culorilor vii, energia irezistibilă a simbolurilor imprimate cu emoţie într-un moment al unui instantaneu artistic reuşit, aproape fotografic. Dai mâna cu pasiunea autentică a unui Creator de universuri, cu o finisare delicată a trăsăturilor şi expresie rafinate, pe suprafaţa lucioasă a unei pânze de cristal, parte dintr-o reprezentare a constelaţiei Tayana construită pe ritmul muzicii lui Yakuro.

Nu mă pot obişnui cu banalul, nu mă mulţumesc a fi doar un om, ci tind spre a fi un creator de mare puritate sufletească, investit cu puterea de a pătrunde în inima naturii. Nici trandafirul meu deosebit, cu frunzele lui delicate, nu se va schimba, nu se va confesa într-un ansamblu al creaţiei mult mai vast, decât dacă vom exista unul prin celălalt, eu ca un artist înconjurat întotdeauna de frumos ce descoperă zilnic o doză de trăire artistică, iar el ca expresie a unei conştiinţe creatoare singulare. Poate o să mă credeţi, poate nu, dar cu siguranţă am dreptate.

Farmecul trandafirului, el care îşi orientează mereu frunzele spre lumină, îmi dă de înţeles că un artist poate fi un creator excepţional numai dacă se exprimă mai simplu, mai liber, mai firesc, prin intermediul frumuseţilor naturii. Poate că însuşi trandafirul îşi revelează o parte din substanţa propriului suflet raportându-se la un creator deprins cu tehnica picturală de reprezentare a aparenţelor sensibile, din perspectiva revelării vieţii sale interioare care dă tonul libertăţii infinite, a interacţiunilor cu natura într-o manieră spirituală, sau poetică.

Actul sublim al unei creaţii instantanee pune preţ pe gândurile şi trăirile manifestate de un artist care pune în acorduri noi puritatea unei armonii cu sine însăși, pe care o traduce în freamătul unei emoții rar întâlnite din sfera personificării unei naturi care, neîncetat, îi cere omului să-şi strunească şi să-şi afirme instinctele, în special instinctul de metamorfozare.

Freamătul unei minţi de artist întrupate într-un frumos corp al naturii este uneori domolit în plăsmuiri literare, estetice sensibile, de pură fantezie, unde orice asemănare devine o nouă formă de uniune între Creator şi Spiritul Elevat, în tăcerea unei clipe de neuitat, stârnită de căldura unor cuvinte fremătătoare care parcă au a spune:

Nimic nu este mai de nelocuit decât acel “tu însuţi” aflat într-un loc în care eşti tot timpul binecuvântat: în mijlocul naturii.

Trandafirul, pe care deseori îl percep ca fiind cea mai bună opţiune de îmbunătăţire a imaginii mele, se impune ca un mijloc de transformare umană, spirituală, artistică, mai ales dacă iau în considerare cuvintele esteticianului român Liviu Rusu:

“Artistul, cu adevărat creator, pătrunde atât de adânc în fiinţa sa, încât dezvăluie rădăcinile existenţei însăşi şi sesizează astfel ceea ce ne leagă mai strâns de pământ. Spiritualitatea pe care o descoperă este o spiritualitate terestră, fiindcă ceea ce ne revelează nu este o lume deasupra noastră, ci un dinamism interior, care animă tainele cele mai intime ale sufletului nostru, fondul originar al speţei noastre.”

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate