Frumoasa necunoscută își ascunde tainele sub șapte valuri

Implică-te direct în deblocarea oricăror tipare de percepție a științei, strângând laolaltă toate acele virtuți inalterabile de care ai nevoie pentru a elimina defectele care dăunează valorii tale.

Eisenstein începe să “tocească” metodele artei. Avea o consistență de studiu. Acum însă i se pare că studiul matematicilor și al hieroglifelor japoneze fusese inutil. Puțin mai târziu avea să le înțeleagă foloasele. Nu-și dă însă seama că însăși metoda sa de studiu de acum este rodul anilor de învățământ științific. Studiază cu aplicație teoria artei. Pornește la muncă sistematic, inginerește. Curând însă rămâne descumpănit. La fiece apropiere de esența artei, constată cum “frumoasa necunoscută își ascunde tainele sub șapte valuri. Un ocean de muselină”.

Atacul frontal nu izbutește. “ Se știe că o sabie nu poate tăia o pernă de puf... Aceasta se taie numai cu ascuțișul unei lame încovoiate, de iatagan oriental... Curbura iataganului simbolizează lunga cale ocolitoare pe care trebuie să o urmezi pentru a diseca secretele ascunse sub oceanul de muselină... Nu-i nimic ! Suntem tineri. Avem timp, viitorul este al nostru ! Apoi urmează calea studiului prin creație. Constată chiar amuzat că în acest caz perioada de “buchisire” poate fi de utilitate imediată." *

Cât de micșorată sau cât de mărită ar fi personalitatea ta dacă ai fi egalul unei științe superioare?

A fi egalul unei științe superioare, când susținem că ea ne ajută să definim decupajul spațial semnificativ pentru a ne reprezenta simbolic o imagine, un concept sau un produs determinat, înseamnă să alegi din multitudinea de modele, stiluri, tendințe, ceea ai cu adevărat nevoie ca să obții esența unei dinamici a viului, esența unei chimii artistice care reușește să transceadă timpul și alte obstacole lumești.

Un critic de artă ar putea arăta ce nedreptate s-ar comite și cât de micșorată ar fi personalitatea unui artist care se vrea a fi egalul unei științe superioare, neacordând însă totală importanță acelui capitol esențial al activității sale de cercetare și dezvoltare intelectuală.

Însă pentru un bun practicant al științei conducerii, direct implicat în deblocarea oricăror tipare de inovație și inspirație realizate din timp, a nesocoti, dintr-un dispreț principial, această producție majoră de înțelegeri din care se pot trage foloase nemăsurate, este echivalent cu a cădea într-o stare inferioară de gândire.

Leadershipul, în posibila sa ascensiune în relație cu arta și cercetarea științifică, strânge laolaltă toate secretele ascunse, toate formele de exploatare a resurselor de creație împletite armonios cu acele virtuți inalterabile de care omul are nevoie pentru a elimina defectele care dăunează valorii sale. Bineînțeles, fără să murdărească sau să distrugă cadrul de susținere al întregului compus rezultat din studiul unor procese de producție și reprezentare a unor forme noi de “săbii”.

Arta este o cale de a te recunoaște și mai ales de a te asuma pe tine însuți în postura unui creator aparte care, întrebuințând un material numit "simbol" și integrând o multiplicitate de interpretări reușește să introducă în realitate un obiectiv calitativ nou.

În leadership, sabia este instrumentul puterii de a determina caracterul a ceea ce este convențional și totodată oportun pentru asigurarea unei coeziuni între “general” și “particular”, dintre “sistematic” și “nesistematic”, despicând în două “atotcuprinzătorul”. Iar aici se merită să precizăm un citat aparținând lui Victor Hugo: “ O armă nu-i nimic prin ea însăși, ea nu există decât prin mâna care o mânuiește ”.

Spre deosebire de curbura iataganului care în artă simbolizează lunga cale ocolitoare pe care trebuie să o urmezi pentru a diseca secretele ascunse sub “oceanul de muselină”, sabia simbolizează în leadership, totodată, calea de ieșire din tiparele unei convenții sociale care te unește cu ceilalți aspiranți la un statut profesional mai înalt, dar care nu au aceleași înclinații, aceeași dorință de afirmare, aceeași aplecare spre aprofundarea cunoașterii și promovării ei în societate.

Iar a nu pune preț pe dorința de afirmare înseamnă să treci cu vederea unul din modurile prin care ți se relevă geniul, în imensa lui complexitate, dar mai ales în imensa lui capacitate de customizare a background-ului științei.

Esența artei este să construiești o idee plecând de la ceea ce se ascunde în spatele tentativei de a le da o interpretare nouă conformă cu adevărul.

Frumoasa necunoscută care își ascunde tainele sub șapte valuri este acea știință dobândită doar prin experiența dublată de cunoștințe solide și practici utilizate permanent, dar mai ales de dorința de autodepășire, de afirmare și de ieșire din anonimat.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.