Greva este Octombrie în cinematografie

Un regizor eficient în regie știe să folosească sentimentele și experiențele personale pentru a da viață personajelor și scenelor, dincolo de ceea ce este scris în scenariu.

De ce a stârnit filmul "Greva" un asemenea ecou, de ce unii atunci încă, cei mai mulți tardiv, au socotit filmul un eveniment? Fără a intra în analiza amănunțită a filmului, trebuie totuși să notăm câteva din elementele estetice ce-i sunt proprii.

Problemele estetice pe care le rezolva fuseseră puse de Eisenstein înainte de începerea realizării filmului. El singur descrie astfel felul în care s-a născut ideea care avea să se concretizeze în acest film: "Zidul Mănăstirii Strasnii, azi dărâmată, avea o arcadă. Pe acolo mergea drumul spre cinematograful, pe vremuri răsunător, de la Malaia Dmitrovka nr. 6, renumit pe atunci, pentru că aici se prezentau cele mai senzaționale filme americane... Cum ar putea fi întrecuți acești giganți ai filmului american în plină dezvoltare, în acea epocă în care propria noastră cinematografie nu-și începuse decât primii pași șovăitori? Cum să găsim un subiect care să poată întrece povestirile cinematografice americane? Unde să găsim la noi vedete care, prin strălucirea lor, să întunece luminile stelelor europene și americane? Unde să găsim eroi care, prin personalitatea lor, să umbrească pentru totdeauna corifeii filmului burghez?"

Întrebările acestea au dus la cea următoare: "Dacă am face totul invers: renunțăm la subiect, aruncăm vedetele și folosim în centrul dramei masa ca "personaj dramatic", aceeași masă care era doar fundalul pentru jocul actorilor întruchipând eroi individuali?"

Leadershipul inovator se manifestă prin capacitatea de a crea scene neașteptate și palpitante, în perfectă conformitate cu atmosfera evenimentului.

Ideea estetică a "Grevei" se născuse așadar dintr-o dorință emulativă a lui Eisenstein, pornit în lupta împotriva cinematografiei burgheze cu intenția clară de a o întrece. Precizarea mobilului acestui fenomen mi se pare importantă pentru înțelegerea personalității lui Eisenstein. Imediat după terminarea filmului, regizorul îi cunoaște cu luciditate valoarea și scrie: "Greva este Octombrie în cinematografie".

Pentru a mări intensitatea impactului emoțional și deplasarea narativă a unui film, regizorul poate folosi multiple repere sau secvențe, adică poate să utilizeze un montaj dublu cu aceeași constantă tematică: "contrapunct vizual". Deplasarea relativă a acestor secvențe, prin intermediul montajului dialectic, poate fi dată de un numărător de cadre. Prin urmare, pentru ca narațiunea să poată fi efectuată în ambele sensuri de interpretare, un sens individual și un sens colectiv, este necesar ca imaginea cinematografică să se dubleze în așa fel încât a doua imagine să fie deplasată față de prima cu 1/4 din constanta narativă. În acest mod, semnalele periodice ale poveștii devin defazate cu 90° și definesc un câmp rotitor al atenției spectatorului.

Crearea de personaje vii și autentice în film se bazează pe evocarea emoțională a evenimentelor transmise printr-o imagine, astfel încât spectatorii să rezoneze prin experiențele personale.

Deoarece o anumită porțiune din suprafața imaginii nu aparține în comun celor două perspective - individuală și colectivă - raportul semnalelor cinematografice nu este influențat de "îmbătrânirea" tehnicii, de degradarea peliculei sau de alți factori externi. Analizorul al narațiunii împarte cele două fluxuri dramatice modulate - care corespund celor două imagini, cea a eroului individual și cea a maselor, după direcția de vibrare emoțională, apoi le direcționează către receptorii de sensibilitate emoțională (spectatorii). Un al treilea receptor, de tipul "catalizator social", transformă partea fasciculului nemodulat într-un semnal emoțional care este deviat de prisma contextului social, pe oglinda realității, și apoi reflectat pe fotoelementul conștiinței colective.

Un amplificator de reglare în circuitul narativ menține constant acest semnal de ieșire al receptorului de tipul "catalizator social", prin reglarea fluxului de imagini care afectează emoțional spectatorii. În acest fel, câmpul emoțional al filmului este divizat în mai multe părți printr-un codificator de semnale care evaluează raportul celor două semnale defazate: individual și colectiv. Această abordare inovatoare a lui Eisenstein în "Greva" a permis crearea unui film care a depășit convențiile cinematografiei burgheze, răspunzând astfel provocării de a întrece giganții filmului american și de a crea o nouă estetică cinematografică sovietică.

Încărcătura emoțională autentică a scenelor nu provine din însemnările sumare ale scenariului, ci din sentimentele și experiențele personale ale echipei de creație.

"Greva este Octombrie în cinematografie" se referă la transformarea perspectivei narative, considerând că fără vedete individuale se poate atinge un impact profund, prin faptul că masa devine expresia centrală a emoțiilor și a tensiunilor. Din acest motiv, narațiunea își mută accentul, printr-un fel de renunțare la convențiile tradiționale, pe principiul că forța colectivă are un rol mai captivant decât individualitatea.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.