Harul de a trăi sub semnul artei

Evaluează obiectiv modul în care îți utilizezi cunoașterea, încât opera ta să restaureze cu mijloacele desăvârșirii artistice încrederea într-o nouă eră a evoluției esteticii.

Știința este o pictură trăită la intensitate maximă, o infuzie consistentă de creativitate aparținând unor niveluri diferite de experiență. Alteori, ea reprezintă o exprimare plină de fervoare, încordare și exigență, obținută cu precădere din tensiunea dramelor și conflictelor existenței reale. Ceea ce trăiesc în mijlocul vizualizării de aspecte și elemente de detaliu, admițând că hazardul singur a creat tot ce văd în jur, seamănă cu un dialog viu între cele trei culori primare: roșu, galben și albastru. Dar, totodată, înseamnă să accept rolul atotputernic al întâmplării și al necesității de conservare a diversității biologice în evoluția vieții.

În limbaj artistic sesizez aceeași notă rafinată a tonurilor complementare, prin aluzii și trimiteri de tip postmodernist, între transparență și poezie, între rațiunea primordială a existenței și determinarea instinctuală a scrisului, menținute în starea de maximă strălucire și saturație. Demonstrativ, construiesc acea simbioză energetică absolut necesară ce vine să intensifice forța de iradiere a cuvântului plin de miez, scris cu mult har, cu mult talent și cu multă dăruire, dominat de acea tendință de apropiere între puterea de a îmbrățișa universul și puterea de a exalta sentimentul vieții.

O minte sclipitoare nu-și refuză niciodată biruința unei negocieri cu timpul într-un spațiu alternativ, al reflecției și visării. Ea trăiește o ambivalență determinată de o epistemologie a profunzimilor, deci nu-și declină apartenența la conduita artistică a unui estetician care știe să transforme orice idee într-o compoziție, orice obiect banal în calități atât de desăvârșite că par umane. Știința artistică, prin investirea culorii cu energia radiantă a vieții lăuntrice, se înrudește cu raportul de forțe simbolice, de elanuri și calități emoționale care nu-l pot lăsa indiferent pe privitor.

Cine întinde o mână tremurândă timpului, desprins din tema unui tablou de Salvador Dali, pe care persistența memoriei îl îmbrăca tot mereu cu alte semnificații, va fi atins de acea magică emoție care se cheamă ATRACȚIE, de acea minunată sclipire de geniu caracteristică compozițiilor de neuitat ce impresionează printr-un fior al mirării în fața lucrurilor esențiale altfel văzute și tratate.

Îți demonstrezi competența de a desfășura o activitate continuă, ca un factor motivațional constituit în procesul educației artistice care determină disponibilitatea ta de a reveni mereu la poziția de “formidabil”?

În arta cea mai pasionată, pe care doar filosofia ideilor pure o ridică la rang de chintesență a științelor inovatoare, există o opinie unanimă, o nuanță de adevăr bine justificat, o lege valabilă până la sfârșitul lumii, tributară teoriilor despre schimbare. Că dacă până la vârsta de 35 de ani nu ți-ai însușit tainele vreunei arte, dacă nu ți-ai definitivat un stil propriu de creație și de armonie cromatică, și dacă n-ai făcut o schimbare majoră într-o anumită știință, recalculându-i coordonatele de la un pol la altul, atunci cu certitudine nu vei mai reuși s-o faci niciodată. Ești doar un diletant !

În acest caz, după cum cere rigoarea execuției tehnice care nu oftează și nu dă ochii peste cap în fața splendorilor artistice, trebuie să faci distincție între influențele anumitor gândiri și mărturiile materiale ale științei, în marea ecuație a unui intelectualism de inspirație extrem de rafinat.

Nu vei fi niciodată încântat să cunoști un om care deține vreo funcție sau poziție importantă în societate, dacă știi că toată viața lui a fost un mare ZERO la capitolul știință, arta ocolindu-l cu o încăpățânare aproape de neînțeles, cu un viraj scurt spre o mare afundătură, numită: delăsare.

Poziția de formidabil îi este atribuită artistului care știe că opera nu-i mai aparține din momentul ce a închinat-o științei, ea devenind o emanație a inspirației care oferă lumii ocazia de a descoperi nivelele profunde ale ființei sale. Cu ce rezonează numele tău: cu o funcție publică sau cu o mare descoperire științifică pusă pe seama scopurilor superioare ale artei?

Îți înțelegi realizarea de sine ca o formă de îmbogățire, de stilizare sau de spiritualitate obținută în urma unui efort de creație care duce la o operă derivată originală?

Dacă te pui în locul autorului acestui articol, încercând să privești viitorul civilizației tehnice și viitorul educației artistice, atunci probabil îți vei plimba ochii peste rândurile scrise mărunt cu cerneală veșnică, ca și când ai încerca să le previzionezi reacțiile. Imediat acțiunii acesteia luându-i locul contemplarea artistică, sentimentul că formezi o entitate superioară de condiție umană prin modelarea tuturor formelor din exterior într-un nou conținut artistic.

Mintea ta va întâlni lucruri agățate de zidurile caselor, expuse pentru vânzare, va fi înconjurată de un număr uluitor de linii, forme, combinații decorative alese, culori vii, pastelate, dar și de tonuri închise. Acestea marchează nuanțele viitoarelor forme de expresie. Cu timpul vei încerca să stabilești o limită între kitsch și arta veritabilă.

Scrisul cel mai inspirat surprinde arta desăvârșirii unei lumi ce se poate constitui din orice lucru mărunt care îți iese în cale, tot așa cum perlele se formează dintr-un bob de nisip în interiorul unei stridii.

Ești pregătit să împlinești ceva ce există în stadiul germinativ al zestrei tale naturale ce tinde către actualizarea unor noi potențialități de rezonanță perspectivală?

Tocmai citeam un articol despre Sir Tim Berners-Lee, supranumit „părintele Internetului”. El n-a deținut o funcție publică importantă în societate, dar tot prezentul și viitorul lumii a depins de el încă de la vârsta de 34 de ani când a inventat World Wide Web-ul. Practic, el a fost mai important pentru schimbarea tehnologiei și a formei societății decât toți președinții marilor state ale lumii.

În ceea ce privește arta, citeam undeva că Leonardo da Vinci s-a educat singur pentru a învăța să citească scrisul de mână al naturii, care poate fi văzut peste tot: în aripi, în cojile de ou, în nori, zăpadă, gheață, cristale și alte alăturări întâmplătoare. El a folosit această înțelegere în căutarea de noi idei și soluții la probleme. Probabil putea scoate idei și dintr-un pantof de comis-voiajor.

Și unul și altul, într-un fel asemănător, au atins aceeași coardă sensibilă a puterii de creație născută din curiozități provenite din lumea științei și a mediului înconjurător. Vedeți? Lumea întreagă și tot progresul societății, într-un dialog cu un Dumnezeu care se descoperă numai prin credință, adică prin înțelepciunea experienței și a studiului individual, se sprijină de fapt pe creativitatea artiștilor și a oamenilor de știință care au ajuns prin propriile forțe la pocalul Sfântului Graal.

Fără ei, probabil c-am fi rămas atât de în urmă, la stadiul de "schelet de poveste" într-o noapte universală ce n-a avut niciodată zori pentru progresul omenirii.

Personal, nutresc un mare respect pentru artiști și oamenii de știință, în nici într-un caz pentru indivizi care ocupă diverse funcții publice. Pentru că numai de la primii am într-adevăr ce învăța că să schimb în mod fundamental o întreagă societate.

Leadershipul atins de influențele artei va putea genera schimbarea unei întregi societăți numai dacă reflectă fundamentul atitudinal pozitiv și constructiv care creează premise pentru actualizarea unor noi motivații ale învățării bazată pe percepția imanenței creatoare, nu pe teorie.

Harul de a trăi sub semnul artei este parte a unei formulări care redă autentic chemarea spre culmile marilor idealuri umane, spre a naște impulsuri noi, inovatoare și pline de viață, de tipul: “Bucurați-vă de fiecare lucru mărunt și apreciați-l la adevărata lui valoare, el face marea diferență ! ”

Evoluția esteticii începe cu o descriere captivantă a felului în care abordezi lucrurile din perspectiva raportării la valoarea actului artistic, la consumul de unicitate și la realul redus la un corespondent metaforic.