Hocus Pocus

Leadershipul pare un fenomen magic care se produce fără să-ți dai seama.

Magicianul și-a făcut apariția pe scenă trăgând după el, în semi-întunericul care se crease, un cufăr mare de lemn, închis cu cinci lacăte zdravene, care, judecând după cum se opintea, trebuie să fi fost extrem de greu. A descuiat lacătele cu grijă, după care a deschis capacul cufărului încet. Felul în care se mișca era și amuzant și înfricoșător în același timp. De parcă urma să scoată din cufăr cine știe ce putere supranaturală, închisă acolo ca moartea însăși și eliberată în sfârșit după mii de ani. Simțeam parcă respirația înfricoșătoare a unui monstru ce a fost trezit la viață.

Nu știu de ce, senzația de mister și inefabil ce ne-a fost indusă cu bună știință și cu o dibăcie manipulatorie exemplară, a făcut ca scena să pară un spațiu bântuit de spirite malefice, loc al nefirescului și al dezordinii, supus tuturor relelor. Sala era cuprinsă de o adâncă liniște, iar noi, spectatorii, eram cuprinși cu toții de o tainică emoție, de o teamă inexplicabilă combinată cu o puternică dorință de a cerceta și de a cunoaște adevărul a ceea ce se ascundea în acel cufăr.

Însă nimic din ce mi-am închipuit eu sau ceilalți spectatori nu s-a întâmplat. O grămadă de lucruri a scos din cufăr magicianul, tot felul de lucruri banale: o pălărie, un baston, o baghetă, niște inele, o minge de fotbal, o rachetă de tenis, o lumânare, o ceșcuță de cafea, o sticlă goală și o carte veche. Le-a pus ușor deoparte pe masa special pregătită dinainte, apoi și-a început reprezentația. Două ore pline de încordare și neliniște, de dinamică și bună dispoziție au urmat. N-am să uit niciodată acel minunat spectacol de magie.

Poți să creezi o așteptare pe care conținutul unui secret o satisface, dar care în același timp subminează tocmai criteriul de analiză a secretului?

Dar iată o întrebare cât se poate de interesantă: ce s-a întâmplat cu acel cufăr mare de lemn?

La începutul spectacolului magicianul a intrat pe scenă târâind un cufăr mare de lemn din care a scos mai multe obiecte. L-a lăsat acolo, în dreapta mesei pe care a așezat obiectele scoase din el. Nu l-a eliminat sub o formă oarecare și absolut nimeni nu a urcat pe scenă ca să-l ia sau să-l mute din locul respectiv. Dar la sfârșitul spectacolului nu mai era. Dispăruse. Iar magicianul a părăsit scena ignorând existența vreunui cufăr.

Uite ce vreau să spun: vezi un lucru, cum ar fi un cufăr mare din lemn, îl vezi, simți și știi sigur că este acolo, chiar în fața ta. Dar în clipa următoare nu mai este. Adevărul se află în fața ochilor tăi, numai că el nu este adevărul pe care-l cunoști sau pe care îl aștepți. Ci este adevărul pe care cineva ți l-a impus să-l percepi, și pe care vrei nu vrei, trebuie să-l accepți.

Ce semnificație capătă propria ta vizibilitate atunci când atingi acea finețe artistică care transformă percepția într-o experiență de uimire controlată?

Un magician proiectează și construiește excelente scenarii de magie. Totul în spectacolul său este pregătit minuțios până la ultimele detalii, de la montaj până la realizarea efectelor. Nu poți ști niciodată dacă ceea ce face un magician este adevărat sau nu, dacă este o iluzie sau realitatea însăși. S-ar putea să fie adevărat ceea ce spune și ceea ce face el, dar tu nu știi asta.

Pentru un magician magia este ca un joc, un avertisment. Nu poți deosebi realitatea de iluzie pentru că el nu vrea să afli adevărul. Tu nu trebuie să găsești nimic neobișnuit în toate astea, ci să privești încurcat spre locul pe care ți-l indică el, ca în final să fii surprins cu totul.

Impactul pe care conținutul secretului îl are asupra finalității propriilor revelații, depinde de adecvarea unei atare decizii specificului unei anumite dominanțe?

Dominanța care trebuie analizată în momentele de îndoială pe care le provoacă fenomenologia secretului, este caracterizată de inegalitatea dintre ceea ce transmiți și ceea ce cauți să surprinzi la capitolul originalitate. Când cercetăm ansamblul de roluri și jocuri fabricate cu mare iscusință pentru a induce o schimbare în realitatea spectatorilor, descoperim că mecanismele perceptive separă obiectul de spațiu, respectiv forma de fond, extrăgând mesajul obiectual pe principiul gol-plin.

Asta înseamnă că ceea ce prezinți are valoare atâta timp cât se repetă la nesfârșit un fragment dintr-o mică părticică de puzzle pe care spectatorii luptă să-l rezolve.

Ca să dai valoare leadershipului tău, trebuie să-i surprinzi pe cei din jur, să-i scoți din normal, să-i cucerești, să-i vrăjești în adevăratul sens al cuvântului. Pentru asta trebuie să folosești același procedeu pe care îl folosește un magician desăvârșit în spectacolul său de magie. Tu cum adaugi mai multă valoare leadershipului tău?

Ești pregătit să explorezi profunzimea unei creații puse sub semnul expresionismului magic, până când limbajul tău expresiv devine o sinestezie a trăirilor nespuse?

Oamenii pe care îi conduci și care îți urmăresc „spectacolul” cu foarte mare atenție trebuie să rămână muți de uimire și de mirare: „Uau, cum ai făcut asta? ” Și, de asemenea, trebuie să rămână muți de admirație în fața performanței tale: „Bravo ! Splendid ! Felicitări ! ” Dar pentru reușita „spectacolului” tău, trebuie să creezi acea atmosferă magică, perfectă, care să-ți garanteze succesul 100%.

Leadershipul este un proces aparent de magie care se instalează automat, fără ca oamenii să-și dea seama: „Hocus Pocus”. Exact când oamenii nu se așteaptă, exact de unde nu se așteaptă, exact atunci apare magia. Iar un leadership de calitate înseamnă să atingi punctul în care să le modifici convingerile oamenilor și să le conduci emoțiile fără ca ei să-și dea seama ce se petrece cu adevărat.

Da, leadershipul este un proces de manipulare, cu puteri magice. Dar este un proces în care oamenii sesizează adevăratul tău talent abia la sfârșitul „spectacolului”, atunci când își dau seama de miracolul care s-a petrecut. Este un proces în care tu, ca lider, trebuie să faci lucrurile să meargă, atunci când oamenii nu se așteaptă ca ele să meargă spre bine, să-i surprinzi cu ideile, cu propunerile și mai ales cu rezolvările tale ingenioase.

Leadership: Ai atins nivelul în care trăiești în mod constant în limitele propriei tale proiecții de influență, dincolo de tot ceea ce poate fi anticipat, explicat sau controlat de ceilalți?

De ce ar fi important ca magicianul să își conștientizeze condiția existenței leadershipului său prin intermediul metodelor sale de manipulare? Când un asemenea om va ajunge la conștiința unei dimensiuni mai înalte de a fi, deci la un nivel de înțelegere mai matur a creației sale, căpătând o încredere deplină în arta sa, ceilalți oameni din jur vor cădea în ipostaza de marionetă. Leadershipul, dilatat de o exegeză foarte specială, riscă să fie întors pe dos de fals, de o logică mai puțin firească și mai presus de înțelegerea celorlalți.

Esența leadershipului ar putea fi atinsă dacă acceptăm concepția rezonabilă potrivit căreia adevărul impus trebuie acceptat fără condiții. Dar astfel, în opera sa, magicianul va despuia leadershipul de înțelesul lui curent, acceptat de toți, răspândind cu atâta dărnicie un nou sens care lărgește doar adevărurile din cadrul propriului său univers de semnificații.

Cum crezi că ar trebui să arate ieșirea ta din scenă pentru a-ți redobândi autenticitatea, știind că orice gest de vulnerabilitate va fi interpretat ca un nou mecanism de manipulare?

Idealul de a fi un alt "soare", de a purta mereu în desagă o iluzie care să facă din ceilalți o țintă sigură, precum și alte strălucite modificări de intrigi cu scopul de a crea un efect performant, îl va îndepărta puțin câte puțin pe lider de la drumul său. Va deveni altcineva, într-o formă sau alta, gata să își găsească o împlinire în rutină - trăind în mod constant în limitele mijloacelor sale de magie.

Căutând diverse încercări de explicare a sensului leadershipului în practicile marilor magicieni ai timpurilor noastre, dar și în efectul lor, se poate naște ideea de sens al omului și al vieții. Așa cum preciza cineva, mințile luminate sunt doar o expresie, un exponent al umanității.

Deci, fără să criticăm o autoritate care își asumă din capul locului toată responsabilitatea pentru satisfacția și performanța repartizării iluziilor pe care ea le guvernează, câștigând pe bună dreptate o glorie incontestabilă, să încercăm totuși să facem un pas înainte spre performanță și să admirăm ideea de "secret" care poate face irezistibilă și provocatoare știința conducerii.

Pentru a-ți redobândi autenticitatea trebuie să distrugi oglinda în care te-ai proiectat până acum, știind că orice gest sincer de acum înainte va fi privit doar ca o altă formă de influență subtilă și manipulare rafinată.

Hocus-Pocus este ceea ce reușești să arăți lumii în contextul unei "dispariții" altfel încât clipa de "apariție" să coincidă cu acea semnificație de profunzime care se dezvăluie construcției unei realități noi, nu observației directe a unui fenomen sau proces.

Atunci când un lider care, fără a crea iluzii, găsește metode, căi și mijloace cu totul surprinzătoare pentru atingerea țelului comun, deschide o nouă perspectivă și face ca lucrurile să meargă spre binele tuturor, atunci el poate fi comparat cu un veritabil magician,