Hocus Pocus

Leadershipul de calitate pare un fenomen magic care se produce fără să-ţi dai seama.

Magicianul şi-a făcut apariţia pe scenă trăgând după el, în semi-întunericul care se crease, un cufăr mare de lemn, închis cu cinci lacăte zdravene, care, judecând după cum se opintea, trebuie să fi fost extrem de greu. A descuiat lacătele cu grijă, după care a deschis capacul cufărului încet. Felul în care se mişca era şi amuzant şi înfricoşător în acelaşi timp. De parcă urma să scoată din cufăr cine ştie ce putere supranaturală, închisă acolo ca moartea însăşi şi eliberată în sfârşit după mii de ani. Simţeam parcă respiraţia înfricoşătoare a unui monstru ce a fost trezit la viaţă.

Nu ştiu de ce, senzaţia de mister şi inefabil ce ne-a fost indusă cu bună ştiinţă şi cu o dibăcie manipulatorie exemplară, a făcut ca scena să pară un spaţiu bântuit de spirite malefice, loc al nefirescului şi al dezordinii, supus tuturor relelor. Sala era cuprinsă de o adâncă linişte, iar noi, spectatorii, eram cuprinşi cu toţii de o tainică emoţie, de o teamă inexplicabilă combinată cu o puternică dorinţă de a cerceta şi de a cunoaşte adevărul a ceea ce se ascundea în acel cufăr.

Însă nimic din ce mi-am închipuit eu sau ceilalţi spectatori nu s-a întâmplat. O grămadă de lucruri a scos din cufăr magicianul, tot felul de lucruri banale: o pălărie, un baston, o baghetă, nişte inele, o minge de fotbal, o rachetă de tenis, o lumânare, o ceşcuţă de cafea, o sticlă goală şi o carte veche. Le-a pus uşor deoparte pe masa special pregătită dinainte, apoi şi-a început reprezentaţia. Două ore pline de încordare şi nelinişte, de dinamică şi bună dispoziţie au urmat. N-am să uit niciodată acel minunat spectacol de magie.

Leadership: Poţi să creezi o aşteptare pe care conţinutul unui secret o satisface, dar care în acelaşi timp subminează tocmai criteriul de analiză a secretului?

Dar iată o întrebare cât se poate de interesantă: ce s-a întâmplat cu acel cufăr mare de lemn?

La începutul spectacolului magicianul a intrat pe scenă târâind un cufăr mare de lemn din care a scos mai multe obiecte. L-a lăsat acolo, în dreapta mesei pe care a aşezat obiectele scoase din el. Nu l-a eliminat sub o formă oarecare şi absolut nimeni nu a urcat pe scenă ca să-l ia sau să-l mute din locul respectiv. Dar la sfârşitul spectacolului nu mai era. Dispăruse. Iar magicianul a părăsit scena ignorând existenţa vreunui cufăr.

Uite ce vreau să spun: vezi un lucru, cum ar fi un cufăr mare din lemn, îl vezi, simţi şi ştii sigur că este acolo, chiar în faţa ta. Dar în clipa următoare nu mai este. Adevărul se află în faţa ochilor tăi, numai că el nu este adevărul pe care-l cunoşti sau pe care îl aştepţi. Ci este adevărul pe care cineva ţi l-a impus să-l percepi, şi pe care vrei nu vrei, trebuie să-l accepţi.

Un magician proiectează şi construieşte excelente scenarii de magie. Totul în spectacolul său este pregătit minuţios până la ultimele detalii, de la montaj până la realizarea efectelor. Nu poţi şti niciodată dacă ceea ce face un magician este adevărat sau nu, dacă este o iluzie sau realitatea însăşi. S-ar putea să fie adevărat ceea ce spune şi ceea ce face el, dar tu nu ştii asta.

Pentru un magician magia este ca un joc, un avertisment. Nu poţi deosebi realitatea de iluzie pentru că el nu vrea să afli adevărul. Tu nu trebuie să găseşti nimic neobişnuit în toate astea, ci să priveşti încurcat spre locul pe care ţi-l indică el, ca în final să fii surprins cu totul.

Leadership: Impactul pe care conţinutul secretului îl are asupra finalităţii propriilor revelaţii, depinde de adecvarea unei atare decizii specificului unei anumite dominanţe?

Dominanţa care trebuie analizată în momentele de îndoială pe care le provoacă fenomenologia secretului, este caracterizată de inegalitatea dintre ceea ce transmiţi şi ceea ce cauţi să surprinzi la capitolul originalitate. Când cercetăm ansamblul de roluri şi jocuri fabricate cu mare iscusinţă pentru a induce o schimbare în realitatea spectatorilor, descoperim că mecanismele perceptive separă obiectul de spaţiu, respectiv forma de fond, extrăgând mesajul obiectual pe principiul gol-plin.

Asta înseamnă că ceea ce prezinţi are valoare atâta timp cât se repetă la nesfârşit un fragment dintr-o mică părticică de puzzle pe care spectatorii luptă să-l rezolve.

Ca să dai valoare leadershipului tău, trebuie să-i surprinzi pe cei din jur, să-i scoţi din normal, să-i cucereşti, să-i vrăjeşti în adevăratul sens al cuvântului. Pentru asta trebuie să foloseşti acelaşi procedeu pe care îl foloseşte un magician desăvârşit în spectacolul său de magie. Tu cum adaugi mai multă valoare leadershipului tău?

Oamenii pe care îi conduci şi care îţi urmăresc „spectacolul” cu foarte mare atenţie trebuie să rămână muţi de uimire şi de mirare: „ Uau, cum ai făcut asta? ” Şi, de asemenea, trebuie să rămână muţi de admiraţie în faţa performanţei tale: „ Bravo ! Splendid ! Felicitări ! ” Dar pentru reuşita „spectacolului” tău, trebuie să creezi acea atmosferă magică, perfectă, care să-ţi garanteze succesul 100%.

Leadershipul este un proces aparent de magie care se instalează automat, fără ca oamenii să-şi dea seama: „Hocus Pocus”. Exact când oamenii nu se aşteaptă, exact de unde nu se aşteaptă, exact atunci apare magia. Iar un leadership de calitate înseamnă să atingi punctul în care să le modifici convingerile oamenilor şi să le conduci emoţiile fără ca ei să-şi dea seama ce se petrece cu adevărat.

Da, leadershipul este un proces de manipulare, cu puteri magice. Dar este un proces în care oamenii sesizează adevăratul tău talent abia la sfârşitul „spectacolului”, atunci când îşi dau seama de miracolul care s-a petrecut. Este un proces în care tu, ca lider, trebuie să faci lucrurile să meargă, atunci când oamenii nu se aşteaptă ca ele să meargă spre bine, să-i surprinzi cu ideile, cu propunerile şi mai ales cu rezolvările tale ingenioase.

Leadership: Ai atins nivelul în care trăieşti în mod constant în limitele mijloacelor tale de magie?

De ce ar fi important ca magicianul să își conștientizeze condiția existenței leadershipului său prin intermediul metodelor sale de manipulare? Când un asemenea om va ajunge la conștiința unei dimensiuni mai înalte de a fi, deci la un nivel de înţelegere mai matur a creaţiei sale, căpătând o încredere deplină în arta sa, ceilalţi oameni din jur vor cădea în ipostaza de marionetă. Leadershipul, dilatat de o exegeză foarte specială, riscă să fie întors pe dos de fals, de o logică mai puţin firească şi mai presus de înţelegerea celorlalţi.

Esenţa leadershipului ar putea fi atinsă dacă acceptăm concepția rezonabilă potrivit căreia adevărul impus trebuie acceptat fără condiţii. Dar astfel, în opera sa, magicianul va despuia leadershipul de înţelesul lui curent, acceptat de toţi, răspândind cu atâta dărnicie un nou sens care lărgeşte doar adevărurile din cadrul propriului său univers de semnificaţii.

Idealul de a fi un alt "soare", de a purta mereu în desagă o iluzie care să facă din ceilalţi o ţintă sigură, precum și alte strălucite modificări de intrigi cu scopul de a crea un efect performant, îl va îndepărta puţin câte puţin pe lider de la drumul său. Va deveni altcineva, într-o formă sau alta, gata să își găsească o împlinire în rutină - trăind în mod constant în limitele mijloacelor sale de magie.

Căutând diverse încercări de explicare a sensului leadershipului în practicile marilor magicieni ai timpurilor noastre, dar şi în efectul lor, se poate naşte ideea de sens al omului şi al vieţii. Aşa cum preciza cineva, mințile luminate sunt doar o expresie, un exponent al umanității.

Deci, fără să criticăm o autoritate care îşi asumă din capul locului toată responsabilitatea pentru satisfacţia şi performanţa repartizării iluziilor pe care ea le guvernează, câştigând pe bună dreptate o glorie incontestabilă, să încercăm totuşi să facem un pas înainte spre performanţă şi să admirăm ideea de "secret" care poate face irezistibilă şi provocatoare ştiinţa conducerii.

Hocus-Pocus este ceea ce reuşeşti să arăţi lumii în contextul unei "dispariţii" altfel încât clipa de "apariţie" să coincidă cu acea semnificaţie de profunzime care se dezvăluie construcţiei unei realităţi noi, nu observaţiei directe a unui fenomen sau proces.

Concluzie: Atunci când un lider care, fără a crea iluzii, găseşte metode, căi şi mijloace cu totul surprinzătoare pentru atingerea ţelului comun, deschide o nouă perspectivă şi face ca lucrurile să meargă spre binele tuturor, atunci el poate fi comparat cu un veritabil magician,