Humpty Dumpty (II)

Exprimă-ți individualitatea prin asigurarea totalității „facerii”, explorând mai eficient dimensiunea sensului vieții.

În scurtul său discurs în fața lui Alice, Humpty Dumpty schițează viitorul speranțelor oamenilor și oferă indiciul salvării noastre: să devenim stăpânii cuvintelor pe care le rostim, să facem limbajul să răspundă nevoilor noastre. Humpty Dumpty era un profet, un om care spunea adevăruri pentru care lumea nu era încă pregătită.

- Un om?

- Scuzați-mă. O scăpare verbală. Voiam să spun un ou. Dar scăparea este plină de învățăminte și mă ajută să-mi demonstrez ideea. Căci toți oamenii sunt ouă, la o adică. Existăm cu toții, dar nu am atins încă acea formă care este destinul nostru. Suntem potențial în stare pură, un exemplu de urmează-să-fie. Întrucât omul este o ființă căzută - știm asta din Facere.

Humpty Dumpty este și el o ființă căzută. El cade de pe zidul său, iar nimeni nu-l mai poate face la loc – nici regele, nici caii regelui și nici oamenii săi. Dar tocmai asta trebuie să ne străduim cu toții să facem acum. Este datoria noastră ca ființe umane: să punem laolaltă bucățelele oului. Căci fiecare dintre noi este un Humpty Dumpty. Iar ajutându-l pe el, ne ajutăm de fapt, pe noi. *

Poți da naștere viziunii unui alt tip de om printr-un act de cunoaștere transpus într-o experiență concretă, încât să pui laolaltă bucățelele care constituie imaginea verosimilă a unui Sine care își asumă specificitatea?

Leadershipul își extrage enorma forță de cunoaștere umană, orientată spre lumea interioară sau exterioară, în funcție de însemnătatea acordată existenței parcursă prin escaladări și coborâri. Un astfel de leadership, dirijat spre nivel tot mai înalt de complexitate, se sprijină pe ideea că fiecare individ este o valiză închisă, ticsită de gândurile, faptele și trăirile testate într-o perioadă de timp, ce poate fi preluată atâta vreme cât ea nu depășește o anumită dimensiune. Este vorba de acea dimensiune a sensului vieții, eliberată de condiția efemeră a valorilor intangibile, care nu pot fi evaluate sau coordonate.

Leadershipul nu poate crea efecte asupra dimensiunii existențiale și nu poate da naștere viziunii unui alt tip de om, decât printr-un act de cunoaștere transpus într-o experiență concretă. Aici intră în scenă Sinele omului, imaginea pe care ți-o formezi despre tine însuți în neprevăzutul evenimentelor, dar în așa fel încât să dai coerență unui destin care este o Întâmplare Neîntâmplătoare. Sinele este ca un ou: poate avea o consistență tare sau moale, dar odată ce l-ai abandonat el nu mai poate excela prin gust, calitate și prospețime.

A pune sub semnul întrebării existența, acest canal temporar prin care se realizează tranziția către deplinătatea cunoașterii și a înțelepciunii pe care numai utilizarea „măsurii” o poate controla (dominând aparența), înseamnă de fapt să te angajezi într-un efort intelectual cu totul excepțional, care presupune o luptă pe două fronturi.

Un front al dedicării spre noi începuturi, spre o renaștere a ființei și personalității ce ascunde, uneori, riscul de a te confrunta cu propria conștiință, cu îndoielile, eșecurile sau remușcările datorate faptului că nu ai făcut totul pentru tine sau pentru o cauză nobilă, din pricina anumitor limitări. Și un front al inclinațiilor spre fragmentarism, spre diversitatea adevărurilor care conduc spre drumul drept al îndatoririlor tale ca ființă superioară, asigurând alternanța dintre acumulările și transformările semnificațiilor atribuite experiențelor vieții.

Poți să împarți imaginea despre tine însuți în bucățele care să constituie o imagine asemănătoare unui simbol al creației destinat să depășească perimetrul original al naturii sale?

Oul nu este doar simbolul fecundității, ci reprezintă și imaginea verosimilă a unei creații considerate un fenomen singural. La fel ca sinele omului pus în vibrație cu elanul spiritual: el nu este niciodată abandonat de forța divină, nici chiar în momentele de negare și de îndoială, dar nici nu poate să formeze o lume fără ca mai întâi să-și crească conținutul.

Oul este sinele care experimentează o nouă naștere, modificându-și starea de agregare și parametrii de existență odată cu creșterea conștientizării privind nevoia de a fi mai mult decât o entitate lipsită de semnificație. Astfel, reacțiile la ceea ce este temporar își vor pierde din intensitate.

Să găsești un defect în ceea ce privește aspectele vieții apreciate ca niște extinderi ale sinelui într-o multitudine de utilizări, înseamnă de fapt să găsești o spărtură în coaja oului. Adică să descoperi o anumită semnificație în confuzia produsă de reinventarea personală, mai degrabă decât să accepți o „facere” care exclude capacitatea conștiinței de a discerne între adevăr și falsitate.

„Facerea”, sinonimă cu perioada de căutare, actualizare și optimizare a unei noi identități, în funcție de succesele și insuccesele experiențelor trăite, implică cuvintele: Să faci din om a ta asemănare - vizând prin aceasta o aducere laolaltă a tuturor contrariile care îl compun, cât mai nimerită pentru ipostazierea ta ca exponent al superiorității. Te poți ajuta singur să devii un lider, doar dacă reușești să îmbrățișezi toate aceste contrarii, analizând lecțiile de viață pe care le oferă lumea din jur.

Un sine care își asumă specificitatea este imaginea unei dezvoltări spirituale care începe de la o existență ultrasensibilă și se continuă cu expresia unei conștiințe creatoare singulare care caută răspunsuri la un nivel existențial profund, dincolo de suprafața vizibilă a evenimentelor propriu-zise.

Humpty Dumpty este o expresie care aduce în prim plan acea regiune a existenței omului căreia îi este specific raportul dintre conștiință și convingeri, clarificând prin explorarea lumii sensul atribuit cunoașterii care fundamentează propria sa devenire.

Înainte de a-ți crea o viziune care să te diferențieze de restul lumii, mai întâi încearcă să-ți exprimi individualitatea prin asigurarea totalității „facerii”, explorând mai eficient dimensiunea sensului vieții celorlalți oameni. Pentru a reuși acest lucru ai nevoie de multă experiență de viață și de un spirit de anticipare dezvoltat.

* Notă: Paul Auster - Trilogia New York-ului, Editura Univers, 2007.