ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Imaginea derulată încet a trandafirului de toamnă

On Noiembrie 22, 2019, in Leadership X3-Silver, by Neculai Fantanaru

Trandafirul este pecetea unei singure taine, formându-se prin simpla adăugare a unui amănunt subtil într-o formulă artistică inimitabilă.

Limbajul trandafirului este monologul unui artist care, în bunătatea lui necondiţionată, fără niciun fel de constrângere, îşi exprimă forţa creatoare prin vibraţia murmurată a unui sentiment de cea mai curată şi elevată expresie. Un sentiment de felul acesta artistul îl simte pentru nişte femei virtuoase, sau pentru acele lucruri rare culese din natură şi duse foarte aproape de perfecțiune, pentru puterea plânsului unei mame, sau pentru mângâierea milei unui Dumnezeu care se îngrijeşte de omenire.

Limbajul naturii este o permanentă căutare a artei în fiecare colţişor al existenţei noastre, fragile şi vulnerabile, încărcată de melancolii vagi sau de preaplinuri de suflet, cărări de nelinişte pronunţate, afectate de trecerea vremii. Trandafirul călăuzitor, atât de drag, lovit de intemperiile din cursul toamnei târzii, mă face să mă simt copleşit de durerile unei lumi complicate care, tot mai indiferente la dimensiunea spirituală, niciodată nu a părut mai fragilă.

Ani de-a rândul, aspectele legate de intimitatea fizică, psihică şi emoţională, nu mi-au dat niciun răspuns la întrebarea: „ce se ascunde în viaţa celui care se ascunde în timp ce totul se repetă?”. Numai trandafirul mi-a împărtăşit răspunsul, grav şi accentuat, prin magia cu care artistul face să fuzioneze intim, în aceeaşi lucrare, clarobscurul unei alei umbrite de tei bătrâni care te invită la o adâncire în necunoscut, cu exuberanţa coloristică a peisajului de toamnă, undeva departe de ochii lumii.

Estetica peisajului mohorât, dar plin de culori vesele, devine un eveniment de apreciere activă a artei atunci când glasul unui orator necunoscut, îngroşat de simţire tomnatică, justificat pentru raritatea unui moment grav, atinge (cu ecoul speranţei distruse) un obiect prăfuit, sau chiar un om necăjit, pentru a putea să efectueze o călătorie într-un loc încărcat de constrângeri, stări mai profunde şi trăiri mult mai intense.

Leadership: Personalitatea ta îşi caută menirea în crearea unei identităţi vizuale care îţi permite să te înrădăcinezi în memoria unui moment unic surprins într-o imagine cu tentă de operă de artă?

Am făcut din grădina mea un spaţiu de reflecţie asupra gândurilor cele mai tainice, un mod de expunere a unui limbaj surd, fără calitate primară în pictură deoarece încetează să caracterizeze un peisaj pentru a se numi pe sine „distinctiv”. Astfel, peisajul poate fi admis ca un fel de renunţare a sinelui de a se mai considera „însemnat” pentru experienţa revelării unei realităţi mai ample, demne de suprarealiştii secolului 21.

În acest moment, limbajul pe care îl folosesc în prezenţa naturii este produsul unei conştiinţe particulare, izolate, folosind drept ancore de mesaj către viitor o înlănţuire de „n” gânduri caracterizate prin schimbări ale stărilor de spirit, în special pe cele care generează simptome profunde de natură emoţională: epuizare, tristeţe, slavă deşartă.

O personalitate care îmbrăţişează acest limbaj se supune cu demnitate unei opere de artă care trăieşte, mai ales, prin mesajul pe care îl exprimă: „tot ceea ce te răneşte sau te bulversează, te face de asemenea să vezi altfel viaţa”.

Nu-i aşa că se simte o oarecare deznădejde în scrisul meu, pe măsura vremii tot mai reci, mai capricioase, mai înverşunată să te prindă într-un labirint de întrebări, de secrete și incertitudini, ca şi când ai fi introdus în atmosfera romanului „Numele Trandafirului” de Umberto Eco?

Când trandafirul îşi pierde petalele toamna târziu, abia atunci artistul pare să fie puternic sensibilizat de imposibilitatea de a gusta deliciile unei imagini multicolore, fiind parcă introdus într-o imagine a sfârşitului de lume, ca în viziunea fotografului Christian Wærsten.

Aici, punctul culminant al istorisirii mele, de care niciodată nu mă voi putea despărţi, este dat de conştiinţa conţinutului estetic sau spiritual al unei opere de artă care impresionează prin ecourile de substanţialitate filosofică, de tipul: „I will never forget myself, no matter if I am a good or a bad painter.”

Leadership: Tabloul viu al artei tale poate fi încadrat în memoria unui moment în care experimentezi o stare apăsătoare, ce poate fi folosit ca termen analogic pentru un context mai larg de cunoaştere şi înţelegere a motivaţiei care fundamentează procesul creativ?

În cartea “The Instant Millionaire”, scriitorul Mark Fisher îndrumă un tânăr spre a-şi împlini visurile. Tânărul este invitat la o plimbare printr-o mare grădină de trandafiri. S-au plimbat în tăcere o vreme. Milionarul s-a oprit în faţa unui tufiş de trandafiri cu flori magnifice şi a rămas pierdut în contemplaţie. Când şi-a mai revenit, a spus:

“Cred că am mirosit aceşti trandafiri de mii de ori, dar de fiecare dată mi se pare o experienţă diferită. Ştii de ce? Pentru că am învăţat să trăiesc aici şi acum. Uit de trecut şi nu-mi pasă de viitor. Secretul e cât se poate de simplu: concentrarea mentală. Cu cât mintea îţi este mai concentrată, cu atât mai mult trăieşte ea în prezent şi cu atât este mai absorbită în tot ceea ce face. Concentrarea este cheia succesului în toate domeniile vieţii. Cu cât te vei putea concentra mai bine, cu atât mai eficient vei munci, sesizând inclusiv detaliile peste care ceilalţi trec cu uşurinţă. Grădinăritul te ajută să observi din ce în ce mai lucid lucrurile din jur.”

Dragă cititorule, de fiecare dată când te vei îndoi de tine însuţi, când viaţa ţi se va părea mai grea pentru a fi îndurată, întoarce-te la acest trandafir şi aminteşte-ţi ce reprezintă el într-un univers care se potriveşte cu mintea ta, pentru că şi el şi tu aţi fost făcuţi de acelaşi Dumnezeu, pentru a descoperi în el lucrarea Lui. Concentrează-te la relaţia dintre natură şi fiinţa umană pentru a plăsmui subiectul Marii Opere, înainte de a te socoti un artist al exprimării memorabile, un hermeneut al imaginii desprinse din tainele lumilor universului.

Singurul amănunt care adăugat într-o formulă artistică inimitabilă poate realiza o asemănare între tine şi trandafir, are la bază ideea percepţiei unei compoziţii ca întreg, nu ca sumă a părţilor, ca o emanaţie a impresiei unui spațiu nemărginit, sau ca materializare a unei forţe de natură suprareală pe care o poate produce numai un artist al exprimărilor memorabile. O astfel de formulă artistică poate fi „desenul spontan printr-o simţire de sine” sau „coloratul unui gând frumos din lumea care nu se vede”.

Adevărata motivaţie a unui artist, cea care fundamentează procesul creativ, este de a surprinde cu inspiraţie şi apreciere „totalitatea lumii” într-un singur moment profund şi emoţionant, acceptând provocarea de a interpreta o imagine cu conţinut de „oglindire a sinelui” într-un colţ de realitate neştiut de nimeni.

Imaginea derulată încet a trandafirului de toamnă aduce în prim plan un mod de expunere a incursiunii într-o lume apăsătoare, ce se doreşte creativă, dar şi un procedeu artistic de construire a simbolurilor de definire a „sinelui” prin asumarea ipostazei unui personaj care își analizează stările sufletești, concepțiile, ideile prin ecoul unei singurătăţi febrile.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate