Imperiul magicianului

Creează un efect puternic de rezonanță, printr-o apropiere mai strânsă de acele elemente de referință care conferă leadershipului tău esență și influență.

La un spectacol de magie. Eram pătruns de ideea că avea să fie palpitant – și chiar a fost – am avut parte de o atmosferă incendiară, plină de stil, plină de emoții, în care se îmbinau fantezia debordantă și interpretarea deosebită.

Magicianul căpătase înfățișarea unei ființe desprinse parca din romanele lui Raymond E. Feist. M-a intrigat mai mult decât orice fiindcă radia o atitudine fermă, de genul: "Sunt exact ceea ce vedeți." Înalt, impunător, cu privirea înflăcărată. Nu purta mască, precum alți magicieni. Cu toate acestea nimeni nu cred că putea să pătrundă firea lui adevărată, nu era genul de tip care să-și dezvăluie cu ușurință gândurile tainice și sentimentele.

Nu vreau să relatez momentul apariției sale pe scenă – cu totul neobișnuit, purtând toiagul "dreptății" în mâna dreaptă, iar în cealaltă o amuletă de aur antică, cu totul specială, în forma Ochiului Zeului Horus. Dar la un moment dat, spre sfârșitul spectacolului, magicianul a tulburat tăcerea cu vocea lui puternică, dar totuși plină de rafinament, ce inspira o stare de bine, o energie pozitivă, dar și o senzație de forță combinată cu o încredere enormă în propria lui persoană.

Magicianul privi o clipă la cei din primul rând, apoi, urcându-se cu picioarele pe o cutie de metal, își pironi ochii în tavan ca și cum ar fi vrut sa spună o rugăciune - o rugăciune ce se spune numai în picioare, stând ferm. Ridică mâinile, ca și cum și-ar fi înălțat ruga spre Dumnezeu, apoi spuse: "Ego sum qui sum", adică "Eu sunt cine sunt".

Apoi, ca prin minune, magicianul dispăru, dispăru ca o umbră în întunericul ce învălui brusc scena.

Îți extinzi constant experiența de a te confrunta cu semnificația rolului pe care îl interpretezi în jurul unui personaj, fără să te pierzi în culisele propriei perfecțiuni disimulate?

Integrarea sistematică a experienței personale, cu toate update-urile ei, în realitatea pe care singur ți-o construiești în mod activ, acceptând atât partea pozitivă cât și pe cea negativă, se armonizează cu devotamentul față de acea cultură a permanentei autoaprecieri - care contribuie cu multă putere la realizarea unei autorități superioare, în numele autenticității rolului interpretat.

Este un fel de stimulare a propriei gândiri și a propriei creații, transpuse în plan fizic prin intermediul un impuls de superioritate și suprarealism, ridicat din interior, care trebuie să se dovedească pe placul mulțimii prezente. Acest impuls se caracterizează prin următorii parametrii: valoarea de vârf, criteriul suprem de valoare, timpul de urcare și timpul de coborâre.

Putem spune că un lider atinge valoarea de vârf a performanței (deseori percepută negativ) atunci când este angajat în pariul excesului de subiectivism și a insuficienței producătoare de "something else", traversând acea fază critică prin care singur se introduce în conținutul unei științei avansate, inaccesibile cunoașterii obișnuite.

Un lider devine intangibil criticilor atunci când își mută acțiunile în sfera unei „științe avansate”, transformând propriile limitări în conținut inaccesibil cunoașterii comune.

Criteriul suprem de valoare, dat de raportul calitate-fiabilitate, conduce activitatea creatoare a liderului, arătându-i cât de constructiv este în relație cu ceea ce ține de absolut și de perfecțiune. Un lider care este deplin adaptat cerințelor de neocolit ale sinelui ascuns, impenetrabil, nu poate să se eschiveze de la asumarea obligației de a fi conștient de limitele competenței sale.

Un lider trebuie să ofere numai acele adaosuri de originalitate pentru care este "calificat" prin experiența de a se descurca pe cont propriu și prin experiența de a se confrunta cu semnificația rolului pe care îl interpretează în jurul unui personaj.

Iar timpul de urcare și timpul de coborâre sunt cele două constante de fază, de care trebuie să ții seama mereu în demersurile de a susține necesitatea schimbării, prin repoziționarea ta pe traseul de evoluție. Timpul de urcare se referă la momentul de început care declanșează întâlnirea conștientului cu acea dimensiune a personalității pe care ești dispus să o arăți lumii.

Timpul de coborâre se referă la momentul final al provocării de a inova și de a face din creația personală o capodoperă a leadershipului, adică atunci când îți dai seama că trebuie să te oprești pentru a putea exista o adevărată schimbare și ca să se producă impactul maxim garantat.

Leadershipul tău face parte dintr-un joc plănuit cu meticulozitate, prin transformarea probabilului într-un eveniment memorabil determinat de forța de seducție a propriului tău spirit?

Te bucuri de cea mai înaltă cinste? Ești capabil să interpretezi un rol mare?

Este o mare cinste, observa cineva odată, să ți se spună: "Iată un om." Dar este o cinste și mai mare să le inspiri oamenilor o încredere înnoită prin harul tău, prin puterea miraculoasă și plină de inspirație ce iradiază din întreaga ta ființă, din întregul tău suflet. Oamenii să tresară la fiecare gest al tău de un fior nedeslușit, dar plăcut, un fior din acela care te înalță și te face să trăiești mai intens, un fior care odată ce te cuprinde nu te mai lasă, îți străbate tot corpul și-ți oferă o doză semnificativă de bună dispoziție și energia necesară pentru întreaga zi.

Toate făceau parte din jocul bine plănuit al magicianului. La un semn de-al său toți cei prezenți în sală erau parcă hipnotizați – era ciudat, toți erau cuprinși de un sentiment neobișnuit, de neliniște, dar totuși încântător, pentru că tuturor le plăceau provocările.

Acțiunile tale de leadership urmează o strategie calculată meticulos, având ca scop transformarea unor scenarii probabile în rezultate cu un caracter revelator?

Magicianul emana un profesionalism pur, care merita tot respectul, atingea toate așteptările. Nu era ca un om din piatră care mărșăluiește și înspăimântă, ci mai degrabă ca un om fără nume care-și depășește limitele când vine vorba de îmbunătățirea prestației sale. După fiecare număr de magie pe care-l executa, dând o impresie generală de putere și forță, spectatorii se uitau unii la alții, ca și cum și-ar fi spus: "Este extraordinar ! "

Cine este omul cu puteri depline care, asemenea unui magician, poate să-și întindă tot mai mult influența asupra oamenilor, interpretându-și rolul de Atotputernic cu o dăruire totală, cu o maiestuozitate de nedescris? Nimeni nu-i cunoaște tainele și căile desăvârșite prin care reușește să-și sporească farmecul și magnetismul personal. Cert este că toți trec, în mod miraculos, în stăpânirea lui.

Rolul tău într-un spectacol se bazează pe lipsa unor criterii obiective imediate de evaluare, fapt care face ca rezultatele obținute să pară mai realiste și mai convingătoare?

Imperiul magicianului cuprinde toate elementele necesare, atât din punct de vedere profesional cât și personal, prin care un individ își poate exercita și menține influența asupra celorlalți oameni. Ca să-i domini pe cei din jurul tău este necesar să manipulezi lucrurile, să te înconjuri de o atmosferă plină de semnificație, să creezi și să întreții o anumită stare de spirit, creându-ți o imagine de putere și control. Trebuie să închei tacit un contract cu oamenii prin care să-ți fie recunoscută poziția de lider, și trebuie să dovedești multă măiestrie în timpul "spectacolului" tău, în arta de a-ți camufla uneori adevăratele sentimentele și starea de spirit.

Așa cum un magician, ca să fie evidențiat ca maestru al spectacolului, trebuie ca oameni să rezoneze cu toată încărcătura lui de magie – tot așa și tu, dacă vrei să fii evidențiat ca lider, dacă vrei ca oamenii să rezoneze cu propriile tale „reprezentări” și să accepte efectele pe care le produce leadershipul tău - trebuie să inspiri o senzație de forță combinată cu o încredere enormă în propria ta persoană.

Prin abilitățile tale, prin puterea cu care ai fost investit cât și prin calitatea relațiilor interumane pe care le promovezi vei putea, aidoma unui magician care deține controlul în imperiul magiei, să-ți creezi propriul tău "imperiu", in care să deții controlul total. Acest lucru este posibil prin manipularea lucrurilor în favoarea ta, sporindu-ți puterea și controlul asupra celorlalți, fără însă a deveni un dictator.

Creează un efect puternic de rezonanță, printr-o apropiere mai strânsă de acele elemente de referință care conferă leadershipului tău esență și influență.