Imperiul magicianului

Creează un efect puternic de rezonanţă, printr-o apropiere mai strânsă de acele elemente de referinţă care conferă leadershipului tău esenţă şi influenţă.
La un spectacol de magie. Eram pătruns de ideea că avea să fie palpitant – şi chiar a fost – am avut parte de o atmosferă incendiară, plină de stil, plină de emoţii, în care se îmbinau fantezia debordantă şi interpretarea deosebită.
Magicianul căpătase înfăţişarea unei fiinţe desprinse parca din romanele lui Raymond E. Feist. M-a intrigat mai mult decât orice fiindcă radia o atitudine fermă, de genul: "Sunt exact ceea ce vedeţi." Înalt, impunător, cu privirea înflăcărată. Nu purta mască, precum alţi magicieni. Cu toate acestea nimeni nu cred că putea să pătrundă firea lui adevărată, nu era genul de tip care să-şi dezvăluie cu uşurinţă gândurile tainice şi sentimentele.
Nu vreau să relatez momentul apariţiei sale pe scenă – cu totul neobişnuit, purtând toiagul "dreptăţii" în mâna dreaptă, iar în cealaltă o amuletă de aur antică, cu totul specială, în forma Ochiului Zeului Horus. Dar la un moment dat, spre sfârşitul spectacolului, magicianul a tulburat tăcerea cu vocea lui puternică, dar totuşi plină de rafinament, ce inspira o stare de bine, o energie pozitivă, dar şi o senzaţie de forţă combinată cu o încredere enormă în propria lui persoană.
Magicianul privi o clipă la cei din primul rând, apoi, urcându-se cu picioarele pe o cutie de metal, îşi pironi ochii în tavan ca şi cum ar fi vrut sa spună o rugăciune - o rugăciune ce se spune numai în picioare, stând ferm. Ridică mâinile, ca şi cum şi-ar fi înălţat ruga spre Dumnezeu, apoi spuse: "Ego sum qui sum", adică "Eu sunt cine sunt".
Apoi, ca prin minune, magicianul dispăru, dispăru ca o umbră în întunericul ce învălui brusc scena.
Leadership: Îţi extinzi constant experienţa de a te confrunta cu semnificaţia rolului pe care îl interpretezi în jurul unui personaj?
Integrarea sistematică a experienţei personale, cu toate update-urile ei, în realitatea pe care singur ţi-o construieşti în mod activ, acceptând atât partea pozitivă cât şi pe cea negativă, se armonizează cu devotamentul faţă de acea cultură a permanentei autoaprecieri - care contribuie cu multă putere la realizarea unei autorităţi superioare, în numele autenticităţii rolului interpretat.
Este un fel de stimulare a propriei gândiri şi a propriei creaţii, transpuse în plan fizic prin intermediul un impuls de superioritate şi suprarealism, ridicat din interior, care trebuie să se dovedească pe placul mulţimii prezente. Acest impuls se caracterizează prin următorii parametrii: valoarea de vârf, criteriul suprem de valoare, timpul de urcare şi timpul de coborâre.
Putem spune că un lider atinge valoarea de vârf a performanţei (deseori percepută negativ) atunci când este angajat în pariul excesului de subiectivism şi a insuficienţei producătoare de "something else" , traversând acea fază critică prin care singur se introduce în conţinutul unei ştiinţei avansate, inaccesibile cunoașterii obișnuite.
Criteriul suprem de valoare, dat de raportul calitate-fiabilitate, conduce activitatea creatoare a liderului, arătându-i cât de constructiv este în relaţie cu ceea ce ţine de absolut şi de perfecţiune. Un lider care este deplin adaptat cerinţelor de neocolit ale sinelui ascuns, impenetrabil, nu poate să se eschiveze de la asumarea obligaţiei de a fi conştient de limitele competenţei sale.
Un lider trebuie să ofere numai acele adaosuri de originalitate pentru care este "calificat" prin experienţa de a se descurca pe cont propriu şi prin experienţa de a se confrunta cu semnificaţia rolului pe care îl interpretează în jurul unui personaj.
Iar timpul de urcare şi timpul de coborâre sunt cele două constante de fază, de care trebuie să ţii seama mereu în demersurile de a susţine necesitatea schimbării, prin repoziţionarea ta pe traseul de evoluţie. Timpul de urcare se referă la momentul de început care declanşează întâlnirea conştientului cu acea dimensiune a personalităţii pe care eşti dispus să o arăţi lumii.
Timpul de coborâre se referă la momentul final al provocării de a inova şi de a face din creaţia personală o capodoperă a leadershipului, adică atunci când îţi dai seama că trebuie să te opreşti pentru a putea exista o adevărată schimbare şi ca să se producă impactul maxim garantat.
Leadershipul tău face parte dintr-un joc plănuit cu meticulozitate, prin transformarea probabilului în determinat?
Te bucuri de cea mai înaltă cinste? Eşti capabil să interpretezi un rol mare?
Este o mare cinste, observa cineva odată, să ţi se spună: "Iată un om." Dar este o cinste şi mai mare să le inspiri oamenilor o încredere înnoită prin harul tău, prin puterea miraculoasă şi plină de inspiraţie ce iradiază din întreaga ta fiinţă, din întregul tău suflet. Oamenii să tresară la fiecare gest al tău de un fior nedesluşit, dar plăcut, un fior din acela care te înalţă şi te face să trăieşti mai intens, un fior care odată ce te cuprinde nu te mai lasă, îţi străbate tot corpul şi-ţi oferă o doză semnificativă de bună dispoziţie şi energia necesară pentru întreaga zi.
Toate făceau parte din jocul bine plănuit al magicianului. La un semn de-al său toţi cei prezenţi în sală erau parcă hipnotizaţi – era ciudat, toţi erau cuprinşi de un sentiment neobişnuit, de nelinişte, dar totuşi încântător, pentru că tuturor le plăceau provocările.
Magicianul emana un profesionalism pur, care merita tot respectul, atingea toate aşteptările. Nu era ca un om din piatră care mărşăluieşte şi înspăimântă, ci mai degrabă ca un om fără nume care-şi depăşeşte limitele când vine vorba de îmbunătăţirea prestaţiei sale. După fiecare număr de magie pe care-l executa, dând o impresie generală de putere şi forţă, spectatorii se uitau unii la alţii, ca şi cum şi-ar fi spus: "Este extraordinar ! "
Cine este omul cu puteri depline care, asemenea unui magician, poate să-şi întindă tot mai mult influenţa asupra oamenilor, interpretându-şi rolul de Atotputernic cu o dăruire totală, cu o maiestuozitate de nedescris? Nimeni nu-i cunoaşte tainele şi căile desăvârşite prin care reuşeşte să-şi sporească farmecul şi magnetismul personal. Cert este că toţi trec, în mod miraculos, în stăpânirea lui.
Rolul pe care-l interpretezi într-un spectacol porneşte de la ideea că nu dispui întotdeauna de criterii obiective pentru a verifica, cel puţin imediat, gradul de adecvare al caracteristicilor rezultante, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor şi estimărilor de livrare a unei imagini mai realiste care accelerează magia.
Imperiul magicianului cuprinde toate elementele necesare, atât din punct de vedere profesional cât şi personal, prin care un individ îşi poate exercita şi menţine influenţa asupra celorlalţi oameni. Ca să-i domini pe cei din jurul tău este necesar să manipulezi lucrurile, să te înconjuri de o atmosferă plină de semnificaţie, să creezi şi să întreţii o anumită stare de spirit, creându-ţi o imagine de putere şi control. Trebuie să închei tacit un contract cu oamenii prin care să-ţi fie recunoscută poziţia de lider, şi trebuie să dovedeşti multă măiestrie în timpul "spectacolului" tău, în arta de a-ţi camufla uneori adevăratele sentimentele şi starea de spirit.
Aşa cum un magician, ca să fie evidenţiat ca maestru al spectacolului, trebuie ca oameni să rezoneze cu toată încărcătura lui de magie – tot aşa şi tu, dacă vrei să fii evidenţiat ca lider, dacă vrei ca oamenii să rezoneze cu propriile tale „reprezentări” şi să accepte efectele pe care le produce leadershipul tău - trebuie să inspiri o senzaţie de forţă combinată cu o încredere enormă în propria ta persoană.
Prin abilităţile tale, prin puterea cu care ai fost investit cât şi prin calitatea relaţiilor interumane pe care le promovezi vei putea, aidoma unui magician care deţine controlul în imperiul magiei, să-ţi creezi propriul tău "imperiu", in care să deţii controlul total. Acest lucru este posibil prin manipularea lucrurilor în favoarea ta, sporindu-ţi puterea şi controlul asupra celorlalţi, fără însă a deveni un dictator.
Creează un efect puternic de rezonanţă, printr-o apropiere mai strânsă de acele elemente de referinţă care conferă leadershipului tău esenţă şi influenţă.