ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

În căutarea Tărâmului de Smarald

On Septembrie 10, 2010, in Aptitudini şi Abilităţi, by Neculai Fantanaru

Pune-ţi amprenta fiinţei tale în sufletul oamenilor, astfel încât percepţia lor finală despre tine să fie în acord cu tendinţa lor spre deplina împlinire.

E plăcut să te întâlneşti cu un vechi prieten, să stai cu el la o cafea şi să depeni amintiri. Însă întâlnirea de ieri cu Mihai, a fost una de scurtă durată. Arăta într-adevăr ca un om tulburat de incertitudini şi ruşinat de propria persoană. Acestea sunt cuvintele ce mi le-a împărtăşit cu o mare nemulţumire în suflet:

"A fi fericit înseamnă să nu simţi dezgustul, tristeţea şi sila, şi să te bucuri de razele soarelui care-ţi luminează dimineţile. Dar eu nu mă pot bucura de nimic, nu mă pot relaxa aproape deloc pentru că zilnic trebuie să merg la serviciul acela solicitant şi stresant. În fiecare dimineaţă mi-e o teamă îngrozitoare să deschid ochii. Mă torturează ideea că trebuie să mă reîntorc acolo. Te rog să mă crezi, nu mai pot îndura, nu mai pot suporta acest job. De mult timp a început să-mi gonească prin minte ideea să plec, să plec din iadul acesta blestemat.

Nu percep decât un singur cuvânt: Să plec! Să plec! Să plec! Să plec odată de la serviciul acesta, să evadez din închisoarea aceasta în care sunt restricţionat doar la dorinţele personale ale unui şef autoritar; să fug de el cât mai departe, să-mi caut altceva care să mă bucure, care să-mi alunge din inimă acel gust amar al dezamăgirii şi neputinţei. Şi, mai devreme sau mai târziu, chiar am s-o fac: fără să chibzuiesc, fără să dau nicio explicaţie, fără să las în urmă niciun cuvânt de rămas bun, am să plec. Pur şi simplu am să plec.

Leadership: Tendinţa ta de a judeca o anumită cauză creşte odată cu raportarea ta la conştientizarea instinctului în „EU” al factorului primordial numit "putere de decizie"?

S-a presupus în mod foarte neraţional că actul de protejare a valorii de libertate, care condamnă într-un fel sau altul încercarea liderilor de a modela subalternii după bunul lor plac, reprezintă de fapt încălcarea unui regulament etic - important pentru înţelegerea unei viziuni pragmatice asupra unei realităţi percepute drept etalon de fundamentare a unor strategii de dezvoltare viabile. Total greşit.

Căci, pe de o parte omul poate fi influenţat decisiv doar în măsura în care este dispus să se sacrifice benevol, prin orientarea motivaţiei lui în sens invers direcţiei iniţiale de înaintare spre normalitate. Pe de altă parte, introducerea unor măsuri expansioniste de promovarea a unor practici, regulamente sau politici, exclusiv sub acţiunea unei forţe constante de "aşchiere" a pieselor care întregesc personalitatea, prin intermediul unor indicatori de suprasolicitare, nu face decât să anuleze drepturile dobândite prin educaţie şi calificare, prin asumarea faptului de a munci în folosul altora.

Lumea interioară a unui individ începe să se sfărâme dacă e dominat de sentimentul tristeţii. Cu siguranţă Mihai nu este singurul om copleşit de amarul vieţii, dezgustat de jobul său foarte solicitant şi de toanele şefului care, probabil, trasează nişte sarcini foarte complicate. Singura fericire a celor care se află în situaţia lui Mihai este, inevitabil, să-şi dea demisia şi să-şi găsească altceva mai bun.

Valoarea de sine are ca efect deplin acea formă de manifestare a puterii de decizie legată de ideea de sublim, de demnitate umană, calitate inalienabilă a fiecărei persoane înzestrate cu raţiunea de a servi unui scop mai înalt.

Idealul cel mai indicat al unui om este victoria libertăţii obţinută prin justificarea celor mai rapide mijloace de negare a propriei vulnerabilităţi.

Nu întotdeauna liderul e întruchiparea unui înger ce-a coborât din rai pentru a veghea asupra ta. Nu întotdeauna îl poţi adora ca pe un sfânt ce-a apărut în calea ta ca să-ţi înlăture chinul şi amarul vieţii. Uneori, sau deseori, el îţi înşală încrederea, simţămintele, devotamentul, stârnind în inima ta nestatornicie, nelinişte şi tulburare.

Leadership: Poţi să schimbi climatul organizaţiei tale de la „arctic” la „tropical”?

Un lider iscusit aprinde în oameni dorinţa de a duce la bun sfârşit activităţile pe care le desfăşoară, descătuşându-le energiile şi amplificându-le entuziasmul. În cazul în care unul din subalterni se confruntă cu greutăţi, liderul, citindu-i emoţiile şi sentimentele, îi ia piatra de pe suflet (care zace cu toată greutatea ei pe prezentul său) şi-l ajută să renască.

Un lider iscusit elimină, prin respectarea unei etici în formarea şi propagarea de modele şi elite, tot ceea ce este apăsător în viaţa profesională a subalternilor săi, inducând în ei un sentiment de reuşită. Nu unul de frustrare sau de nemulţumire. Precum un doctor, el le poartă de grijă oamenilor ca unor bolnavi. Asta face parte din datoriile sale.

Socotim o valoare esenţială faptul că sublimul unei ambiţii, aceea de a te impune şi de a îndrăzni să te manifeşti ca un om liber, este considerat o formă modificată a frumosului, un exerciţiu de autenticitate sustras oricărei condiţionări. Şi la fel cum estetica este ştiinţa despre frumos, în ea neputând fi încadrată un tratat despre perfecţiune fiindcă este relativă, tot astfel grija de sine nu trebuie să vorbească despre măreţie decât dacă o vom privi ca un interes acordat valorificării unor noi teritorii ale războiului dintre ce înseamnă să trăieşti rezultatele gândirii altora şi ce înseamnă să trăieşti în lumea ta.

Pentru că arta succesului şi estetica vieţii, ca rezultat al creării de sine, înfăţişează atât măreţia, după cum înfăţişează comedia identităţii, după cum înfăţişează tot ceea ce poate constitui un interes acordat eliberării din robia amară a inferiorităţii faţă de toţi aceia care domină prin poziţie şi prin rol.

Meritul puterii de decizie al oamenilor aparţine liderului care nu se evaluează în conformitate cu modul de a se racorda la vederile lor subiective.

Aşa cum un acrobat se impune prin simţul echilibrului şi printr-o coordonare motrică deosebită, tot aşa şi tu, ca să modelezi atitudinea oamenilor, ca să schimbi climatul organizaţiei tale de la „arctic” la „tropical”, trebuie să-ţi impui acea prestanţă care te face să fii îndrăgit imediat şi să adopţi un stil de leadership în lumina nevoilor lor.

Pune-ţi amprenta fiinţei tale în sufletul oamenilor, astfel încât percepţia lor finală despre tine să fie în acord cu tendinţa lor spre deplina împlinire.

În căutarea tărâmului de smarald aleargă tot omul. Greu este de găsit. Însă liderului îi revine rolul de a asigura un climat favorabil la locul de muncă, ceea ce permite atât dezvoltarea relaţiilor interumane cât şi dezvoltarea creativităţii, creşterea randamentului individual şi reducerea stresului profesional.

Toţi oamenii au nevoie de o pauză lăuntrică, de o destindere a simţirilor prea puternic încordată. Ei nu pot fi orientaţi spre performanţă atâta timp cât activităţile pe care le desfăşoară îi epuizează fizic, dar mai ales psihic.

Clipa cea mai fericită a unui om nu trebuie să fie doar atunci când păşeşte în companie, ea trebuie să persiste pe toată perioada angajării. Compania trebuie să fie şi un fel de refugiu spiritual, o alinare sufletească, un tărâm de smarald în care oamenii să fie străbătuţi de acel sublim sentiment de bucurie nemaipomenit, de adevăratul “verde” al speranţei, şi totodată de siguranţă. Atât de îmbătător trebuie să se arate entuziasmul lor acolo încât să-şi piardă orice îngrijorare.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us