ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

În luptă cu Mephistopheles (II)

On Mai 25, 2013, in Leadership +50% Extra, by Neculai Fantanaru

Îndrăzneşte să străluceşti, fără să arzi în întregime.

Sunt Mr. Hobbs. Nimic nu mă împiedică să vă relatez despre ceea ce încă mă frământă, o imagine care mă chinuieşte groaznic, acel aspect existenţial care înlocuieşte în mine singura bujie ce aprinde flacăra bucuriei şi speranţei: gândul că trăiesc ca rob al patimilor mele. Căci, da, sunt stăpânit de o patimă puternică legată de trecutul meu, aşa cum suferinţa unui artist se reflectă în starea sufletească a tabloului său, plin de acele nuanţe melancolice din care îşi trage seva ironia sau dreptatea sorţii.

Suferinţa este o dramă a conştiinţei care antagonizează integritatea individuală cu ambiţia lumească. Am devenit prizonierul propriilor mele intrigi, într-un joc care încă o dată îmi pune nervii la încercare, ceea ce-mi consumă orice firimitură de speranţă legată de o perspectivă a bucuriei vieţii. Mă simt obligat, încercând o plăcere deosebit de intensă, să-mi acord mie însumi prilejul de a mă ridica încă o dată la înălţimea pericolului şi a suspansului mai presus de orice, ca manifestare machiavelică a vanităţii. De care îmi este imposibil să mă îndepărtez.

A început lupta cu gândurile care mă separă de oricare alte preocupări exterioare. Şi oricât de neverosimilă ar părea această îndepărtare de vechea mea identitate, de seninătatea pe care am ţinut-o întotdeauna strânsă în mine, ea este totuşi purtătoarea unei esențe a cărei revelare gradată face obiectul iniţiativelor mele viitoare. Medierii oricăror conflicte şi divergenţe de natură lăuntrică.

Leadership: Lumea care te transformă într-o persoană nouă este dublată de o estetică a imaginii ce transformă tristeţea din spatele manifestărilor tale într-o adâncă şi solitară existenţă?

Nu pot descrie războiul cu armata de gânduri care mă asaltează derutant şi stăruitor. Într-o oarecare măsură, am pus deoparte ceea ce am tratat dintotdeauna cu bunăvoinţă şi respect. Până în acest moment. Când seria aceasta de bombardamente care parcă nu se mai sfârşeşte, mi-a adus conştiinţa într-o stare de neoperativitate. Existenţa mea nu mai variază după natura idelor câştigate despre libertate, iubire şi fericire, în spiritul unor idealuri morale înalte, ci doar după natura unei depăşiri a limitelor de corectitudine în numele unei autorităţi care nu admite contraziceri.

Sunt înzestrat cu singurele cunoştinţe trebuincioase unui salt deasupra pericolului, în vastele pagini ale urmărilor unei experiențe extraordinare, suspendate la înălțimea unor exigențe morale atipice, care mă fac apt să devin protagonistul unei opere scrise de Stephen King. Protagonistul unei poveşti de viaţă pe care mulţi nici nu şi-o pot imagina, dar pe care nu o doresc nici celui mai mare duşman al meu.

Ceva pustnic există în fiinţa mea, izolarea voluntară, renunţarea la lume, un fel de fanatism care mă distorsionează complet de raţiune, alimentând inepuizabil dăruirea mea spre ceva ce e mai presus de mine. O voinţă formidabilă de a nu ţine seama de Dumnezeu, nici de bunătate. Căci fibrele-mi de simţire adăpostesc încă sentimente ale timpului trecut, ce păstrează încă gustul amar al nedreptăţii şi injustiţiei sociale.

De fapt, personalitatea mea străluceşte printr-o singură forţă: speranţa de a-mi dezlănţui răzbunarea asupra celor care se fac vinovaţi de moartea soţiei mele. Însă ceea ce mă arde în întregime sub impulsul unui sentiment amar de recunoştinţă, combinat cu imaginile unei experienţe copleşitoare, este faptul că i-am promis demult soţiei mele că voi uita totul, că voi lăsa în urma amărăciunea şi resentimentul. Nu pot face asta.

Leadership: Te pui în ipostaza de ”victimă” sau ”beneficiar” al unei nedreptăţi trecute ce îţi obscurizează identitatea, sub aspectul predispoziţiei de a te angaja într-un dialog cu ruşinea de a te lepăda de tine?

Tendinţa ta de a fi neîncrezător in tot ceea ce face obiectul unei realităţi care te obligă sa i te supui, întreţinută de sentimentul de a trăi în “inconştienţă” sau în necunoştinţă de cauză şi vizând consecinţele pe termen lung ale unei răvrătiri, îţi oferă doar o speranţă sufocantă şi obositoare - aceea de a te îndepărta de lume.

Ceea ce nu face altceva decât să-ţi sporească peste măsură ruşinea faţă de laşitatea de care dai dovadă în relaţia: Tu-Ego-Adevăr-Realitate, inducându-ţi un impuls secundar de comandă în timpul perioadei tale de refacere şi redobândire a puterii de a răzbate în viaţă.

Astfel ajungi să te poziţionezi în ipostaza de ”victimă” sau ”beneficiar” al unei nedreptăţi trecute ce îţi obscurizează identitatea. În loc să înaintezi cu încredere către desăvârşire, te separi de fiinţa ta reală, devii prizonierul propriilor tale intrigi, într-un joc care mai mult îţi pune nervii la încercare. Punând deoparte ceea ce ai tratat dintotdeauna cu bunăvoinţă şi respect, îţi aduci conştiinţa într-o stare de neoperativitate – fiindcă frumuseţea ta morală a fost atinsă de trăsnetul egoismului, razbunării, urii sau al respingerii de sine.

Leadershipul este o chestiune de asumare a condiţiei de underground a fiinţei tale care influenţează stabilitatea unei situaţii avantajoase pentru evoluţia cursului unor valori de referinţă.

În leadership se ramarcă mai mult oamenii care calcă pedala de frână şi nu aceleraţia. Ceea ce îl eliberează pe om de robia patimilor, redându-i starea sufletească de echilibru şi seninătate, începe cu negarea unei valori de tip NULL.

Această valoare reprezentând suma tuturor experienţelor trecute de-a lungul timpului prin filtrul conştiinţei şi sensibilităţii, suma tuturor lucrurilor care ar fi putut fi evitate, poate să fie convertită într-o valoare validă dacă omul reuşeşte să facă distincţie între ceea ce îl animă prin exteriorizarea trăirilor şi ceea ce se pierde în intensitatea trăirilor.

Într-adevăr, lumea de dincolo de leadership cuprinde nenumărate opţiuni şi culori, capitole noi de viaţă pe care trebuie să le parcurgi cu ochii, cu sufletul, cu gândul, cu îngerii şi demonii tăi. Înseamna să te găseşti şi să te pierzi în acelaşi timp, pentru ca în final să te cunoşti mai bine. După cum muzica slujeşte sufletului, tot astfel alternanţa dintre stările de cald şi rece slujeşte la dezvoltarea omului, întărindu-l sau doborându-l, prin nenumăratele sale intervenţii şi delimitări pe care le imprimă singur în conştiinţa lui.

A te angaja într-un dialog cu ruşinea de a te lepăda de tine, înseamnă să faci apel la o autoritate mai înaltă de decizie investită cu puterea de a schimba lucrurile pe care universul tău lăuntric nu le poate accepta ca fiind definitorii în procesul desfăşurării evenimentelor pe care le gestionezi.

În luptă cu Mephistopheles (II) evidenţiază acel aspect existenţial care dă senzaţia de disconfort, care macină omul ducându-l în starea de imposibilitate de a se împotrivi propriei sale condiţionări negative. Căci abia în acest punct se poate deschide temporar o amplă privelişte asupra dimensiunii identităţii sale reale.



* Notă: “Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us