ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Înainte ca ochiul să-şi fi terminat privirea

On Ianuarie 28, 2020, in Leadership On/Off, by Neculai Fantanaru

Pe primul plan al artei trebuie să se situeze redarea sentimentului de apartenenţă la un alt univers.

Trandafirul, Double Delight. Când îl priveşti vara, în lumina soarelui, rămâi cu o deschidere spre artă, spre frumos, spre gingăşie. Sunt aproape de sufletul lui, mereu contemplându-i frumuseţea, iar el pare mereu a fi încântat de ce se întâmplă în lumea mea. La rândul lui, acest organ sensibil la atenţie, la orice formă de artă, mă priveşte aşa cum îşi priveşte artistul creaţia ani de-a rândul: ca un fel de imagine a unei lumi înnoite, recreate, inovatoare la nivel spiritual.

Nu sunt doar un arbust oarecare. Sunt singurul organism de evaluare a esteticii abordat din prisma unui continuum al experienţelor de cunoaştere, care generează o stare de deschidere către natura divină din centrul unei fiinţe superioare. Străbătut de afecţiune şi de dorinţa de a căuta semnificaţia trăirii, devin mai expresiv atunci când palpit în fiecare urmă de pensulă. Ataşat de realul poetic-artistic, întinerit de binecuvântarea unei atingeri delicate, simt parcă sufletul stăpânului meu şoptindu-mi cuvinte de mângâiere în fiecare demers creator, cu fiecare aplicare a culorii pe straturile unei profunde cosmogonii care parcă dezvăluie o parte din triumful imaginaţiei asupra inteligenţei.

Îmi înţelegeţi fericirea, nu-i aşa?

Adesea, am văzut în stăpânul meu o parte din întruchiparea nemuririi, factorul determinant al nenumăratelor mele transformări de-a lungul timpului. El nu este doar un creator desăvârşit, ci este însăşi desăvârşirea creaţiei care începe cu Lorconsulhis (absolutul ascuns în puterea inimii) şi se continuă cu Trekanandhis (esenţa virtuţilor vieţii divine), pentru care orice motivaţie spirituală reprezintă un roşu curat şi plin de vitalitate. În artă, trebuie să faci mereu o trimitere la Creator prin intermediul credinţei în Înviere: renaştere, revigorare, trezirea naturii.

Ani de-a rândul am crezut că voi fi diferit, că mă voi simţi altfel. Voiam să cresc şi să ajung perfect asemenea unei picturi care nu-şi pierde caracterul monumental, care nu-şi pierde din conţinutul simbolic. Şi s-a întâmplat să fiu tot ceea ce am dorit să fiu, chiar dacă nu la momentul dorit de mine, şi în calitate de aspirant la o nobilă menire: de a mă ridica deasupra ignoranţei lumii prin însăşi viziunea artistului care merge mult mai departe decât şi-a putea imagina cineva, prin combinaţia miraculoasă dintre trup şi suflet, dintre natură şi har.

Leadership: Poţi să-ţi imaginezi opera de artă ca pe o extensie a unei realităţi trăită dintotdeauna, în cazul manifestării unei personalităţi care traversează spaţiul şi timpul prin identificarea unei mereu alte vieţi posibile?

Precum personajele lui Nabokov, mă pierd uneori în faţa unui timp liber pe care nu ştiu cum să-l umplu cu ceva util, pentru că nu m-am preocupat niciodată de asta, fiind acaparat doar de frumuseţea mea. Expresivitatea contează mai mult ca utilul. Un trandafir nu e admirat decât atunci când se ştie nespus de frumos, splendid în nobleţea cu care îşi etalează farmecul, plin de culoare în orice cadru s-ar afla.

Totodată, imaginea mea trebuie să emane acea expresivitate a afirmării sinelui şi a acordului acestuia cu lumea, ca atunci când trebuie să-ţi arăţi calităţile artistice în faţa cuiva care nu te cunoaşte prea bine. Alteori, mă regăsesc în cuvintele lui Alexandru Vlahuţă: „Din marele lui peisaj, Dumnezeu a luat o floare fragedă şi, dându-i trup şi grai omenesc, i-a trimis-o pe-o rază de soare artistului, ca tovarăş al unei vieţi trăite într-o împlinire totală.”

Aici am vrut să ajung, şi credeţi-mă că ajungerea aceasta într-un puzzle specific picturii expresioniste, dintr-o perspectivă aflată în corespondenţă cu elanul spiritual, creează întotdeauna o imagine expresivă. Dacă puteţi, încercaţi să-mi înălţaţi sufletul într-un orizont care merge dincolo de cel al vieţii, ca şi cum m-aţi compara cu un titan al tranziţiei dintre mai multe lumi, şi vedeţi dacă reuşiţi să-mi daţi o formă apropiată de cea a îngerului care a învins moartea.

Doar astfel mă veţi putea înţelege dincolo de cuvinte, dincolo de sentimente, dincolo de căderea de acord cu alţii, doar prin comparaţie cu viziunea unui Creator Universal.

Leadership: Poţi face din tine o cunoaştere individualizatoare în scopul formării şi manifestării unei inteligenţe înzestrate cu mare putere de sensibilitate care îşi dispută importanţa în viaţă discretă a naturii?

Numai stăpânul meu ştie să integreze în imagini plastice diverse forme din natură. Nu sunt o excepţie. Orice element al naturii este într-un fel eternizat, fiind tratat datorită eforturilor făcute pe cale spirituală de o fiinţă discretă şi duioasă, care ştie să ocrotească un corp plin de nuanţe şi culoare, să-l păstreze pururea tânăr, vesel şi sănătos. Într-un fel, dominanţele esteticii sale, relevate prin prisma stilului creaţiilor pe care le-a oferit lumii, stabilesc un fel de paralelism cu orientările artistice ale lui Joel Cunningham, din opera lui Mary Balogh, care mărturisea la un moment dat:

“Când pictez pe viu, mintea mea e prea prinsă de redarea corectă a oricărui detaliu neînsemnat, şi spiritul meu e redus la tăcere. Iar subiectul devine ţeapăn şi încremenit, pentru că îşi menţine aceeaşi poziţie şi aceeaşi expresie. Voi schiţa ceea ce văd acum cât pot de repede şi apoi voi picta în atelierul meu.”

Fără a avea pretenţia de a fi spus tot ce putea fi spus, fiindcă un trandafir este un univers nemărginit, mereu cu o altă poveste, mereu cerând altceva de la artă, mă voi alătura asemănării cu acel teritoriu privilegiat de manifestare a cunoaşterii individualizatoare, de care face dovadă stăpânul meu, din care am cules următoarea piatra de temelie: „A face o artă din ştiinţă este ca şi când ai pune în vibraţie sufletul uman cu ajutorul unei pensule care se mişcă singură.”

Mai departe, vă las sarcina să-mi creionaţi un portret în care sufletul meu, prins într-un dialog cu Creatorul Universal, se umple de gânduri care nu se pot descrie în cuvinte sau în imagini, ci numai în sentiment, în picătura de divin din voi.

Leadershipul care însoţeşte cunoaşterea artistică are ca premisă menirea pe care ţi-o asumi în perimetrul creaţiei, din prisma unei deschideri către natura divină, conformându-se unui singur argument: „Ceea ce creezi este ceea ce eşti când te consideri cineva mai presus de tine.”

Înainte ca ochiul să-şi fi terminat privirea are ca şi considerent de bază următoarea experienţă creatoare: „Să simţi ceea ce se trăieşte numai prin asemănare, încât să fii parte din natura celui ce se trăieşte pe sine la nivel de univers nelimitat”.

Cufundându-te într-un labirint al simbolurilor, metaforelor şi al alterităţii, trebuie să-ţi recunoşti personalitatea ca fiind imaginea unui Creator Universal care transcende timpul, spaţiul, visul şi realitatea, în scopul găsirii unei mereu alte înfăţişări uşor de încadrat în sfera estetică şi filosofică a artei.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate