ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Încrederea într-un capăt uitat de lume

On Decembrie 10, 2015, in Leadership Real, by Neculai Fantanaru

Evoluează conform convenţiei dintre a fi limitat şi a fi superior, căutând în tine tot ceea ce crezi că ai putea găsi în afara ta.

Nu-mi amintesc prea bine cine eram. Un om destul de fragil, din păcate, vizavi de forma pe care o luau falezele de gânduri prăbuşite în marea iluziilor de sine. Căci simţeam zvâcnind în pieptul meu pulsul iraţionalului, ca atunci când te arunci în ceva care te depăşeşte, propulsându-te spre un altfel de descoperire - a unei identităţi neconştientizate. Asta se întâmplă când te dai drept călăuză într-un nesfârşit deşert, fără să ştii unde se află oazele de civilizaţie.

Cel mai probabil existam într-un timp şi într-un spaţiu nedefinit, în ceea ce fugar numim moarte, o moarte a individualităţii raţionale, o deviere de la calea cea dreaptă a convingerilor de auto-cunoaştere, oricând posibile pe spirala tăcerii, în care nu mă puteam exprima în niciun fel. Chiar şi acum sunt curios să aflu cum am ajuns astfel, străin de tot ceea ce credeam că ştiu despre mine.

Săvârşirea unei abateri grave de la principiile sănătoase care cereau ca viaţa să fie trăită şi nu dormită, consecinţele întâlnirii cu obiecte însufleţite sau nu, dar cu siguranţă atrase activ în aceleaşi vârtejuri contradictorii ale simbolurilor tainelor pierdute, cufundate între fragilitatea clipei transfigurate la infinit şi subtila relativizare a unor cunoştinţe uitate, se resimţeau tot mai mult.

Învrednicit de sentimentul înălţător că la cuvenita vreme voi trage folos din această diversiune a identităţii, ce trebuia numaidecât demascată, de sentimentul acela ciudat, ireal, ce te însoţeşte când recunoşti o altă parte a lumii, lucru care din capul locului îndeamnă la un soi de îngăduinţă faţă de neputinţa de a accepta realul, mă înarmam cu o viziune tot mai largă, născută parcă din scânteia unui astru numit: „Încrederea într-un capăt uitat de lume” .

Căutătorul unei metafizici subtile a clipei ce uită pentru totdeauna de timpul care o despărţea cândva de altele, exprimând involuntar universul în nesfârşirea lui, era străbătut de o singură rază de lumină în întuneric: "The most perfect silence is when there is no need to explain."

Leadership: Îndrăzneşti să te arunci în ceva care te depăşeşte, propulsându-te spre descoperirea unei identităţi neconştientizate?

Prima caracteristică a ştiinţei de a fi imaginea unei alte persoane, pe care pentru aceasta o numim „cadru fundal”, decorează dimensiunea matricei realităţii rezultată din relaţia cu tine însuţi într-un război pe care-l vei câştiga doar atunci când vei avea curajul să fii tu. Ea constă în faptul de a recunoaşte că exişti în afara ta. În postura unui alt personaj, captiv într-o altă lume în care autenticitatea devine un soi de oglindă în care se reflectă imaginea aspiraţiilor secrete.

Leadershipul, preferat unui „Eu însumi”, dar cu nişte dimensiuni ce convin convenţiei dintre a fi limitat şi a fi superior, la deprinderea unei anumite priceperi în ale preschimbării, nu poate fi priceput în esenţa lui ca ştiinţă a stărilor de fapt.

Decât dacă în descoperirea adevărurilor ce cuprind raţiunea determinantă şi principiul călăuzitor al existenţei supuse sentimentului de „pierdere de sine” urmăreşti să obţii o anumită intensitate a performantei de a fi mai plin de sens, mai dependent de un reper al unei noi poziţionări în cadrul sferei de cunoaştere.

Căutătorul unei metafizici subtile a clipei ce uită pentru totdeauna de timpul care o despărţea cândva de altele poate fi considerat omul care nu „doarme”, prin adormire înţelegându-se acea stagnare într-un punct realmente mort al evoluţiei sale.

Iar cine caută să existe într-un timp şi într-un spaţiu nedefinit, un străin ce pătrunde în anumite niveluri ale realităţii construite în interacţiune cu un Alter-Ego (constituind o negaţie sau o totalitate), va accepta uşor ideea de evadare din statutul de „prizonier al stării de moment”.

Încrederea într-un capăt uitat de lume sugerează trecerea omului spre partea unui personaj care îi trădează autenticitatea. Cel ce îndrăzneşte să se arunce în ceva care îl depăşeşte, propulsându-se spre descoperea unei identităţi neconştientizate, îşi confirmă de fapt statutul de om al cunoaşterii profunde, bazate pe dualitatea dintre aparenţă şi esență, dintre concret şi transcendental.

În leadership acest lucru se traduce prin „lupta faţă în faţă cu tine”. Iese câştigător numai cine reuşeşte să se desprindă de real, să se conecteze cât mai mult la timp la acel Alter-Ego complementar lui, cu care să creeze un cuplu magic.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este îngăduit să atingi spiritele
  2. Iartă-mă și primește-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile întrebări ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us