ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Incursiune în spaţiul unui vis numit Viitor

On Aprilie 27, 2016, in Leadership S4-Quartz, by Neculai Fantanaru

Fii atât cât poţi să fii peste limitele unanim acceptate ale normalităţii, încercând să percepi adevărul ce se impune existenţei tale ca o experiență a gândirii imaginative.

Oricât ar suna de straniu, dar aveam întotdeauna impresia ieşită din comun, în anumită măsură liniştitoare, că sunt rezultatul unui vis care nu înceta să meargă mai departe, o emanaţie a unei instanţe transcendente ce rostea sugestiv aventura unei fiinţe dezvoltată pe cont propriu. Totul se desfăşura neconvenţional, depăşind spaţiul strict al unei înţelegeri plauzibile, ca acţiune de intrare într-o sferă magică a cărei funcţie de undă consta în dobândirea cunoştinţelor luminatoare despre o realitate care ameninţa să se destrame.

Iar unda, această vibraţie propagată fulgerător de-a lungul unei plăsmuiri a minţii, îndrăzneam să sper că o voi controla cu preţul unei încununări a nebuniei într-o obligaţie de sine stătătoare, în contextul experienţelor de imaginaţie.

Aș vrea ca gura să cuteze să spună ceea ce gândurile descoperiseră, în amurgul înțepenit al unui rod al imaginaţiei, cuprinzând o fărâmă din nemărginirea universului. Aș vrea să-mi reneg misiunea de a da sens visului care mă întreba mereu: Unde te ascunzi? Era atât de palpitant să rămân acolo. Creatorul nu-și părăseşte niciodată nebunia care îl pândeşte neîncetat.

Mă transpuneam când în rolul contelui de Monte Cristo în mantie neagră, pe fondul unor vremuri negre, când în rolul lui Isaac Newton orbit de perfecţiunea formulelor de interpolare, pe fondul unei munci de mare amploare al cărei rezultat era nesigur. Dar imboldul de a continua întinsa istorie a trăirilor de dincolo de tactil, acest proces de umplere de amprentele revelaţiilor onirice, această serie de experienţe ale transcenderi timpului şi spaţiului, numai puţin adevărate, s-ar fi putut transforma într-o deziluzie.

Nu spunea oare fizicianul francez Loup Verlet, cu referire la Freud şi visele sale, că iscoditorul obnubilat de formulele sale şi orbit de perfecţiunea lor internă, riscă întotdeauna să ia lucrurile pe care le-a creat prin gândire, în imaginaţie, drept ceea ce există în mod real şi să se depărteze de lumea reală?

Leadership: Te reorientezi către memoria unei stări anterioare, ca acţiune de intrare într-o sesiune de recuperare a esenţei care te întregeşte?

În adevăr, asupra evoluţiei omului văzută dintr-o perspectivă mai amplă planează două mari forţe, una a înţelegerii desfăşurate dincolo de realitatea imediată, alta a înţelegerii proiectată în conștiință printr-un proces imaginativ. Aceste forţe, depăşind fără nicio ezitare prejudecăţile frontierelor  existenței, de la o etapă la alta, sunt concluzii ale experienţelor revelatoare obţinute prin angajarea omului în raport cu sinele ce își face resimţită utilitatea într-o plăsmuire mai mult decât creativă.

Așa cum un estetician nu poate să dea noi valenţe artei fără să coboare în concretul însuși al faptului artistic, care înseamnă mobilitate, transformare, devenire, la fel nici omul care încearcă să-și dezvolte sinele nu poate să dea noi valenţe identităţii sale dacă nu își stimulează memoria, trecută dincolo de timp, cu noi idei şi perspective.

A te reorienta către memoria unei stări anterioare, ca acţiune de intrare într-o sesiune de recuperare a esenţei care te întregeşte, înseamnă să te imortalizezi în acel cadru al propriei minți, conţinând în el altceva, mai valoros decât toate celelalte. Anume, concepţia unei perspective, unui subiect particular și să continui să exişti împreună cu el. E o nebunie, dar totodată o mare înțelepciune, singura modalitate de a accede la o cunoaştere avansată.

Omul rezumă în sine și sintetizează esenţialitatea unei autoevaluări datorate atingerii unui anumit stadiu de acceptare, care rezidă din concordanţa ce se stabileşte între creație și ideaţie, între plăsmuire și existența prin ea.

În viitor, când tehnologia va avansa şi omul va putea să comunice cu alte lumi doar cu puterea minţii, leadershipul își va schimba criteriile de impact și de dezvoltare. Alexandre Dumas și Victor Hugo au înserat deseori în operele lor acest adevăr.

Leadershipul va începe să prindă contur odată cu ceea ce omul va reprezenta în imperiul plăsmuirilor sale, printr-o condiţie de tipul „fii atât cât poţi să fii peste limitele unanim acceptate ale normalităţii”.

Astfel, pentru ca omul să se cunoască mai bine, va fi necesar ca în sfera sa de existenţă să fie prezente două forţe asemănătoare, contopindu-se într-o singură esenţă: facultatea de a se metamorfoza în altă fiinţă şi puternicul sentiment al Eului care îl va face să se simtă separat de restul lumii.

Evoluţia, sub semnul leadershipului care contribuie la demersul de transformare a personalităţii, prin dezvoltarea abilităţii de a înţelege esenţa a ceea ești, cuprinde noi înţelegeri și perspective în contextul experienței de a te redescoperi drept o entitate a universului, organizându-se în funcție de ceea ce mintea plăsmuieşte.

Incursiune în Spaţiul unui vis numit Viitor s-ar putea să schimbe semnificativ percepţia în legătură cu potenţialul cerebral de care dispune omul.

Evoluţia unui om autentic are loc atunci când el începe să perceapă adevărul ce se impune existenţei ca o experiență a gândirii imaginative, asociative și cu implicare afectivă.

Vei înțelege mai ușor noţiunea de strânsă interdependenţă a exteriorului cu lăuntricul dacă ții cont de faptul că dincolo de realitatea imediată se află o lume plină de mister care așteaptă să fie consultată.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Nu este îngăduit să atingi spiritele
  2. Iartă-mă și primește-mă la tine !
  3. O introducere in inefabilul lui Adrian
  4. Marile întrebări ale leadershipului

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us