ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Înţelepciunea unei vieţi trecute de cotitura vieţii

On Februarie 03, 2021, in Leadership 7th Edition, by Neculai Fantanaru

Omul care caută să obţină o acceptare a propriei vieţi, eliberându-se de dorinţa de a fi fost altfel, este un om care se trăieşte pe sine, nu se fantasmează pe sine.

Am cunoscut un om care ştia mai multe ca mine despre viaţă, şi dacă n-ar fi fost prieten bun cu mine, probabil nu i-aş fi recunoscut atributul de ştiinţă pe care a ştiut să-l exercite cu dibăcie în domeniul său de activitate. Plin de inspiraţie, cu nuanţă lăuntrică, am încercat să interpretez unele din experienţele sale de viaţă ca şi când ele l-ar fi schimbat şi l-ar fi condus în direcţia unei uşi care se înţepeneşte, şi se înţepeneşte ori de câte ori încerci să o deschizi spre realitatea din spatele visurilor, unde mintea deţine puteri nelimitate.

Şi omul acesta deosebit, chiar dacă ştia despre modalităţile variate de interpretare a realităţii într-o multitudine infinită de posibilităţi, legături şi relaţii, şi-a pus viaţa într-un vas de sticlă care şi acum stă prăfuit într-un colţ al casei, şi totuşi lui îi umple casa de lumină, fiindcă acolo sunt strânse ultimele rămăşiţe de suveranitate ale mândriei de a rămâne el însuşi. Şi chiar dacă praful dorinţei de a rămâne fidel lui însuşi se adună în vasul de sticlă, acumulându-se într-un filtru de aer improvizat, numit prefăcătorie, alteori indignare, el rămâne pasibil în faţa cuvintelor nemuritoare: “caută şi nu cerceta”.

Şi uite aşa, când eram mici, eram cu totul altfel, ziua amândoi ne întreceam la sport, seara ne închipuiam învingători. Fără să ştim că timpul suferă de boala schimbării. Pe unii realitatea vieţii îi trezeşte, pe alţii îi adoarme, şi nu-i mai trezeşte din letargie. Fiindcă realitatea este o chestiune asupra materiei, dar în acelaşi timp este o oglindă a minţii celui de pe urmă, o boală a minţii ce nu-i loveşte decât pe cei trândavi şi nepăsători.

Iar timpul încă îşi aminteşte de două umbre care se credeau raze de soare, şi care ar fi putut să risipească cu a lor lumină vioaie orice umbră de întristare, de dezamăgire, de descurajare.

Leadership: Poţi să-ţi construieşti o imagine favorabilă despre tine care să surprindă realitatea în momentul petrecerii acesteia, înainte să te concentrezi asupra ideii de „scurtă durată a sufletului individual” ?

Dacă sursa vitală din care organismul îşi procură energia vieţii este consumată, atunci mişcările se îngreunează şi mintea se insinuează într-un vacuum al speranţelor infinite, într-un spaţiu necuvântător, ornamentat cu o simbolistică ruinată cu ajutorul vicleniei, subspecie a inteligenţei, aducându-l pe om la statutul de retro, retrograd.

Da, am cunoscut un om care ştia multe despre viaţă, dar viaţa l-a învins prin mişcările cauzalităţii interne, a unei voinţe niciodată dispusă să încerce noi experienţe, dar dispusă să-şi vândă demnitatea pentru vreo doi arginţi câştigaţi rapid. Poate ar fi avut nevoie de un erou de talia lui Ulise care să îi elibereze acea aură neagră a sufletului prins în închisoarea vieţii care trece, se stinge, urlă a durere, şi căreia nimeni nu-i sesizează zvâcnetul de nestăpânit, când tot echilibrul fiinţial s-a distrus. Un erou din acest soi, un alter-ego al super-eroului, ar fi întors lucrurile la realitatea pe care prietenul meu era chemat să o îmbunătățească.

Şi, totuşi, mi-am dat seama că omul acesta este foarte bine dispus atunci când este singur. Simte, realizează că numai aşa, departe de lume, ar putea să fie ceva mai mult decât ce-a devenit. Probabil, starea în care te complaci este o lecţie în cadrul acestui demers de învăţare al vieţii, o lecţie pe care timpul o îngroapă de la sine în uitare, şi pe care invincibila fortăreaţă a puterii de a rămâne acelaşi, neschimbat, te va transforma în praf și pulbere...drag prieten.

Într-un vas de sticlă, închis şi prăfuit, se află mândria de a nu lăsa pe nimeni să pătrundă în inima ta, mândria de-a nu mai avea idei, ci numai clocot, obsesii şi nebunie.

Poate avea dreptate cine spunea: „Dacă sinele este închis într-un vas (trupul), atunci individul trebuie să depășească limitele acestui vas pentru a realiza unitatea primordială a sufletului individual cu plenitudinea Fiinţei care este Absolutul.”

Leadershipul este o manifestare a voinţei de a nu te lăsa învins de timp în scurtul popas al vieţii făcut într-un context neaşteptat în care eşti constrâns să-ţi privești personalitatea din unghiul mort al mândriei de a rămâne acelaşi.

Înţelepciunea unei vieţi trecută de cotitura vieţii se datorează experienţei de a trăi ca un învăţat faţă de sine care îşi spune mereu: „sunt mult mai mult decât am fost şi mult mai mult decât am devenit !”

Iar scurta durată a sufletului individual se referă la eliminarea celor lucruri sau obiceiuri care nu dau consistenţă vieţii tale. Trebuie să-ţi alimentezi nevoia de a aparţine unei singure realităţi bazate pe unitate, pe solidaritate, pe viziune, nu prin ataşarea de aparenţe sau de false motivaţii.

Sau cum bine spunea cineva pe web: „Cel mai frumos lucru din lume este să ştii cum să aparţii propriei persoane, nu cisumstanţelor exterioare.”

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate