ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Intervenţia regizorală

On Decembrie 30, 2015, in Leadership GT-Accent, by Neculai Fantanaru

Învaţă să exprimi existența din „miezul realului”, subliniind toate acele caracteristici ce pot servi drept argument pentru o abordare diferită a temei cercetate.

"Greva" urma să fie un inel al unui lanţ, unul din filmele seriei "Spre dictatură". Seria trebuia să cuprindă opt filme, începând cu tema introducerii literaturii ilegale peste graniţă şi până la cea a deportărilor şi apoi a evadărilor. Greva trebuia să fie tema celui de-al cincilea film.

S-a început totuşi cu aceasta turnare a seriei, la propunerea lui Serghei Eisenstein, deoarece era cea mai de masă şi mai înrâuritoare. De la bun început s-au decis cele trei caracteristici ale viitorului film: să prezinte imaginea generalizată a unei greve şi nu o anumită greva istorică. Să nu aibă eroi individuali, ci să conţină confruntarea colectivului de muncitori cu grupul de capitalişti şi cu slugile lor. Să fie un film compus după metoda montajului de atracţii. *

Leadership: Poți să prezinți lumii opera finisată a unei realităţi aparte prin intermediul unui tablou care se extinde dincolo de cadrul de analiză şi evaluare a conţinutului de expresivitate al personajului pe care îl redai în mod unic?

Regizorul, omul de creație, cunoscând bine condiţiile deosebit de prielnice dezvoltării culturii și artei, se concentrează îndeosebi asupra anumitor aspecte din viaţa reală ce țin ori de partea ascunsă a lumii, ori de partea ei reprezentativă. Dar înainte de a-şi etala realizările într-un fel nou de a face film, pentru ca lumea să îi poată cunoaşte şi aprecia profunzimea și harul de a face din orice imagine una memorabilă, el se opreşte şi priveşte în urmă la ce a realizat.

Opera finisată a unei realităţi aparte este de fapt un act de conştientă conservare a amintirii unui eveniment trecut pe care regizorul îl trăieşte ca pe o reflecţie vie ce îi caracterizează cunoaşterea, preluând în acest fel rolul eroului-narator al poveştii sale. Dozarea adecvată a conţinutului de idei la expresivitatea imaginii face ca personajul pe care îl redă în mod unic să capete semnificaţia unei năzuinţe de împlinire mult aşteptate: de a fi el însuşi un factor de decizie într-o lume unde limita este dată doar de imaginație.

Ce exprimă de fapt existența din „miezul realului” pe care l-a redat integral în montajul său? Fără grabă, cu o reală dorinţă reformatoare, el verifică dacă a înţeles cu adevărat mesajul şi dacă a subliniat în consecinţă toate acele viziuni, lucruri speciale, motive, caracteristici, ce pot servi drept argument pentru o abordare diferită a temei cercetate. Este oare necesară o eventuală revizuire şi reactualizare a argumentului respectiv?

Ceea ce justifică hotărârea, pretenția la dreptul de intervenție în cazul realizării filmului, sunt descrierile vii pe care regizorul le înserează și condensează periodic în scenariu, apoi în montaj. Ele sunt folosite pentru a defini traiectoria compoziţională în ceea ce privește credibilitatea pe care o acordă surselor de informații pe care se fundamentează valoarea a ceea ce încearcă să scoată în evidenţă.

Conţinutul de expresivitate al personajului pe care regizorul îl redă în mod unic defineşte traiectoria unui eveniment trăit ca pe o experienţă personală ce trebuie împărtăşită şi orientată în direcţia unei noi filosofii artistice, cea care produce efecte de lungă durată în conştiinţa lumii pe care şi-o imaginează ca fiind a lui.

Intervenţia regizorală se exercită doar la nivelul identificării unor sensuri încă nespuse sau nefinalizate scenic, extrase din suportul de informaţii suplimentare culese pe parcursul tuturor paşilor realizării operei - oferind o anumită imagine asupra raportului dintre timp, fapte, lume, loc si realitatea înconjurătoare.

Leadershipul este un efect al unui context de receptare. A prezenta imaginea unei lumi prin intermediul un tablou care se extinde dincolo de cadrul de analiză, înseamnă de fapt să repui informațiile de care dispui într-un context cu prioritate modificată în care oamenii să regăsească o familiaritate şi un sentiment de apartenenţă faţă de un spaţiu pe care şi l-au însuşit şi din care par a face parte dintotdeauna.



* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate