Leadership Inspirațional

Încearcă să obții un rezultat al răspunsului pe care o altă formă de cunoaștere o dă nevoilor tale, ca urmare a experiențelor trăite în cadrul procesului de observare.

În sală trebuie să domnească o liniște desăvârșită. Chiar și în pauzele necesare pentru reîncărcarea filmului în aparatul de proiecție. Vai de cel ce i se adresează în timpul acesta. Dacă întrebarea e pusă cu voce joasă și nu-l întrerupe pe compozitor în vizionare, se aude doar un mârâit în loc de răspuns. Dacă însă este întrerupt de stridența întrebării, Prokofiev se uită fioros la cel ce vorbește, sau scapă chiar o înjurătură.

După fiecare vizionare Prokofiev este obosit, dar totdeauna mulțumit, satisfăcut. Poate pentru că, de fapt, compune în timpul acesta muzica pentru fragmentul văzut. În timpul vizionării degetele compozitorului bat ritmic pe brațul fotoliului.

Regizorul rus, Eisenstein, îl urmărește, curios să găsească răspunsul la întrebarea pe care și-o pusese și șoferul lui isteț. El intuiește că Prokofiev, bătând toba cu degetele, scandează structura prin care în acest montaj se încrucișează duratele și ritmurile fragmentelor prin care se împletesc cu ele acțiunile și intonațiile actorilor.

Odată, Eisenstein exclamă bucuros: "Strașnic ! " Acesta a fost fragmentul de montaj în care, remarca el: "este abil împletit un contrapunct cu trei mișcări diferite ca ritm, cadența și direcția. Protagonistul, grupul care alcătuiește fundalul și coloanele de oameni care taie în primul plan câmpul aparatului aflat în mișcare". *

Poți să surprinzi acele puncte de vedere accentuate într-un construct analitic unificat care să deznoade toate abordările la care nu te-ai gândit?

Criticul unei lucrări de îmbinare a mai multor cadre, făcând o ancoră între vizionare și analiză, devine partizanul unui punct de vedere unitar. Cu referință la afirmarea necesității de a surprinde totalitatea unei viziuni mai largi prin intermediul unui „DA” aflat în spatele său, tradus pe limba sa, care se cere accentuat. Oare ar fi mai bine să lucrăm mai întâi la ceea ce se poate afla prin intermediul celorlalți, pentru a ne putea evalua pe noi înșine?

El se vede obligat să-și formuleze un punct de vedere, o legătură între diverse fragmente insuficient de consistente sau insuficient consolidate pentru a se constitui într-o operă, în folosul unui alt „proprietar de cunoaștere” aflat în preajma lui. Ca să fie satisfăcut de munca sa de creație, regizorul trebuie să încrucișeze acțiunile, vorbele și trăirile actorilor, interacțiunile și rolurilor acestora într-un construct vizual care să-i confere o abordare mai largă asupra subiectului în cauză. O doză de culoare și personalitate, atribuită fiecărui actor în parte, devine centrul de greutate al unui fundal care, fiind subordonat subiectului, trebuie să dea o notă de naturalețe filmului.

Procesul de intuiție - să intuiești ceea ce-și dorește acest proprietar de cunoaștere, ceea ce-i place, ceea ce vrea să spună, ceea ce este în interiorul său, ceea ce i se potrivește dar nu se vede - ține mai degrabă de acel „Da” care transformă toate „Nu-urile” (provenite din convingerea că are întotdeauna dreptate) în schimbări de necontestat. Nimeni nu știe ce este în mintea regizorului până ce nu pune cap la cap toate elementele de scenografie și toate reprezentațiile actorilor.

Un construct analitic unificat este un montaj care te poate trece din realitate în iluzie, și din iluzie în realitate, punând în valoare multilateralitatea și talentul regizorului printr-o inspecție vizuală amănunțită și printr-o abordare amănunțită a unei problematici actuale.

Justețea imaginii pe care o reflectă montajul tău constituie răspunsul unei cunoașteri a experiențelor de observare trăite în cadrul de procesului evaluare a unei ființe devorate de sine însăși?

A viziona un film înseamnă să pătrunzi în esența imaginii ideale pe care o poartă în suflet regizorul. Arta regizorului se constituie în primul rând într-un rezultat al răspunsului pe care o altă formă de cunoaștere o dă nevoilor tale, mai ales ca urmare a experiențelor trăite în cadrul procesului de observare și evaluare a conexiunilor dintre imagine, sunet si jocul actoricesc.Toate acestea îți dezvoltă intuiția de a personifica o idee sau un mesaj.

La nivel subtil, „Da”-urile sunt acele puncte de vedere accentuate într-un construct analitic unificat, care deznoadă toate abordările la care nu te-ai gândit. Ele sunt lămurite prin ascultarea și observarea acelor persoane, pregătirea, cunoștințele și abilitatea lor într-un anumit domeniu. Arta regizorului este experiența "Da"-urilor care dau curs mulțumirii de sine în ceea ce privește împlinirea viziunii din care se constituie fundamentul montajului. Dar este și experiența "Nu"-urilor derivate din „greșelile” actorilor, din gesturile lor parazitate, pe care mereu trebuie să le redea în alt context.

În leadership urmărim un dublu scop care introduce un nou model al progresului bazat pe observații și pe noutatea impusă ca valoare, al cărui raport de cauzalitate se reflectă în exclamația” Strașnic ! ”

Mai întâi surprinderea surselor de confirmare a unei cunoașteri și a unei dimensiuni pe care nu o considerăm „cucerire” ci „unire”. Apoi, valorificarea elementelor de contrast dintre ceea ce știm și reprezentarea pe care ne-am format-o despre o altă formă de cunoaștere, relevantă pentru înțelegerea și prelucrarea unei noi experiențe de învățare.

O ființă devorată de sine însăși este imaginea unui creator care se manifestă sub trei forme: observator, evaluator și critic în ceea ce privește modalitatea în care se raportează la acea formă de cunoaștere menită să realizeze sinteza dintre real și ideal.

Leadership-ul Inspirațional relevă o trăire, o impresie puternică, o convingere, ceva mai presus de emoție și care dă naștere la pasiunea acelui consumator de cunoaștere, niciodată obosit, ci întotdeauna mulțumit de felul în care abordează ceilalți anumite subiecte, marile idei, marile provocări, marile întrebări ale artei.

Răspunsul la aceste considerente, având ca suport stabilirea unui „DA” categoric în urma procesului de observare și evaluare, întotdeauna se finalizează în lumina unei exclamații: „Strașnic” !

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.