Legea artei cuprinsă în orizontul larg al științei

Cu cât o existență se pierde mai profund în nelimitatul momentului, cu atât devine mai inevitabilă apariția unei mari revelații.

Singura formă de rezistență a omului pe termen lung este capacitatea de creație, o pendulare între mai multe culori complementare care privită din perspectiva apartenenței la conduita artistică a unui pictor aduce mai mult cu maniera unică de a regândi limitele unei lumi simbolice. Ea atinge bolta absolutului prin intermediul cuvintelor și respirațiilor sufletului, existând astfel pericolul confundării universal-valabilul cu universal-cunoscutul.

Nu voi înțelege niciodată noțiunea de predestinare a comorilor universului decât prin plasma vie a cuvintelor care cuprinde și exprimă un "înafară" dinspre interiorul ființei. Cine încearcă să se raporteze la mine, așa cum procedează pictorii când își aleg modelele de inspirație, printr-un soi de echivalare a valorii, va trebui mai întâi să înlocuiască cunoașterea intelectuală cu trăirea intensă rezervată apropierii de tainele sfinte.

Fiind în posesia unei cunoașteri inaccesibile rațiunii pure, dobândită doar prin mecanismul pasional al unui îndrăgostit de frumos, trăiam direct scenele surprinse într-o „stylized never-ending story” dintre opera de artă și viața trăită cu ochii deschiși. Îmi spuneam că nu voi mai putea ieși vreodată din capcana aspirațiilor cele mai avântate și nu am ieșit.

Poți să integrezi în viziune percepția unui instantaneu considerat act de simțire profundă, în care perspectiva, decorul și imediatul creează o imagine-revelație la nivel de arhetip?

Fără îndoială, am învățat foarte multe de la impresioniști nu doar sub raport vizual al aplicării principiilor producătoare de efecte de ecleraj, ci mai sub forma unui intelectualism al vederii lărgite asupra universului ce poate fi cuprins numai prin mijloacele Marii Științe, suișuri și coborâșuri ale unei suite de concepții vizionare care fecundează sub ideea de Living Art. Exprimarea folosită pentru a atinge corzile sensibile ale corazonului, tainica ei vibrație, introduce valoarea absolută de a vedea dincolo de iluzie, prin puterea rațiunii de a elibera conceptul “reflection” de limitările inevitabile ale unei experiențe de viață inepuizabile.

Înaintea mea, pictori precum Rembrandt, Delacroix, sau scriitori precum Hugo sau Dumas, s-au raportat la dimensiunile artei privită ca act de comunicare a unei cunoașteri izvorâtă din experiența personală cu prilejul utilizării anumitor ipostaze ale spiritului, prin reunificarea cu MATERIA PRIMA, simbolizând credința în Dumnezeu și în forțele vii ale creației.

Poți maximiza valoarea ta de unicat, ca participant activ la o artă inegalabilă ce promovează trăirea intensă a experienței vieții?

Arta subtilă a înțelegerii celor sfinte este acea ramură a științei care se ocupă de identificarea, localizarea, definirea și cunoașterea traiectoriei numită "vibrație", puritate expresivă, cu care este impregnată experiența vieții. Iar a te juca cu știința este similar cu a construi propriul oraș din piese lego. Deci, încă de mic trebuie să-ți formezi gândirea inginerului înzestrat cu duhul moralității, al bunului simț, al gustului pentru frumos și al respectului față de natură.

Apoi totul e atât de ușor și antrenant în același timp, să îmbraci dialogul viu al culorilor primare cu fervoarea pasională a conflictelor existenței reale, să investești prin contemplare orice obiect cu acea calitate durabilă a conjuncturilor cosmice. Dar atât de ușor ! Și cu toate astea, doar o mână mică de oameni reușesc treaba asta.

Știința îți răspunde fix după cum vrei tu, ca raporturi de forțe simbolice, de elanuri și calități emoționale. Indiferent cum aranjezi piesele, în ce ordine dorești, chiar și în somn, în mijlocul viselor, dacă ești inginer iese întotdeauna ceva frumos la lumină. Iar dacă ai în suflet o aripă de înger poți să conferi o aură poetică întregii tale creații.

Îți asumi o viziune în care știința, supusă voinței creatoare, funcționează ca o proiecție a puterii tale de a da consistență sensului estetic?

Dacă vezi pe trotuar o biată frunză desprinsă din copac și nu știi să faci din ea un concept nou de locuință, atunci nu te poți numi inginer. Un inginer reușește să proiecteze întotdeauna și la nesfârșit, din orice nimic o adevărată capodoperă. Dar numai pictorul îi dă puțină viață când experimentează atingerea nemărginirii, iluminării, prin acea forță de sugestie plină de afecțiune, de compasiune, de puritate.

Să ordoni științei să se supună voinței tale, ca și când ai fi tu stăpânul ei, cel care îi dă viață, iată măreția lui Diderot. Să sprijini baza sensibilă a construcției picturale pe un joc al interacțiunilor dintre stări emoționale și situații de viață atipice, iată sensibilitatea de a fi autentic care îl distinge pe Tiziano Vecellio.

În artă, sincronizarea exprimării cu expresia se produce prin asumarea trăirii, în momentele de creație guvernate de credință, în relația dintre Viață și Univers.

Legea artei cuprinsă în orizontul larg al științei s-ar putea formula astfel: reglează-ți viziunea în funcție de mărturisirile pe care le conține viața ta, în termenii unui armistițiu semnat cu destinul al cărui scenariu este scris cu materia și energiile universului.