ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Legea experienţei temporale

On Noiembrie 26, 2014, in Legile Conducerii, by Neculai Fantanaru

Găseşte semnificaţia unei ştiinţe care să îndeplinească funcţia de superioritate, în încercarea de a da sens unei experienţe netrăite.

Voiam să divizez fiecare presupunere asupra funcţionării unei lumi aparte în noi condiţii de reprezentare, să descompun totul în mici fragmente care să scoată în evidenţă aspecte mai puţin evidente ale relaţiei dintre ştiinţă şi înţeles. O constatare cheie datorată reflecţiilor existenţiale, înainte de a lămuri noţiunile artei de a modifica scurgerea timpului, era necesară pentru a defini unitatea de măsură a cantităţii de informaţie care trebuia prelucrată pentru verificarea unei ipoteze experimentale.

Rezultatul, bogat în reprezentări ale percepţiilor complexe supuse efectelor distorsionate ale adevărurilor unanim acceptate, servind drept element de comparaţie între două structuri de gândire total opuse, dar cu aceeaşi destinaţie, ar fi putut să elimine uşor evoluţia necorespunzătoare a factorului numit obiectivitate. Un lucru folositor materiei şi capacităţii ei de a se aduna în unităţi cvasi-independente, dar care să interacţioneze între ele, creând o nouă configuraţie a spaţiului-timp care dădea sens unei experienţe netrăite, era direct legat de rădăcinile mele.

Conştient, mă expuneam riscului de a rămâne captiv într-o subiectivitate absolută. Neîncetat, eram stăpânit de un sentiment inexplicabil, ca şi când aş fi mărşăluit prin pustiul alb al absenţei de orice formă de viaţă, izolat într-un câmp nematerial care se extindea spre infinit. Timpul îşi avea originea în mine, constanta lui fiind o călătorie continuă spre tărâmul înțelegerii profunde.

În toată această nebuloasă a reflecţiilor din care se înfiripa viitorul, pe care o simţeam că există şi creşte exponenţial, îmi răsunau în minte cuvintele poetului scoţian din secolul al 17-lea, William Drumond: „Dacă te plângi că va fi un Timp în care tu nu vei fi, de ce nu regreţi de asemenea că a fost un timp în care tu nu erai, şi de asemenea că nu eşti la fel de bătrân ca această însufleţitoare Planetă a Timpului? Aceea va fi după noi, care, cu mult înainte ca noi să fi existat, a fost."

Leadership: Poţi să dezvolţi o versiune originală a experienţei de sine, printr-o utilizare corespunzătoare a timpului în alte perioade?

Toate dovezile privind întreaga viziune asupra lumii şi realităţii ei, în afara duratei normale a timpului care se scurge apăsând pe trăgaciul nebuniei, atunci când faci saltul în imaginar, în numele unei superiorităţi ireductibile, porneşte de la ideea de „accesibilitate” într-un spaţiu lărgit de gândire. Timpul, consacrat accesării unor repere de referinţă cum ar fi tendinţa de evoluţie într-un cadru propice împlinirii creatoare şi punerii în valoare a potenţialului de cunoaştere, devine o componentă a realităţii în universul imaginar propriu.

Pentru a înţelege leadershipul din perspectiva accesării unui nivel superior de cunoaştere, greu de cuantificat, dar care este necesar să devină parte a unei componente ştiinţifice revelatoare de noi profunzimi şi semnificaţii, trebuie să plecăm de la premiza că adevărul este relativ şi interpretabil. Subiectivitate versus obiectivitate. Ceea ce tu crezi că dă formă realităţii în schimbare, valorificând-o printr-o înţelegere ce ţine de un raţionament complex, ceilalţi pot avea convingerea opusă – că realitatea este o simplă umbră a sentimentelor şi senzaţiilor trăite.

Informaţiile neaflate la îndemâna tuturor, într-un fel în care experienţele cele mai variate din trecut influenţează modul de interpretare a lumii în prezent, se adună laolaltă pentru a da naştere la ceea ce în mod inconştient ai căutat dintotdeauna. La un nou „Yourself” utilizat sub forma  conştiinţei de sine care pare să umple un întreg univers şi să-i dea sens.

Dar oare acest univers poate funcţiona şi în lipsa ta? În acest caz leadershipul devine un mijloc de reprezentare a unei realităţi superioare, căci nu se mai reduce la experienţele relaţiei tale cu ceilalţi oameni, nici la modul în care percepi lumea din jur, ci doar la examinarea experienţelor din plan ştiinţific, ocult.

Punctul de plecare a ceea ce va fi concretizat într-o formă superioară de abordare a orientării tale spre un viitor al inovaţiei extreme, răspunzând nevoii de exprimare a creativităţii prin arta fragmentarii tuturor aspectelor mai puţin evidente a relaţiei dintre ştiinţă şi înţeles, indiferent de natura lor, poate să fie amplificat prin activitatea de gândire rămasă neinfluenţată de proba realităţii efective.

Legea experienţei temporale vizează încercarea de a dezvolta o versiune originală a experienţei de sine, aferentă creatiei, printr-o utilizare corespunzătoare a timpului în alte perioade. Însemnând prin aceasta să te transpui în situaţia altei fiinţe, din trecut sau viitor, şi sa o înţelegi prin prisma propriilor idei, a imaginaţiei, dar mai ales prin prisma paradoxului: cu cât eşti mai dependent de o ştiinţă superioară, cu atât eşti mai dependent de cheia relaţiei spaţiu-timp.

Iar leadershipul poate deveni o ştiinţă a absolutului, un produs al timpului existenţial care există în conştiinţa omului de geniu, luând în considerare valoarea parametrilor cunoaşterii care trebuie menţinuţi între limitele impuse de „subiectiv” şi „obiectiv”.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us