ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Legea ficţiunii ştiinţifice

On Noiembrie 23, 2014, in Legile Conducerii, by Neculai Fantanaru

Fă distincţie între ficţiune şi realitate, focusându-te asupra elementului dominant care impune noi standarde de exigenţă în aprobarea criteriilor de evaluare a identităţii tale.

Negreşit, mă îndreptam spre un undeva nedefinit. Spre un început de drum care se continua până la confluenţa dintre două lumi distincte, marcate de relativizarea adevărului şi de multiplicitatea conştiinţei. O lume a umbrelor invizibile şi una a semnelor izolate care dezvăluiau o privire interioară. Ele depăşeau cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii directe, propulsându-mă spre o nouă posibilitate de abordare a fenomenului ambiguităţii - atât în relaţia cu mine însumi, cât şi mai ales în relaţia cu entitatea numită spaţiu-timp.

Totul se petrecea doar în imaginaţia mea? Era un joc încâlcit al propriei mele creaţii, o farsă pe care mi-o jucasem singur? Lumile nu erau deloc lumi, ci spaţii mute, uitate prin meandrele abstractului intelectual – care însemna o cunoaştere fără rest, a cărei relaţie cu existenţa corespundea unei realităţii vii sublimate în timp.

Le explorasem pentru că voiam să le schimb, înainte de a mă schimba ele pe mine. Şi chiar dacă asta se întâmpla, era o pură întâmplare. Întâmplarea şi consecinţele ei. Totul era întors pe dos, ca o oglindă suprapusă pe o altă oglindă – dar care totuşi stătea în picioare. Deşi poziţia ei era reglată în gol, în diferitele câmpuri de virtualităţi. Cred că mai mult făceam ficţiune ştiinţifică decât ştiinţă.

Galileo Galilei, cu ajutorul lunetei sale dotate cu lentile de numai câţiva cm în diametru, a zărit în anul 1612 un astru necunoscut în apropierea planetei Jupiter. Astru care de fapt nu exista, dar care era probabil planeta Neptun aflată în acea perioadă în conjuncţie cu Jupiter. Galilei nu a fost conştient de ceea ce descoperise, şi astfel planeta Neptun a fost recunoscută abia mai târziu.

Eu nu aveam de gând să mă las prins în capcana îndoielilor şi să mă simt dezamăgit de insuficienţa puterii de a face diferenţa între ficţiune şi realitate. Dar abia mai târziu am înţeles: nu poţi să crezi într-o lume nouă decât atunci când îi onorezi invitaţia de a fi descoperită şi acceptată ca adevărată.

Leadership: Poţi să-ţi asiguri navigarea între ficţiune şi realitate în aşa fel încât specificul ştiinţei de tip “inferior” să se convertească spre tipul “superior?

Există întuneric şi lumină în tot ceea ce încercăm să dezlegăm, ca o validare a capacităţii noastre de a analiza din mai multe unghiuri posibile tot ceea ce alţii nu ştiu, nu văd sau nu înţeleg. Întunericul cuprinde totul, lumina relevă totul. Cine nu se cunoaşte destul de bine, găseşte întotdeauna ceva nou şi diferit la el. Cel care crede că se cunoaşte prea bine, ajunge să se îndoiască de el. Un soi de paradox al devenirii care trebuie ţinut în balanţă, focusându-se asupra elementului dominant care impune noi standarde de exigenţă în aprobarea criteriilor de evaluare a identităţii, a convingerilor şi a capacităţilor de percepţie şi cunoaştere.

Iar acest element dominant, asociat experienţelor subiective, meritând totodată a fi corelat cu prezentul şi viitorul într-un cadru al lăuntricului şi a posibilităţilor lui de a se exterioriza prin puterea incontestabilă a gândurilor înlănţuite, curgând unele după altele, răspândite în orice direcţie, trebuie să aibă o valoare de origine non-nul. Adică să nu se elimine prin dezvoltarea accelerată a ştiinţei, să nu împiedice revelarea unei imense realităţi, să prezinte garanţia – aprinzând o nouă lumină în om – că înţelegerea unor anumite idei presupune de la început existenţa unui sâmbure de adevăr care poate fi probat prin intermediul ficţiunii.

Ficţiunea este începutul unui proces de diferenţiere a ştiinţei care nu se încheie niciodată, o profunzime a intelectului care depăşeşte cu siguranţă linia normalului unanim acceptat. Dar care asigură leadershipului o abordare superioară a concepţiilor tradiţionale vis-a-vis de o doctrină, faţă de ce îţi poate rezerva viitorul; o modalitate consistentă de accesare a unei realităţi după ce ai construit o parte din ea; o aliniere între convingerile care te limitează şi cele care îţi stabilesc reperele de orientare prin forţa vizualizării creatoare.

Leadershipul poate avansa spre o reconsiderare profundă a perspectivelor de ascensiune spre „superioritate” numai prin puterea de a-ţi controla gândurile. Sau, mai bine spus, împingând mai departe gândul spre o reconsiderare a temeiului şi a esenţei pe care se sprijină orizonturile cunoaşterii şi aşteptările excesive, prin interpretarea realităţii. A depăşi limita condiţiei tale de fiinţă raţională şi pragmatică, printr-o mixtură de ingeniozitate, inedit şi îndrăzneală, ieşite din comun, depinde în întregime de hrana ştiinţifică pe care o consumi.

A-ţi asigura navigarea între ficţiune şi realitate înseamnă să continui să funcţionezi în sfera unui ideal cât mai înalt, chiar dacă pare de neatins pentru ceilalţi. Asta te-ar plasa cu adevărat în frunte, cu riscul de a fi neînţeles.

Iar cel care încearcă să înţeleagă o entitate superioară, mai întâi trebuie să-şi convertească specificul ştiinţei de tip “inferior” spre tipul “superior, adică să se conecteze la nivele de profunzime care depăşesc limita percepţiei de care majoritatea dispune. Ceea ce înseamnă să devină el însuşi captiv între realitate şi ficţiune. El ar fi un Stăpân al Creaţiei, capabil să-şi pună în aplicare viziunile inspirate de propriul sine, prin prisma relaţiei dintre spaţiu, timp şi materie.

Legea ficţiunii ştiinţifice vizează acea „alunecare într-o direcţie ce-i scapă controlului”. Dar care aduce, invariabil, bucuria unei forme avansate cunoaştere care te ajută să conştientizezi importanţa gândurilor în materializarea viziunii. Ceea ce te poate diferenţia net de ceilalţi este viziunea - arta de a vedea lucruri invizibile, pe care apoi să le accepţi ca fiind adevărate, sa le conectezi la realitate şi să le valorifici în favoarea ta, în leadership. Iar asta te poate pune în postura de a-ţi redefini identitatea.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us