Legea mediului neprielnic

Nu încerca să-ţi dovedeşti priceperea într-un loc care nu îţi întregeşte experienţa de a spune "Nu sunt de acord cu situaţia de faţă".

Ajuns în oraşul Lubeck, Mikael Karvajalka, care între timp îşi schimbase numele în Mikael Pelzfuss - doctor illustrissimus , fără să ceară autorizaţie de la primărie pentru dreptul de a practica medicina, a apelat la ajutorul unui crainic pentru a vesti în tot oraşul că el poate vindeca tot felul de bolnavi, chiar şi pe aceia pe care medicii din Lubeck nu-i pot tămădui.

Însă pe medicii din oraş, vestea că un necunoscut i-ar putea tămădui pe toţi bolnavii, nu-i bucură deloc. Bănuindu-l de intenţii viclene, îl chemară la primărie, în faţa consilierilor, ca să dea socoteală pentru încălcarea legii. Mikael le povesti despre studiile universitare, despre ţările prin care umblase, precum şi despre faptul că fusese învăţăcelul renumitului doctor Theophrastus Paracelsus. Medicii oraşului nedându-i deloc crezare, au rostit într-un singur glas că e prea tânăr ca să fi avut timp să-şi termine studiile, ba să mai fie şi discipolul renumitului doctor. Şi, drept urmare, l-au provocat la o dispută dialectica în limba latină, care nu prevestea însă nimic bun pentru el.

Mikael, adresându-se consilierilor primăriei, a spus:

- Nu limba latină este fundamentul medicinii, ci ştiinţa de a diminua suferinţele celor bolnavi şi de a-i vindeca. Sunt gata să-mi măsor talentul de medic cu toţi cei de aici. Lăsaţi-mă să văd şi să îngrijesc un bolnav pe care alţi medici l-au declarat nevindecabil, şi vă veţi convinge de ştiinţa mea.

Leadership: Cunoaşterea de care dispui cu prisosinţă îţi dă libertatea de a-ţi personaliza viziunea privind modul în care te construieşti ca subiect al unei înstrăinări de spiritualitatea care luminează profunzimile unei conştinţe curate?

Deşi consilierii primăriei înclinaseră în favoarea sa, doctorii oraşului au protestat cu vehemenţă, acuzându-l de şarlatanie şi impostură:

- Să-i preţuiţi oare atât de puţin pe bunii locuitori ai oraşului nostru, încât să nu vă pese de vor cădea în mâinile unui şarlatan? Prin mijloace diavoleşti uneori şi şarlatanii reuşesc să micşoreze durerile unui bolnav greu de vindecat, ce-i drept, dar asta-i doar o vindecare trecătoare. Ne întrebăm de nu cumva acest bărbat este eretic şi necromant.

Verdictul a fost pronunţat împotriva lui Mikael, căruia i s-a interzis să practice medicina în Lubeck. În felul acesta, doctorii oraşului au avut câştig de cauză, iar Mikael, căruia i s-a dus rapid faima, a fost nevoit în cele din urmă să părăsească oraşul acela nerecunoscător. El şi-a dat seama că întreaga lui cunoaştere nu face casă bună cu acele spirite neîncrezătoare în viziunea unei noi dimensiuni de gândire şi că întreaga spiritualitate care luminează profunzimile unei conştiinţe curate este negată întotdeauna când vine vorba de afirmarea individuală, adică fără propagandă, fără opulenţă, fără selecţie valorică.

Leadership: Ce însemnătate dai parcursului tău dacă faci o comparaţie între ceea ce întâlneşti la tine printr-o prezenţă a intențiilor celorlalţi de a te defăima şi forma de refuz al unui destin care părea trasat dinainte?

S-a aflat într-un mediul neprielnic, care nu promova profesionalismul. Mikael Karvajalka, era un medic foarte bun, instruit şi educat, nu avea interese personale şi ambiţii de măsurat cu ale altora, nu râvnea la onoruri, la bogaţii sau la vreo răsplată publică. Ci, având o experienţă practică deosebită care i-a fost de folos în multe împrejurări grele, a venit deseori în întâmpinarea celor bolnavi, oferindu-le tratamente naturiste foarte eficace. O făcea din toată inima, iar atâta timp cât nu cerea plată, nicio lege nu-l putea împiedica să-i vindece pe oamenii bolnavi, şi nici pacienţilor nu le era interzis să-i ofere daruri dacă asta voiau.

Dar medicii din oraşul Lubeck, ce nu erau decât o mână de teoreticieni dar slab practicieni, şi mai mult avizi după bani, ca nu cumva să se facă de ruşine, ca nu cumva un străin să reuşească să-i facă bine pe acei bolnavi cărora ei nu le-au putut găsi un leac, ca nu cumva concurenţa să le fure clientela, l-au acuzat de tot felul de neadevăruri.

Mikael, nou în oraş, neştiind pe nimeni, neavând niciun sprijin din partea nimănui, n-a insistat să schimbe decizia medicilor şi a consilierilor. Ci a ales să părăsească oraşul, convins că şansele de a-şi profesa meseria acolo sunt minime. Să fi fost oare o greşeală din partea lui? Ce-ar fi fost dacă ar fi încercat să se lupte pentru drepturile sale într-un loc unde nimeni nu-l cunoştea, unde nu avea niciun aliat şi toţi erau împotriva lui? Iar atunci, pe timpul inchiziţiei, era o mare greşeală să intri în conflict cu autorităţile.

Ca o corabie rătăcită pe timp de furtună, noaptea, în mijlocul marii înspumate, Mikael risca să se piardă în vârtejurile ei. Dar, prudent din fire, având o viziune clară şi solidă asupra realităţii, a ales calea cea mai indicată în această situaţie: să părăsească oraşul Lubeck. Fără îndoială nu se afla la locul potrivit. Nu putea să se dezvolte într-un mediu care îi era total ostil.

Parcursul lui Mikael Karvajalka poate avea o singură însemnătate: el dovedeşte cât s-au răcit raporturile între datoria morală, autoritate și deontologie, şi cât de mult s-au slăbit legăturile dintre evoluţia societăţii şi raţionalitatea unei înţelegeri eficiente. Destinul lui în acea parte a lumii pare să fi fost trasat dinainte şi pus sub semnul unei grave interogaţii: să-şi asume pe ascuns obligaţia de a pune în practică cunoştinţele acumulate sau să-şi asume sarcina de a gestiona conflictele de interes în dauna prestaţii sale.

Leadership: Încerci să te regăseşti dincolo de fundalul zgomotos al unui destin care te transformă în proscris, luând în considerare imaginea de ansamblu a ceea ce înseamnă să fii "social"?

Nimeni nu-şi poate desfăşura activitatea într-un mediu ostil, ci într-unul stabil, sănătos, profitabil. De aceea e bine să ştii cine eşti şi cum eşti văzut de ceilalţi înainte să rătăceşti într-un mediu nou. E bine să te cunoşti pe tine însuţi dar şi pe ceilalţi din jur, fiind conştient de faptul că dacă eşti cu mult mai bun decât ei, mai îndemânatic şi mai eficient, sunt şanse să întâmpini multe obstacole. Se poate întâmpla ca atunci când intri într-un mediu nou, altcineva să trebuiască să-l părăsească, cineva mai slab ca tine. Şi cum, mai ales pe timp de criză, nimeni nu doreşte să fie îndepărtat din vreo poziţie, poţi fi sigur că nu vei fi văzut cu ochi prea buni de anumite persoane.

Ca să poţi profesa într-o companie ai nevoie de consimţământul celorlalţi. La fel ca un jucător de fotbal, nu vei putea să joci nemaipomenit fără să-ţi cunoşti foarte bine coechipierii, fără ca aceştia să te cunoască la fel de bine, fără să te înţelegi foarte bine cu ei şi fără să cunoşti îndeajuns de bine fiecare părticică de teren. Trebuie să te uiţi în oglindă, să afli cine eşti, cum eşti văzut de cei din jur şi apoi să-ţi pui în balanţă şansele reale de reuşită. Dacă şansele sunt mici, atunci schimbă echipa. Decât să accepţi să rămâi într-un mediu ale cărui valori nu se potrivesc cu ale tale şi în care nu-ţi sunt apreciate iniţiativele, mai bine îndreaptă-te către un alt mediu.

Aşa cum seminţele încolţesc şi dezvoltă mlădiţe doar într-un mediu prielnic, tot aşa şi tu vei depinde de colectivul în care intri. Dacă nu eşti acceptat, chiar dacă eşti mai bun profesionist decât ceilalţi vei avea de suferit. De vezi că orice strădanie de-a ta este inutilă din cauza mediului neprielnic, schimbă colectivul şi afirmă-te în alt loc.

Imaginea de ansamblu a ceea ce înseamnă să fii "social" surprinde acea combinaţie a calităţilor, a capacităţilor şi a puterilor tale sufleteşti şi intelectuale care au priză la public, dar care trebuiesc mereu protejate de factorul variabil al succesului: "Niciodată oamenii nu te vor iubi pentru ceea ce nu pot vedea la ei înşişi."

Leadershipul este argumentul central care susține ideea unei înțelegeri de jos în sus a ceea ce înseamnă să "cunoști" ceva mai presus de ceilalţi oameni, atunci când cerințele de cunoaștere sunt folosite drept criterii de superioritate într-un moment importanţă majoră.

Acest argument poate fi formulat astfel: "Dacă oamenii consideră că eşti dispus să te implici şi să mergi mai departe de ceea ce ei aşteaptă de la tine, înseamnă că nu vei fi niciodată dependent de ei, iar ei se vor simţi tot mai ameninţaţi în privinţa calităţii şi continuităţii activităţii lor.

Legea mediului neprielnic este valabilă numai în cazul celor care ajung într-un loc nepotrivit practicării meseriei lor, oricând putând fi denigraţi nu atât datorită intereselor ascunse ale persoanelor cu funcții de demnitate publică, ci datorită acelei invidii ascuțite pentru talentul şi priceperea de care dă dovadă un adevărat profesionist într-un domeniu.

* Notă: Mika Waltari - Mikael Karvajalka, Editura Polirom, 2005.