ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Light of Darkness

On Martie 25, 2016, in Leadership Know-How, by Neculai Fantanaru

Nu-ți dori niciodată să pleci, când ai de ce să rămâi.

Sunt un om mort, întru reproşul şi lauda a ceea ce scriu, fiindcă de fiecare dată când mă exprim, cu pasiune, cu zel, cu poftă de noutate, ca și când aş rămâne singur în sfera unei ştiinţe alternative, când caut o idee prin întrepătrunderea cu un punct de vedere atotcuprinzător, simt că mă prăbuşesc în deriva unei crize, într-un abis fără sfârşit.

Asemenea unei inscripţii de pe scoarţa unui copac care creşte odată cu arborele, îmi amplific nefiresc de mult răbdarea de a însera în articole tot ceea ce, din punctul de vedere al unui realism extins, înţeles că imitare a trecerii mele prin timpul acestei lumi, trebuie să fie considerat semnificativ pentru cititori. Teama de a nu fi înţeles, este o moarte chinuitoare.

Se va păstra oare în mine, îndeajuns de mult, până în timpul unei deplasări spre alte situaţii care înlocuiesc realitatea, spre alte zone ale înţelegerii, capacitatea de a sluji, aşa cum se cuvine, unui stăpân credincios - această plăcere aparte în depanarea gândurilor, întărindu-mi credinţa că sunt deasupra lucrurilor - tu, umbră uriaşă, care-mi adresezi întrebările şi tot tu îmi furnizezi răspunsurile?

Şi tot mereu, mintea îmi livrează un impuls, în lumina unui apus parcă ireal: "Omul niciodată nu trebuie să plece, când are de ce să rămână."

Scormonind uşor într-un punct care se găseşte la o distanţă infinită de un calcul raţional diferenţial, pot să deduc expresia potenţialului datorat unei sarcini livreşti distribuite faţă de un alt punct, apărut clar în minte şi în suflet, apropiat chibzuinţei de a da viaţă unei idei care face înconjurul lumii.

Sunt propriul judecător, alături de rânduiala pe care o dau cuvintele pline de sens, calea spre putere, asemenea unui vârf de săgeată străpungând infinitul, sau precum lama de cuțit ce taie-n carne vie. Responsabil, îmi dau o sentinţă ce nu poate fi nici atenuată, nici agravată de vreo percepţie eronată a profunzimii infinite, ca atribut al realităţii transcendente.

Leadership: Poți să-ți asumi consecințele practicării unei noi estetici - expresie a năzuinţei tale de sincronizare cu trăirile cele mai adânci în contextul prelucrării materialului de prezentare?

Sunt mort în raport cu duritatea cu care îmi aleg modul de exprimare şi expresiile, prin contact cu posibilitatea de a fi perceput drept un punct fără dimensiuni ori drept o infinitate de goluri mici.

Cititorii mă privesc de multă vreme cu suspiciune şi se întreabă cel fel de lucruri se petrec în mintea mea, oare ce ascunde fiecare din colţurile ei, dacă nu altceva decât îngrozitoarea boală de a zdruncina adevărurile unei ştiinţe neînchipuit de stranii, la originea dintre "acolo unde ştii că nu va ajunge nimeni" şi "acolo unde totul se pierde".

O aventură destul de riscantă, aş zice, pe ritmurile Light of Darkness, din care răzbate mesajul triumfător, plin substanţă: „He discovered the cure, this is his legend.”

Încă din 2006, când am luat scrisul în serios am fost cuprins de o teamă inexplicabilă - sub efectul unei forțe interne obsesionale, ameninţat de nelinişte, de culpabilitate, un fel de câmp de circulaţie conservativă, în acord cu relaţia dintre cuvinte şi înţelesurile lor. Ca şi când întregul lor ar fi fost un obiect făcător de minuni, care, odată ajuns pe mâini greşite, s-ar fi putut transforma într-un pericol.

Teama izvorăşte din neştiinţa modului cum îmi sunt interpretate cuvintele. O să încerc un descântec, o pastilă anti dureri de cap, pentru a mă proteja de ea, în semn de eliberare şi distanţare, prin recitarea unui pasaj regăsit în romanul "Dervişul şi Moartea" de Mesa Selimovic:

"N-am să te las să mă tulburi, nălucă. Rămâi mereu aici între aceste stânci, ca luna, ca râul acesta, ca semiluna în minaret, ca o vedenie luminoasă. Ai umplut locul acesta cu făptura ta, ca pe un aşternut l-ai îmbibat cu parfumul tău înşelător şi mortal. Am să plec în lume, în alte ţinuturi, acolo unde nu eşti, nici chipul tău n-o să-l mai port în mine."

Leadershipul, asemenea unui proiect artistic ce-şi propune abordarea prin mijloacele artei a esenţei manifestării propriilor intenţii, în urmărea dorinţei de a ajunge la o nouă expresie a identificării tale cu o anumită constantă a ta, de o rară unitate interioară, admite ca potențial de creștere interacțiunea dintre ceea ce crezi că știi și ceea ce crezi că meriți să trăiești prin ceea ce transmiţi.

Curajul de a folosi estetica - cea mai profundă expresie a creativităţii într-un sens mai larg, și astfel de a o îmbogăți sau de a o sărăci prin trăirile cele mai adânci, este de fapt acea voce neliniștită - căreia uneori îți este greu să-i reziști, care îți spune la sfârșitul zilei: „Trăiește” sau „Mori”. Într-un sens concret, continuă să faci progrese sau lasă-te păgubaş.

Asumă-ți riscul de a te confrunta cu trăirile tale, mai ales cu punctele de vedere expuse în operele tale.

Light of Darkness este curajul de a-ți învinge teama de a nu fi nivelul aşteptărilor altora, atribuindu-i valoarea de criteriu de existență a creației pe care o produci, în funcție de distanţarea sau apropierea de acel punct în care te întrebi ce anume te leagă de viață.

Iar întotdeauna curajul îl îndeamnă pe omul înzestrat cu multe virtuți: „Nu-ți dori niciodată să pleci, când ai de ce să rămâi.



* Notă: Suntree - Light Of Darkness

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us