Linie și Culoare

Compune un tablou din imagini succesive și combină-le într-un foarte bun dozaj al efectelor, pentru a obține o imagine panoramică reușită despre propria ta natură.

Pe Eisenstein îl amețește ascetismul sec al graficii, claritatea desenului, cruzimea chinuitoare a liniei smulsă cu sânge din trupul multicolor al naturii. Spunea la un moment dat:

„Mi se pare că grafica s-a născut din imaginea funiilor cu care sunt strânse trupurile martirilor, din urmele lăsate de loviturile de bici pe suprafața albă a corpului, din tăișul șuierător al sabiei înainte ca aceasta să atingă gâtul condamnatului. Așa sfâșie linia nudă iluzia spațiului, așa străbate linia prin culoare, așa despică legitatea armoniei haosul divers al formei. Apoi bicele nu mai șuieră. Durerea ascuțită tăioasă este înlocuită de o stare de amorțeală caldă. Trăsăturile seci ale loviturilor au spintecat suprafața corpului, rănile s-au deschis ca niște flori de mac și sângele rubiniu a început să curgă. Astfel linia a dat naștere culorii.”

Fenomenul acesta îl întâlnește peste tot.

Printre stâncile aride din jurul Tasco-ului, pe tulpinile fără frunze crește o floare purpurie. I se spune "sangre de toros" și florile acestea par ca niște pete de culoare iscate din jetul de sânge ce țâșnește din trupul negru al taurului când sabia matadorului se înfige în carne. *

Creația ta reunește acea vigoare incisivă de expunere a noutății temei de interes artistic cu puterea de comunicare a unei părți importante a decorului care însoțește imaginea unei altfel de realități?

Opera unui regizor este tabloul compus din imagini succesive, combinate într-un foarte bun dozaj al efectelor, pentru a obține o imagine panoramică reușită ce face parte dintr-un tur al anatomiei viziunii sale creatoare. Iar întreaga artă a unui asemenea artist constă în modalitatea de expunere a conținutului operei, surprins realist, aflat la granița dintre „linie” și „culoare”.

Linia reprezintă totalitatea acelor acțiuni și fapte prin care mesajele regizorului, referitoare la viziunea sa, la realitatea lui de manifestare creativă, sunt transmise integral, dar la un anumit nivel, grupului țintă de spectatori. Decorul, pe de altă parte, reprezintă suma tuturor elementelor evidenței: se vede, se simte, se mișcă, se aude, sub aspectul posibilităților de transfer ale emoției și ale viziunii spre o nouă modalitate de a susține varietatea inconfundabilă a creației regizorului în scenografie.

Culoarea, în succesiunea evoluției faptelor, prin pătrunderea realității exterioare, este forța vitală pe care se sprijină întreaga structură a decorului lumii conceptuale complexe. Culoarea însumează totalitatea acelor nuanțe, tonuri și unduiri ale sentimentelor, punctelor de vedere, ideilor, valorilor, credințelor care pot fi împărtășite prin intermediul unei varietăți de efecte și puneri în scenă fondate pe mecanisme de limbaj pertinente.

Artistul care se străduiește să cultive o lume proprie, cu un mesaj ce se transformă deseori într-un „zgomot” de trăsături smulse din gândirea, simțirea și faptele oamenilor, intenționează să obțină prin convergența lor sugestia dorită. El se poate numi lider, om cu niște idealuri reale pozitive, atunci când face posibilă influențarea prin sugestie - în măsura în care pot fi potențate sugestiile pozitive și diminuate cele care exercită influențe negative.

Recunoaștem natura unui lider nu după concepțiile după care acționează și se ghidează în cele mai importante decizii, ci după conținutul sugestiilor pe care le introduce în opera sa și le administrează spectatorilor.

Liderul este, totodată, un căutător al esențelor care se lasă "citit" pe îndelete în profunzimea mesajelor transmise de opera sa. El reunește acea vigoare incisivă de expunere a noutății temei cu puterea de comunicare a unei părți importante a decorului pe care-l gândește. Acest decor este însă un studiu pe viu despre minte, trăiri, spirit, experiențe, comportamente, atitudini, tipare de comunicare, aliniate - prin forța lucrurilor - la o anumită viziune, la un ideal construit din propria lui voință. După propria sa natură.

Natura proprie liderului este evidentă în modul cum este organizată varietatea expunerii ideilor sale, ceea ce reflectă pe deplin strădaniile și munca perseverentă cu care proiectează viziunea unei realități numite: descoperire, vis sau libertate de exprimare.

Linie și Culoare sunt două forme principale de construcție a unui decor de film, la care apelează regizorul pentru a-și pune în aplicare viziunea despre sine reflectată într-o anumită temă, într-un anumit scenariu.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.