Locul întâi

Demonstrează-ți măreția, reglându-ți potențialul de leadership în funcție de capacitatea ta de a înțelege și controla simțămintele celorlalți.

Cu câteva luni în urmă am fost în vizită la un vechi coleg de liceu. Revederea a fost fantastică, plină de povestiri de tot felul. Dar cât timp discutam, povesteam, depanam amintiri, am fost atent și la „Jocul cu făina” pe care îl jucau copiii lui împreună cu alți copii, în total șase suflete foarte hotărâte să câștige. Fără voie, mi-am plimbat discret privirea asupra lor, urmărind cum se desfășoară acel joc.

Mai întâi au umplut o cană mare cu făină, au presat-o bine, după care au răsturnat-o pe o tavă și au pus o monedă deasupra. Fiecare a tăiat cu multă grijă o felioară, în ordinea stabilită după tragerea la sorți, în așa fel încât să nu rostogolească moneda. Ultimul rămas în cursă, Matei, care se vedea de departe că era cel mai ambițios dintre toți, a câștigat, prin eliminarea rând pe rând a celorlalți competitori.

Exerciți un permanent control asupra realității cu care trăiești prin consolidarea eforturilor de răspuns la solicitările afective ale celorlalți, astfel încât ei să poată atinge un nivel de excelență remarcabil?

O competiție luase sfârșit, o bătălie se hotărâse. Îl urmăream din ochi pe micuțul câștigător cu acel simțământ de bucurie de care sunt cuprinși spectatorii de la o gală de box când favoritul lor a câștigat marele meci. Dar, contrar oricăror așteptări, citeam pe fața lui regretul, poate acela că, obținând victoria, ceilalți copii care au pierdut nu-l vor mai aprecia la fel de mult sau, mai rău, vor căuta să se îndepărteze de el.

La „Jocul cu făina” numai el a ieșit câștigător, ceea ce pe de o parte cred că i-a adus o mare satisfacție, normal pentru că avea acel ceva care face diferența dintre oameni, acel spirit viu și activ, foarte competitiv, specific celor îmboldiți de o puternică dorință de a-și dovedi valoarea în confruntarea cu cei mai bravi adversari; pe de altă parte i-a adus o mare tristețe, o tristețe apăsătoare și profundă.

Sunt sigur că se gândea, în mica lui înțelepciune, să-și împartă premiul cu ceilalți copii. Părea cuprins de o puternică dorință de a-i sprijini pe aceștia, de a-și manifesta interesul și afectivitatea față de ei, de a-i recompensa cumva manevrând puțin situația. Dorea să atragă toată simpatia prietenilor lui, sau mai degrabă aș spune, toată recunoștința lor, înlăturând astfel orice semn de dispreț sau invidie.

Dar premiul câștigat, o mică monedă de 50 de bani, cum să o împartă cu ceilalți? Și dacă ar putea-o împărți, oare gestul acesta suprem de omenie va înlocui eventualele sentimentele de invidie, sau chiar de furie ale prietenilor lui? Poate dacă ar mai juca o dată și, lăsând orgoliul la o parte, s-ar lăsa bătut, s-ar schimba cu ceva situația?

Din păcate, a trebuit să plec, nu știu cum a acționat Matei, dar chiar m-ar fi ajutat să aflu.

Încerci să-ți construiești o perspectivă promițătoare de conectare la trăirile celorlalți prin recunoașterea unei superiorități care își contrazice esența de dincolo de ceea ce se poate vedea?

Dorința cea mai aprigă a unui om hotărât, însuflețit de idealuri mărețe, este să fie în frunte. El vădește o proeminentă trăsătură de caracter: să se distingă. Proiectându-se totdeauna mai sus decât ceilalți, un astfel de om poate reuși, dacă rămâne neclintit în voința lui, să-și atingă scopurile propuse și să se înalțe deasupra tuturor, să-i întreacă, să-i depășească, să-i domine. Dar pentru cât timp?

Probabil că, ascuns adânc sub straturile conștientului, instinctul l-a îndemnat pe Matei să-și îndrepte atenția către simțămintele prietenilor săi. El a dovedit maturitate în gândire, atunci când, punându-se în poziția prietenilor săi, s-a privit pe el însuși cu alți ochi.

Asta se numește empatie: să te preocupi de gândurile și sentimentele altor persoane, punându-te în locul lor, încercând să gândești precum o fac ei. Doar astfel îi poți înțelege pe ceilalți din jurul tău. Dacă nu reușești să intri în mințile oamenilor și să afli ce gândesc, dacă nu intuiești care sunt intențiile lor, mai ales în momentele de cumpănă, atunci n-ai ce căuta în fruntea lor. Căci cel care nu are abilitatea de a-i înțelege pe cei din preajma sa nu va putea niciodată să comunice cu ei.

Care este trăsătura ta de caracter cea mai proeminentă? Instinctul de îndeamnă să-ți îndrepți atenția către simțămintele celor mai puțin performanți decât tine? Dovedești maturitate în gândire? Te privești pe tine însuți cu ochii celorlalți? Intuiești care sunt intențiile lor? Crezi că meriți să fii in fruntea lor? Care este cea mai grea decizie pe care trebuie s-o iei atunci când câștigi, și care este cea mai grea pe care trebuie s-o iei atunci când pierzi? Poți să controlezi reacția lor atunci când pierd?

Leadershipul este superioritatea pe care ți-o câștigi prin aportul manifestării unei conștiințe dobândite din recunoașterea unei victorii care nu-și dezvăluie sau își contestă în permanență dimensiunea individualistă.

Locul întâi nu este întotdeauna cel mai comod și mai liniștit loc, dar este cel mai râvnit. Se pune însă întrebarea de ce au ajuns unii pe locul întâi, câștigând laurii victoriei, și n-au ajuns alții. Explicația e simplă, aceștia din urmă fie s-au implicat mai puțin sau deloc în cursa pentru locul întâi, fie le-a lipsit experiența competițională, fie n-au fost îndeajuns de perseverenți. Interesant este că tot aceștia din urmă sunt, de multe ori, cei care invidiază, denigrează, sau mai rău, sabotează pe cel ajuns pe locul întâi.

Oricâtă empatie ar manifesta cel ajuns în frunte, mai ales dacă a ajuns acolo jucând corect și dând dovadă de fair-play față de ceilalți, să nu uite că: „viața e o luptă; deci te luptă”. Oricât de amară este starea celui învins, mai ales dacă jocul a fost corect, să nu uite că a ajuns așa datorită faptului că altul a fost mai bun, și, la fel, să nu uite că: „viața e o lupta; deci te lupta”. Caci în orice competiție, de orice natură ar fi ea, nu există decât învingători și învinși.

Demonstrează-ți măreția, reglându-ți potențialul de leadership în funcție de capacitatea ta de a înțelege și controla simțămintele celorlalți.