ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Locul întâi

On Mai 04, 2010, in Leadership Real, by Neculai Fantanaru

Demonstrează-ţi măreţia, reglându-ţi potenţialul de leadership în funcţie de capacitatea ta de a înţelege şi controla simţămintele celorlalţi.

Cu câteva luni în urmă am fost în vizită la un vechi coleg de liceu. Revederea a fost fantastică, plină de povestiri de tot felul. Dar cât timp discutam, povesteam, depanam amintiri, am fost atent şi la „Jocul cu făina” pe care îl jucau copiii lui împreună cu alţi copii, în total şase suflete foarte hotărâte să câştige. Fără voie, mi-am plimbat discret privirea asupra lor, urmărind cum se desfăşoară acel joc.

Mai întâi au umplut o cană mare cu făină, au presat-o bine, după care au răsturnat-o pe o tavă şi au pus o monedă deasupra. Fiecare a tăiat, în ordinea stabilită după tragerea la sorţi, cu multă grijă, o felioară, în aşa fel încât să nu rostogolească moneda. Ultimul rămas în cursă, Matei, care se vedea de departe că era cel mai ambiţios dintre toţi, a câştigat, prin eliminarea rând pe rând a celorlalţi competitori.

O competiţie luase sfârşit, o bătălie se hotărâse

Îl urmăream din ochi pe micuţul câştigător cu acel simţământ de bucurie de care sunt cuprinşi spectatorii de la o gală de box când favoritul lor a câştigat marele meci. Dar, contrar oricăror aşteptări, citeam pe faţa lui regretul, poate acela că, obţinând victoria, ceilalţi copii care au pierdut nu-l vor mai aprecia la fel de mult sau, mai rău, vor căuta să se îndepărteze de el.

La „Jocul cu făina” numai el a ieşit câştigător, ceea ce pe de o parte cred că i-a adus o mare satisfacţie, normal pentru că avea acel ceva care face diferenţa dintre oameni, acel spirit viu şi activ, foarte competitiv, specific celor îmboldiţi de o puternică dorinţă de a-şi dovedi valoarea în confruntarea cu cei mai bravi adversari; pe de altă parte i-a adus o mare tristeţe, o tristeţe apăsătoare şi profundă.

Sunt sigur că se gândea, în mica lui înţelepciune, să-şi împartă premiul cu ceilalţi copii. Părea cuprins de o puternică dorinţă de a-i sprijini pe aceştia, de a-şi manifesta interesul şi afectivitatea faţă de ei, de a-i recompensa cumva manevrând puţin situaţia. Dorea să atragă toată simpatia prietenilor lui, sau mai degrabă aş spune, toată recunoştinţa lor, înlăturând astfel orice semn de dispreţ sau invidie. Dar premiul câştigat, o mică monedă de 50 de bani, cum să o împartă cu ceilalţi? Şi dacă ar putea-o împărţi, oare gestul acesta suprem de omenie va înlocui eventualele sentimentele de invidie, sau chiar de furie ale prietenilor lui? Poate dacă ar mai juca o dată şi, lăsând orgoliul la o parte, s-ar lăsa bătut, s-ar schimba cu ceva situaţia?

Din păcate, a trebuit să plec, nu ştiu cum a acţionat Matei, dar chiar m-ar fi ajutat să aflu.

Leadership: Pentru cei ce ştiu să simtă, cu sufletul, cu mintea

Dorinţa cea mai aprigă a unui om hotărât, însufleţit de idealuri măreţe, este să fie în frunte. El vădeşte o proeminentă trăsătură de caracter: să se distingă. Proiectându-se totdeauna mai sus decât ceilalţi, un astfel de om poate reuşi, dacă rămâne neclintit în voinţa lui, să-şi atingă scopurile propuse şi să se înalţe deasupra tuturor, să-i întreacă, să-i depăşească, să-i domine. Dar pentru cât timp?

Probabil că, ascuns adânc sub straturile conştientului, instinctul l-a îndemnat pe Matei să-şi îndrepte atenţia către simţămintele prietenilor săi. El a dovedit maturitate în gândire, atunci când, punându-se în poziţia prietenilor săi, s-a privit pe el însuşi cu alţi ochi.

Asta se numeşte empatie: să te preocupi de gândurile şi sentimentele altor persoane, punându-te în locul lor, încercând să gândeşti precum o fac ei. Doar astfel îi poţi înţelege pe ceilalţi din jurul tău. Dacă nu reuşeşti să intri în minţile oamenilor şi să afli ce gândesc, dacă nu intuieşti care sunt intenţiile lor, mai ales în momentele de cumpănă, atunci n-ai ce căuta în fruntea lor. Căci cel care nu are abilitatea de a-i înţelege pe cei din preajma sa nu va putea niciodată să comunice cu ei.

Care este trăsătura ta de caracter cea mai proeminentă? Instinctul de îndeamnă să-ţi îndrepţi atenţia către simţămintele celor mai puţin performanţi decât tine? Dovedeşti maturitate în gândire? Te priveşti pe tine însuţi cu ochii celorlalţi? Intuieşti care sunt intenţiile lor? Crezi că meriţi să fii in fruntea lor? Care este cea mai grea decizie pe care trebuie s-o iei atunci când câştigi, şi care este cea mai grea pe care trebuie s-o iei atunci când pierzi? Poţi să controlezi reacţia lor atunci când pierd?

Locul întâi nu este întotdeauna cel mai comod şi mai liniştit loc, dar este cel mai râvnit. Se pune însă întrebarea de ce au ajuns unii pe locul întâi, câştigând laurii victoriei, şi n-au ajuns alţii. Explicaţia e simplă, aceştia din urmă fie s-au implicat mai puţin sau deloc în cursa pentru locul întâi, fie le-a lipsit experienţa competiţională, fie n-au fost îndeajuns de perseverenţi. Interesant este că tot aceştia din urmă sunt, de multe ori, cei care invidiază, denigrează, sau mai rău, sabotează pe cel ajuns pe locul întâi.

Oricâtă empatie ar manifesta cel ajuns în frunte, mai ales dacă a ajuns acolo jucând corect şi dând dovadă de fair-play faţă de ceilalţi, să nu uite că: „viaţa e o luptă; deci te luptă”. Oricât de amară este starea celui învins, mai ales dacă jocul a fost corect, să nu uite că a ajuns aşa datorită faptului că altul a fost mai bun, şi, la fel, să nu uite că: „viaţa e o lupta; deci te lupta”. Caci în orice competiţie, de orice natură ar fi ea, nu există decât învingători şi învinşi.

Demonstrează-ţi măreţia, reglându-ţi potenţialul de leadership în funcţie de capacitatea ta de a înţelege şi controla simţămintele celorlalţi.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us