Lucrarea unui imigrant în spațiul alterității

Înscrie-te ca o conștiință a noului într-o serie de procese de transformare personală, setând granițele certitudinii despre trăirea unei variante a realității care nu a mai fost selectată și dezvăluită.

Adevărata încercare era să fiu nelocalizabil, precum o întoarcere în lumea personalizată a lui Philip K. Dick în care, după toate aparențele dezvăluite de știința navigatorilor în necunoscut, nu mai trebuia să pun sub semnul întrebării sensul vieții. Odată ce se întâmpla asta, aidoma creatorului care în fața lucrării abia terminate încearcă un sentiment de nesiguranță, urmam sensul de parcurs al rațiunii ieșite din polul pozitiv al generatorului de explicații și preziceri.

Nefiresc. Eram înghesuit într-un soi de câmp al dualității, ca și când odată ce izbuteam să mă fac nevăzut, aș fi primit sarcina de a mă găsi acolo unde nu căutam. O luptă aproape fanatică cu formele aparente ale gândurilor răsucite în direcțiile unei rațiuni care avea putere asupra pluralității lumilor ficționale. Mintea-mi era străbătută de fiori necunoscuți. Vibram puternic înspre un alt nivel de înțelegere.

Ineditul consta în metoda de cunoaștere a unui nou spațiu de tranziție between the "me" and "not me". Mai degrabă, era o reînnoire integrală a sinelui direcționat spre arta dedublării, predispunându-mă spre conlucrarea cu forțele nescrise ale nepătrunsului. Pe care gândurile acoperite de cele mai subtile convenții ale irealului le descărcau în cortex cu acea energie uluitoare a misterului care trebuie trăit înainte de a răspândi dulcea otravă a falsei identități.

Doamna Winchester, văduva celebrului fabricant de arme, dorea să se protejeze de spiritele celor care fuseseră uciși cu puștile făcute de soțul ei. Neîncetat, ea adăuga noi încăperi casei lor, creând un complex labirint de coridoare și ascunzișuri, în așa fel încât să poată dormi în fiecare noapte în alt loc. Dar în 1906, în timpul cutremurului din San Francisco a fost cât pe-aci să moară într-una din încăperile în care rămăsese blocată.

Te preocupi de limitarea și dependența conștiinței de sine care se descoperă a fi în raport cu o realitate deghizată în ficțiune care te îndepărtează pentru o scurtă vreme de tine însuți?

Citeam de curând pe internet următorul lucru: "Orice rupere, despărțire, distanțare de un loc este, de fapt, o strategie pentru o mai bună cunoaștere a locului respectiv, sau, mai exact, pentru recunoașterea de sine în contextul indeniabil al spațiului în care ai fost ursit."

Orice loc este asemenea oricărui lucru, imagine sau gând la care ne raportăm: reprezintă de fapt un transfer de energie realizat în momentele în care are loc o comunicare temporală între ceea ce considerăm ca fiind "finit" și ceea ce considerăm ca fiind "alternativa" spre respingerea a ceea ce nu ar putea fi niciodată pe deplin revelat.

Atunci când gândurile întorc una câte una paginile vieții, așezându-le într-un chenar închis, plin de neînțelesuri și complexități prin care se strecoară ipotezele implicite ce țin de apariția unei unități de informație imaterială, devii nemulțumit față de tot ce se întâmplă în realitate. Astfel, începi să tinzi către un nefiresc care își plasează activele într-o originalitate care nu poate fi negată, ci poate fi măsurată numai după efectele ei.

Omul care intenționează să se redefinească în funcție de noi tipare de gândire știe că nu poate urca până în vârful unui munte fără să ia în calcul eventualitatea unei căderi în gol de la înălțime. Ca să se adapteze ascensiunii, el efectuează din mers măsurători relative ale înălțimii și apoi încearcă să exploateze această înălțime, chiar cu riscul de a se „dezechilibra”.

Leadershipul de mare putere poate începe să se contureze – paradoxal – de la trăirile tainice, de la tumultul de conflicte interioare, de la îndoieli. Un asemenea leadership se constituie prin abordarea sinelui dintr-un unghi imposibil, aproape paralel cu linia raționalului, anulând erorile de interpretare ale realității printr-un flux al gândiri de tip cauză-efect.

Este etapa când gândurile acoperite de cele mai subtile convenții ale irealului își descarcă forțele în cortex cu acea energie uluitoare a misterului care trebuie trăit înainte de a răspândi dulcea otravă a falsei identități.

Poți să recompui cheia primară a unei valori suplimentare de evoluție, în încercarea de a te găsi acolo unde nu cauți?

Prin limitarea certitudinii de a ști că nu mai reprezinți un sistem închis (în care realitatea este percepută doar într-un mod obiectiv), începi devii o ștampilă a unei constante de autenticitate imprimate într-un soi de „lume a doua”. Care, la rândul ei, te înscrie ca o conștiință a noului într-o serie de procese de transformare personală, cu rezultate imprevizibile, ale căror valori depășesc pragurile impuse de restricțiile gestionării ineficiente a experiențelor trăite. Îngăduiește-ți experiența unui nou orizont !

A recompune cheia primară a unei valori suplimentare de evoluție, în încercarea de a te găsi acolo unde nu cauți, înseamnă să tinzi spre un nou orizont al ființei tale prin setarea granițelor certitudinii despre trăirea unei variante a realității care nu a mai fost selectată și dezvăluită.

A seta aceste granițe înseamnă să tinzi înspre un alt nivel de înțelegere, înseamnă să iei în calcul dimensiunea inconștienței, lipsa unei atitudini raționale față de realitatea înconjurătoare. Este un risc asumat cu scopul de a construi și consolida o nouă gândire pe linia unei noi interpretări ale experiențelor trăite în „lumea” ta.

Experiențele trăite în "lumea ta" sunt asemănătoare fructelor pe care toamna le oferă din belșug: ele păstrează urmele acelor stări de satisfacție încercate odată, nebăgate în seamă decât în momentul prezent.

Lucrarea unui imigrant în spațiul alterității vizează încercarea anevoioasă de a te redefini într-o lume personalizată, urmând sensul unui raționament abstract, aplicat pe modelul sinelui, din care poți extrage noi concluzii și constatări de valoare, necesare revizuirii gândirii. Această inițiativă este similară ascensiunii unui vârf de munte.

Ia în calcul eventualitatea unei căderi în gol de la înălțimea propriei ființe !