Magicianul (IV)

Adevărata influență constă în a reuși să-i determini pe ceilalți să vadă lucrurile așa cum vrei tu, nu așa cum scena le impune prin aparențele ei.

Într-o zi, pe când aveam 12 ani, am mers în curtea din spatele casei. M-am întins pe iarba foarte măruntă și moale. Am ațipit. Și deodată, în stânga mea, un zgomot ciudat mi-a atras atenția. La numai cinci pași de mine, lângă gard, am observat o sacoșă, plină cu ceva. Am fost mai puțin preocupat de conținutul ei, ci mai degrabă de cum a ajuns ea acolo. Aș fi putut jura că nu era acolo cu zece minute mai devreme. Dar nu era absolut nimeni prin preajmă care s-o fi aruncat peste gard.

Și atunci am înțeles. Sacoșa era acolo dinainte, numai că eu pur si simplu nu o observasem. Semnificația acestui lucru m-a lovit ca un trăsnet. Într-o clipă am deslușit un mare adevăr. Care a devenit unul din cele mai mari secrete ale mele: ideea iluziei este mai importantă decât iluzia însăși.

Magia era chiar adevarată. Iar eu „învățasem” cum se practică. Descoperisem cheia. Care era doar un subterfugiu, o metaforă la care apelaseră mulți magicieni. Precum acea fantezie a lui Coleridge. Un om visează că străbate paradisul și drept dovadă i se dă o floare. Când se trezește, floarea se află lângă el.

Magia este fantezia sau iluzia anume creată sub impulsul momentului și care devine aparent realitate.

Te manifești sub impulsul unei false identități într-un joc de rol situat la limita unor interpretări ce capătă valoarea de adevăr?

Se lăsă amurgul. Luminile își reduseseră puțin din intensitate. Magicianul își făcu din nou apariția pe scenă. Se așeză în fața unei mese de lemn care se întindea pe jumătate din lungimea scenei. Apoi invită un spectator din public să i se alăture. Fără îndoială acesta era punctul culminant al reprezentației.

Tânărul spectator, la îndemnul magicianului, se întinse pe masă. Într-o clipă se lăsă liniștea. Magicianul se apropie de el cu pași deciși. Băiatul rămase tăcut, simți cum îl cuprinde un val de mândrie, amestecată cu frică, la gândul că se află în centrul unei atenții totale.

Ce valoare mai au relevanța perspectivei și curajul de a recepta realitatea fără mască, când aparența capătă impact în detrimentul clarității viziunii?

Magicianul își aplecă ușor capul spre el, ca și cum ar fi ascultat atent ceva. Apoi încet, cu mișcările atente ale unui medic chirurg, scoase dintr-o cutiuță magică un praf pe care i-l dădu să-l miroase. Își țintui ochii cu o lucire nefirească într-un punct, undeva deasupra capului băiatului, și rosti niște cuvinte ciudate. Era ceva vrăjitoresc în ochii lui: ceva înșelător care te împingea să gândești, să te gândești la magie, la lucruri despre care citești numai în cărți.

Era o fantezie. Băiatul simțea că face parte dintr-un joc. Magicianul reușise. Îl fermecase. Literalmente. Îl învăluise cu o putere hipnotizantă până ce acesta nu se mai putu mișca. Într-o clipă, băiatul ațipi.

Când se trezi din transă, magicianul îi mulțumi pentru ajutor și îl trimise înapoi la locul său din sală. Când ajunse acolo, băiatul înțepeni de uimire. Pe locul lui era o floare. Aceeași floare care îi apăruse în vis, în timp ce fusese adormit.

Adevărul este realitatea pe care nu poți să o negi.

Îți este clar unde se oprește leadershipul în momentul în care realitatea este înlocuită de iluzie?

Omul devotat propriei sale creații, jucând cu distincție repertoriul unei zone mai puțin cunoscute publicului larg, este deosebit de receptiv la tentativele de înnoire a gamelor de emoții pe care le transmite. În show-ul pe care îl conduce găsește forța și curajul să stimuleze experiențe dintre cele mai îndrăznețe, care dacă nu duc totdeauna către adevăratele culmi ale măiestriei de a modela realitatea, au meritul căutărilor sincere de senzațional, pornite din dorința de a schimba o stare de lucruri sau starea de spirit a spectatorilor.

Leadership începe de acolo de unde artistul își promovează „dispariția”, și se continuă acolo unde el își determină „apariția”. Leadershipul se termină atunci când lucrurile încetează să îi mai mire pe spectatori.

Când examinezi modul în care funcționează leadershipul tău, te întrebi vreodată dacă ceilalți privesc lucrurile din punctul tău de vedere?

Ce pierzi atunci când renunți la empatie și la poziție dominantă, preferând convenția „magiei” în locul unui demers autentic de vizualizare a realității?

Ca să reușești să stabilești o relatie la nivel emotional cu ceilalti oameni, pentru ca relationarea să devină mult mai ușoară, mai bună si mai sanatoasa la toate nivelurile, trebuie sa-i convingi că leadershipul începe și se termină cu tine. Ei trebuie să simtă că fac parte din jocul tău, în care, la rândul lor, dețin un rol important. Trebuie să se simtă fermecați literalmente de imaginea jocului, de importanța lui, de minuțiozitatea cu care acesta a fost realizat și să-și dorească să participe la el. Iar în final, să fie surprinși în mod plăcut de performanțele obținute.

Leadershipul înseamnă să fii dispus să folosești orice avantaj pe care îl ai, orice stratagemă și orice metodă pentru a te concentra asupra celorlalți. Numai așa vei reuși să ajungi la ei.

Așa cum un magician își realizează în chip desăvârșit numerele de magie implicându-i pe spectatori în jocul său și uimindu-i cu iluziile sale, tot așa un lider, ca să le câștige oamenilor credibilitatea, trebuie să stabilească în chip desavarsit o punte de legatura cu ei, implicându-i cu mare grijă în „spectacolul” său. Dar pentru asta liderul trebuie să-si cultive niste calități personale speciale și să le folosească pentru a-i determina pe oameni sa fie influențați de el. Trebuie să-și dezvolte acele aptitudini speciale prin care să-i determine să vadă lucrurile așa cum vrea el.

Puterea de vrajă ține de ceea ce transmiți prin intermediul iluziei numită "transfer de personalitate" atunci când publicul veghează cu tărie asupra ta.

Poți să creezi aparența unei magii prin puterea ta de vrajă?

Adevarata menire a unui lider constă în a încheia un acord nescris cu ceilalți privitor la adoptarea unei perspective comune care să le îndeplinească acestora așteptările. Așa cum un pictor sensibilizează privitorii prin intermediul picturii sale creind impresia de natural, tot așa liderul trebuie să-i sensibilizeze pe oamenii din jurul său prin calitățile lui deosebite și prin „puterea lui de vrajă” - creind aparența unei magii.

Esti inventiv, inovator, spectaculos și mai ales convingător. Asta trebuie să fie părerea oamenilor vizavi de tine dacă vrei ca „spectacolul” tău de leadership să fie considerat o reușită deplină. Ca lider trebuie să fii capabil să intri în mintea oamenilor și să le transmiți ceva nou care să-i surprindă și să le depășească orice așteptări.

Concluzie: „Magia” unui lider stă în puterea lui de a convinge și de a obține colaborarea celorlalți oameni în vederea atingerii acelui viitor benefic tuturor. În leadership, aidoma unui spectacol de magie, efectele pot fi spectaculoase, dar îndărătul acestor efecte stă o muncă colosală cu resursele umane.