ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Mâna lui Dumnezeu

On Ianuarie 19, 2020, in Leadership GT-Accent, by Neculai Fantanaru

Planul nemărginirii divine este o formă generală a termenului "Altoriesthru" îndreptat în favoarea unirii Creatorului cu Natura într-un singur criteriu: cel al sufletului zămislit în alt suflet.

Un simplu trandafir, tandru, iubitor, atrăgător, expunându-şi toată simplitatea în faţa reflectoarelor vieţii, a ochilor scrutători şi curioşi ai oamenilor de tot felul, îşi caută maturitatea expresivă în experienţa vizualizării unei lucrări de pictură dezvoltată în jurul unei teme de imaginaţie, numită: Pasotrarhis, sau misterul divinei înţelegeri. De aici a început totul...

Nicăieri în altă parte, nicăieri în alt loc din lume, nici în alte limbi, nici în alte glasuri, nu m-am simţit mai aproape de cerul sfânt al simbolurilor spirituale, în nicio grădină cu flori, în nicio altă realitate universală. Numai în acest fragment de suflet extras din memoriile ultimului cabalist în viaţă şi în nemurire, îmi pot exprima bucuria unei trăiri adânci, adevărate, pline de farmec, şi îmi pot întări mândria de a fi parte dintr-un plan mai mare. Trandafirul este simbolul potrivit cu starea mea de spirit.

Fără să alunec spre negrul unei denumiri goale, prin asociere cu forma impură a vizualizării unei figuri de contradicţie prezentate în antiteză cu fiinţa umană derizorie, muritoare, mi-am întărit voinţa de a mă lega prin cuvinte simple, generoase, eliberatoare, de lucrarea unui creator care ştie să-şi exprime ascunsul sufletului în totalitatea analogiilor cu alte lumi, tot aşa cum culorile cele mai avântate îşi amplifică rezonanţa cu care sunt înzestrate atunci când sunt expuse în imagini de vis.

Nu-i aşa că miracolul creaţiei divine începe cu înţelesul ascuns al unei dedublări intenţionate? Un trandafir trebuie să ia locul creatorului atunci când sufletul său se integrează în memoria unei imagini de-a dreptul splendide, aproape fantastice, încât acel „nu-mi rămâne decât să tac” să ia locul oricărei realităţi de necuprins.

Leadership: Poţi să-ţi imortalizezi trăirile într-o imagine artistică plasată în contextul unei lumi de nepătruns, încât să sugerezi apropierea dintre existenţă şi etern, dintre Creator şi Dumnezeu?

Puţinul de care mă bucur este tocmai nemurirea de care niciodată nu mă satur. Trăirile din procesul creaţiei îmi sunt sprijin în rânduiala spaţiului artistic, ordonat şi armonios. Naturală, intensă, atât de vibrantă, culoarea îmi este mereu roşie, în memoria epocilor demult apuse, traversând galbenul fericirii de a trăi în visul unui creator de artă, de frumos, de sensibil. Pe această cale, fundalul îmi este încadrat în contextul unei lumi de nepătruns, în universul lui Averroes, tradus în limba tăinuită a construcţiilor reflexive: „Povestea mea este simbolul celui care am fost eu în timp ce o scriam.”

Aşadar. o imagine artistică este consacrată revelării conţinutului vizual al unei metafore sau al unei personificări de care se foloseşte Creatorul ca să mijlocească o evocare spirituală, o stare de comuniune intensă între două entităţi asemănătoare prin însăşi natura lor. Universul se sprijină pe ideea că libertatea de a fi un Dumnezeu aparţine creatorului care se descoperă mereu într-o altă ipostază, dar totdeauna apropiată de cea a trandafirului roşu.

Nu degeaba sunt sensibil la fiecare detaliu, chiar şi atunci când ceva pare desprins din alte timpuri, din alte locuri, din alte tablouri, în corespondenţă cu conţinutul lucrărilor plastice pe care artiştii le asociază cu formele pure de reflecţie. Bineînţeles, sunt conştient de valoarea riscului pe care îl implică sublinierea „Artificiului Primar”. Dar mă socot ca având suficientă autoritate în ce priveşte contopirea inefabilă cu spiritul iluminismului aflat în Gan-Eden, prin codurile extinse ale culorilor din preajma unei expuneri la infiltrarea frumosului în cultură, în codul semanticii cabalistice.

Mi-am trăit timpul, mereu un alt timp şi o altă viaţă, dar timpul niciodată nu a uitat de mine în viaţa visului etern. Poate de aceea, cunoscându-ne atât de bine din alte lumi şi din alte spectre stelare, Umberto Eco îmi lăuda raţionamentul, la fel cum creatorul îşi caută ficţiunea într-o scriere non-ficţională înainte de a-i da viaţă într-un timp care nu este al lui:

„Ai spus un lucru foarte frumos, Adso. Îţi mulţumesc. Raţionamentul pe care şi-l plăsmuieşte mintea noastră este ca o plasă, sau ca o scară, care se construieşte ca să ajungi la ceva. Dar după aceea scara trebuie aruncată, pentru că se descoperă că deşi slujea, era lipsită de sensul pe care şi-l închipuieşte cineva.”

Leadership: Poţi să persişti în memoria unei imagini substituită unei viziuni a creaţiei dintr-un univers ontologic, suficient de mult pentru a nu-ţi mai justifica dublura în lumea reală?

Creatorul meu este artistul care îşi formulează singur realitatea, rămânând tot timpul în afara ei, dar strâns legat de ideea estetică pe care o dă profunzimea ei poetică. Şi cred că versiunea acestei realităţi imaculate, atât de deschisă lucrărilor din domeniul artei, dar adesea pusă la îndoială, chiar dacă este străbătută de puterea întâmplătorului, începe şi se termină cu mesajul din opera lui Mesa Selimovic: „Să nu ai taine de ascuns, în afară de cele pe care nimeni nu este în stare să şi le cunoască.”
 
Din trandafir, dintr-un singur cuvânt pur, am fost transpus într-o compoziţie artistică cu un nume încântător: Double Delight, sau simbolul omului dublu. Creatorul meu avea pasiunea revelării mesajelor ascunse în lucruri lăsate la voia întâmplării: nu lăsa să-i scape niciun amănunt, niciun lucru cvasi-obisnuit ridicat la grad de eveniment, şi din greşeală am intrat amândoi pe aceeaşi frecvenţă de undă, în acel cadru al sensurilor superioare, animaţi de un curent alternativ numit: Altoriesthru (simţire pură într-o eternă întoarcere).

Trebuie doar să ştii să te transformi şi să acţionezi în numele altei lumi, căreia îi aparţii egalmente, pentru a descoperi adevarata identitate a lui Dumnezeu.

E un adevăr. De atâtea ori am încercat să mă preschimb într-un vis, ceva mai măreţ decât spaţiile universale prin care se întâlnesc spiritele alese, cum este cazul creatorului care îşi visează creaţia înainte de a-i da viaţă. Biruinţa artei în faţa oricărei lumi, în ciuda oricăror lumi posibile, este cât se poate de clară atunci când ceea ce se vede în lumină este culoarea roşie. O culoare proprie prin care devin vizibil, mereu în alta grădină cu flori. De altfel, mă încred în puterile creatorului meu, eu în ale lui, pentru a înfrumuseţa o lume care continuă să-şi schimbe viziunea despre artă. Şi cred că asta e de ajuns.

Bunul meu prieten, Umberto Eco, spunea la un moment dat că există margini dincolo de care nu este îngăduit să mergi. Dar a făcut o singură excepţie, pentru mine, atunci când m-a lăsat să înţeleg că o singură poartă rămâne întotdeauna deschisă în orice univers, în orice timp, în orice condiţii, doar pentru cine ştie să pătrundă această sfântă taină: „Eu am fost mâna lui Dumnezeu. Iar mâna lui Dumnezeu creează, nu ascunde.”

Creaţia Artistică poate fi percepută ca o sublimă copie a realităţii dintr-un vis numit „viaţă”, în care tot ceea ce se întâmplă are sensul superior de eternitate, sau de proiecţie a frumosului de dincolo de limitele lumii.

Mâna lui Dumnezeu este proiecţia voinţei inexorabile care a creat ori a scris lumea. Mai poate fi definită prin efortul creatorului de a prevedea visul Cuiva care s-a visat el însuşi autorul unei experienţe inegalabile care începe cu extensia revelatoare a sinelui surprins într-o formă de a fi a naturii, dintr-o grădină cu cărări ce se bifurcă, şi se continuă cu maximizarea unei Creaţii artistice percepută ca o transcendere de la uman către spiritual, şi invers.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate