Manifestul alb al solidarităţii
Impune propriul tău model de urmat, transmiţându-le oamenilor un mesaj care să corespundă sistemului lor de credinţe şi valori.
Doctorul Jaques Merey, ştiindu-se responsabil de felul în care se vor desfăşura evenimentele din Franţa anului 1972, s-a adresat mulţimii adunate în piaţa primăriei, acolo unde consiliul de apărare delibera în permanenţă:
- Cetăţeni, ştiţi foarte bine că oraşul Verdun este cheia Franţei. M-aţi văzut în focul de astăzi, şi să ştiţi că nimeni nu m-a obligat să mă duc acolo; expunându-mi viaţa pentru acest oraş, mi s-a părut că voi fi mult mai îndreptăţit să vă spun ce aşteaptă Franţa de la voi.
Franţa aşteaptă de la voi un mare act de eroism; ţineţi piept duşmanului opt zile şi veţi da astfel timp Parisului să organizeze apărarea, şi veţi salva patria, şi veţi avea dreptul să puneţi următoarea inscripţie pe stema oraşului: „Franţa recunoscătoare Verdunului”.
Apăraţi-vă, eu voi fi în aceeaşi primejdie ca şi voi şi, dacă va fi nevoie, voi muri împreună cu voi. *
Leadership: Cât eşti de flexibil la nivel de implicare în atingerea unui ideal de echivalenţă între libertate şi asumare, când în locul voinţei tale se impune voinţa unei lumi care se prăbuşeşte?
Acest discurs simplu, dar admirabil prin stilul plin de fermitate şi de însufleţire, a dat roade demne de tot respectul, fiindcă le-a atras oamenilor atenţia asupra acelor lucruri elementare, dar esenţiale, pe care se sprijină şi se ghidează o naţiune. În marea lor majoritate oamenii pierduseră din vedere ceea ce era mai important: unitatea. Însă acest discurs plin de încredere şi vitalitate a sădit în ei un nobil sentiment de putinţă, de recunoştinţă pe care trebuie să o aducă ţării.
Ştii preţul a tot ce pierzi şi a tot ce câştigi prin încercarea de a le impune oamenilor acele convingeri care fac loc unei deschideri către un orizont diferit, mai apropiat de un ideal comun care să ducă la un parteneriat care să dureze, un parteneriat care să aibă drept scop derularea de acţiuni în beneficiul intereselor comune?
Leadershipul este precum o lumânare care arde între tine şi ceilalţi oameni, luminându-te într-o parte pe tine, dar în cealaltă parte pe ei. Pentru ca ea să lumineze şi să emane căldură trebuie reziste cât mai mult timp aprinsă.
Ca să creezi relaţii bune cu oamenii trebuie să te conectezi la ei şi să întreţii „lumina” care îţi reflectă convingerile sincere şi corecte, acea lumină dătătoare de speranţă, de curaj şi de energie după care aspiră toţi, şi să te concentrezi cât mai mult asupra ei, încât să o menţii întotdeauna vie, şi chiar să o sporeşti. În cuvinte mai simple, trebuie să-i determini pe oameni să conştientizeze necesitatea şi utilitatea acceptării viziunii tale şi a mesajul pe care îl transmiţi.
Leadership: Eşti pregătit să-ţi supui voinţa unei lumi care se relevă doar în anumite condiţii de observaţie a lecţiilor de viaţă, încât aceste lecţii de viaţă să te înveţe mai multe despre tine însuţi?
Ai toate socotelile făcute? Singura cale de a micşora distanţa care te desparte de ceilalţi oameni este să-ţi exprimi ataşamentul şi admiraţia faţă de ei, prezentându-le adevărul prin prisma propriilor tale percepţii vizavi de ceea ce este urgent şi important de înfăptuit, oferind acea perspectivă unică, încurajatoare, care să le acapareze în cea mai mare măsură atenţia.
Dar trebuie să ai întotdeauna socotelile făcute pentru clipa în care trebuie să ieşi la rampă şi să te faci ascultat. Fii sigur că oamenii ştiu ce te mişcă, intuiesc ceea ce gândeşti şi ceea ce aştepţi de la ei, fii sigur că ei te cântăresc, cu măsura lor, neobişnuită, pe care e greu să o cunoşti. Dacă mesajul pe care îl exprimi cu însufleţire nu corespunde sistemului lor de credinţe şi valori, dacă el nu corespunde criteriilor după care ei îţi evaluează aptitudinile şi îţi măsoară caracterul, şi, în sfârşit, dacă mesajul tău nu se încadrează în zona lor de interes sau în zona lor de viziune, atunci vei da greş în încercarea ta de a impune model tău de urmat.
Ce trebuie să înveţi ca să te supui acelor lecţii de viaţă capabile să evidenţieze noi perspective despre tine însuţi? Ţi-ai pregătit spiritul şi voinţa încât să-ţi observi viaţa în condiţiile unei inegalităţi între şanse şi drepturi? Despre asta este vorba aici: despre atitudinea ta raţională de a te orienta spre valorile şi realităţile lumii din jur, care-ţi dau garanţia că vei rămâne ceea ce eşti şi vei evolua spre ceea ce trebuie să fii. Iată ce-a învăţat Jaques Merey de pe urma încercărilor întâmpinate în timpul vieţii:
Singurul mod de a te orienta spre ceea ce contează cu adevărat când vine vorba de tine însuți este să accepţi schimbarea pe care nu ai vrut s-o faci vreodată.
Manifestul alb al solidarităţii evocă motivaţia ta pentru a crea şi a dezvolta relaţii bune cu ceilalţi oameni pe baza convingerilor şi valorilor comune. Mesajul pe care îl transmiţi oamenilor este hotărâtor pentru reuşita ta, şi a lor. Dacă el nu este mobilizator, atunci nu are valoare, oamenii nu se vor solidariza cu tine în numele unui ideal măreţ.
Aşa cum prezentarea mărcii unui produs trebuie să fie creativă şi distinctivă pentru a putea atrage atenţia clienţilor – tot aşa mesajul pe care îl transmiţi oamenilor cu scopul de a-i uni pentru o cauză nobilă trebuie să fie distinctiv, să sune credibil, să nu fie contrar opiniilor lor şi să se conformeze, în măsura posibilului, adevăratelor lor valori şi aspiraţii, argumentând necesitatea implicării.
Concluzie: Liderul trebuie să fie un model de urmat şi în acest scop el trebuie să acorde o atenţie deosebită la tot ce înseamnă un model pentru ceilalţi. Pornind de la ţinută, moralitate, limbaj, compasiune, comportament, mod de comunicare şi până la exemplul personal în diferite acţiuni, totul este cântărit, măsurat şi evaluat, „unităţile de măsură” fiind diferite de la om la om.
Exemplul personal constituie de cele mai multe ori elementul esenţial care mobilizează oamenii, fără a omite însă şi puterea cuvintelor şi a mesajelor transmise acestora. Din îmbinarea lor armonioasă, liderul poate câştiga noi susţinători şi în acelaşi timp poate mobiliza masele de oameni spre atingerea ţelurilor.
* Notă: Alexandre Dumas – Doctorul Misterios , Cartea Romaneasca Publishing, 1973.
