Manifestul alb al solidarității

Impune propriul tău model de urmat, transmițându-le oamenilor un mesaj care să corespundă sistemului lor de credințe și valori.

Doctorul Jaques Merey, știindu-se responsabil de felul în care se vor desfășura evenimentele din Franța anului 1972, s-a adresat mulțimii adunate în piața primăriei, acolo unde consiliul de apărare delibera în permanență:

- Cetățeni, știți foarte bine că orașul Verdun este cheia Franței. M-ați văzut în focul de astăzi, și să știți că nimeni nu m-a obligat să mă duc acolo; expunându-mi viața pentru acest oraș, mi s-a părut că voi fi mult mai îndreptățit să vă spun ce așteaptă Franța de la voi.

Franța așteaptă de la voi un mare act de eroism; țineți piept dușmanului opt zile și veți da astfel timp Parisului să organizeze apărarea, și veți salva patria, și veți avea dreptul să puneți următoarea inscripție pe stema orașului: „Franța recunoscătoare Verdunului”.

Apărați-vă, eu voi fi în aceeași primejdie ca și voi și, dacă va fi nevoie, voi muri împreună cu voi. *

Cât ești de flexibil la nivel de implicare în atingerea unui ideal de echivalență între libertate și asumare, când în locul voinței tale se impune voința unei lumi care se prăbușește?

Acest discurs simplu, dar admirabil prin stilul plin de fermitate și de însuflețire, a dat roade demne de tot respectul, fiindcă le-a atras oamenilor atenția asupra acelor lucruri elementare, dar esențiale, pe care se sprijină și se ghidează o națiune. În marea lor majoritate oamenii pierduseră din vedere ceea ce era mai important: unitatea. Însă acest discurs plin de încredere și vitalitate a sădit în ei un nobil sentiment de putință, de recunoștință pe care trebuie să o aducă țării.

Știi prețul a tot ce pierzi și a tot ce câștigi prin încercarea de a le impune oamenilor acele convingeri care fac loc unei deschideri către un orizont diferit, mai apropiat de un ideal comun care să ducă la un parteneriat care să dureze, un parteneriat care să aibă drept scop derularea de acțiuni în beneficiul intereselor comune?

Leadershipul este precum o lumânare care arde între tine și ceilalți oameni, luminându-te într-o parte pe tine, dar în cealaltă parte pe ei. Pentru ca ea să lumineze și să emane căldură trebuie reziste cât mai mult timp aprinsă.

Ca să creezi relații bune cu oamenii trebuie să te conectezi la ei și să întreții „lumina” care îți reflectă convingerile sincere și corecte, acea lumină dătătoare de speranță, de curaj și de energie după care aspiră toți, și să te concentrezi cât mai mult asupra ei, încât să o menții întotdeauna vie, și chiar să o sporești. În cuvinte mai simple, trebuie să-i determini pe oameni să conștientizeze necesitatea și utilitatea acceptării viziunii tale și a mesajul pe care îl transmiți.

Ești pregătit să-ți supui voința unei lumi care se relevă doar în anumite condiții de observație a lecțiilor de viață, încât aceste lecții de viață să te învețe mai multe despre tine însuți?

Ai toate socotelile făcute? Singura cale de a micșora distanța care te desparte de ceilalți oameni este să-ți exprimi atașamentul și admirația față de ei, prezentându-le adevărul prin prisma propriilor tale percepții vizavi de ceea ce este urgent și important de înfăptuit, oferind acea perspectivă unică, încurajatoare, care să le acapareze în cea mai mare măsură atenția.

Dar trebuie să ai întotdeauna socotelile făcute pentru clipa în care trebuie să ieși la rampă și să te faci ascultat. Fii sigur că oamenii știu ce te mișcă, intuiesc ceea ce gândești și ceea ce aștepți de la ei, fii sigur că ei te cântăresc, cu măsura lor, neobișnuită, pe care e greu să o cunoști. Dacă mesajul pe care îl exprimi cu însuflețire nu corespunde sistemului lor de credințe și valori, dacă el nu corespunde criteriilor după care ei îți evaluează aptitudinile și îți măsoară caracterul, și, în sfârșit, dacă mesajul tău nu se încadrează în zona lor de interes sau în zona lor de viziune, atunci vei da greș în încercarea ta de a impune model tău de urmat.

Ce trebuie să înveți ca să te supui acelor lecții de viață capabile să evidențieze noi perspective despre tine însuți? Ți-ai pregătit spiritul și voința încât să-ți observi viața în condițiile unei inegalități între șanse și drepturi? Despre asta este vorba aici: despre atitudinea ta rațională de a te orienta spre valorile și realitățile lumii din jur, care-ți dau garanția că vei rămâne ceea ce ești și vei evolua spre ceea ce trebuie să fii. Iată ce-a învățat Jaques Merey de pe urma încercărilor întâmpinate în timpul vieții:

Singurul mod de a te orienta spre ceea ce contează cu adevărat când vine vorba de tine însuți este să accepți schimbarea pe care nu ai vrut s-o faci vreodată.

Manifestul alb al solidarității evocă motivația ta pentru a crea și a dezvolta relații bune cu ceilalți oameni pe baza convingerilor și valorilor comune. Mesajul pe care îl transmiți oamenilor este hotărâtor pentru reușita ta, și a lor. Dacă el nu este mobilizator, atunci nu are valoare, oamenii nu se vor solidariza cu tine în numele unui ideal măreț.

Așa cum prezentarea mărcii unui produs trebuie să fie creativă și distinctivă pentru a putea atrage atenția clienților – tot așa mesajul pe care îl transmiți oamenilor cu scopul de a-i uni pentru o cauză nobilă trebuie să fie distinctiv, să sune credibil, să nu fie contrar opiniilor lor și să se conformeze, în măsura posibilului, adevăratelor lor valori și aspirații, argumentând necesitatea implicării.

Concluzie: Liderul trebuie să fie un model de urmat și în acest scop el trebuie să acorde o atenție deosebită la tot ce înseamnă un model pentru ceilalți. Pornind de la ținută, moralitate, limbaj, compasiune, comportament, mod de comunicare și până la exemplul personal în diferite acțiuni, totul este cântărit, măsurat și evaluat, „unitățile de măsură” fiind diferite de la om la om.

Exemplul personal constituie de cele mai multe ori elementul esențial care mobilizează oamenii, fără a omite însă și puterea cuvintelor și a mesajelor transmise acestora. Din îmbinarea lor armonioasă, liderul poate câștiga noi susținători și în același timp poate mobiliza masele de oameni spre atingerea țelurilor.

* Notă: Alexandre Dumas – Doctorul Misterios, Cartea Romaneasca Publishing, 1973.