ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Marea compoziţie a trăirii din priviri

On Mai 09, 2021, in Lideri şi Atitudine, by Neculai Fantanaru

Ceea ce trăieşti prin intermediul creaţiei tale este ceea ce priveşti la tine ca în urma trecerii fireşti în sânul naturii.

Toată arta mea constă în a vedea ceea ce nu se observă. Şi dacă ceea ce este preţios şi aflat la vedere nu se observă întotdeauna prea uşor, intrând mai amănunţit în analiza unei creaţii a naturii, unică prin delicateţe şi fineţe, ei bine acest lucru se datorează opticii false prin case se priveşte problema frumosului, de care n-aş putea să fac abstracţie niciodată.

Concomitent cu vederea vibrantă, plină de culoare, se instituie şi punctul de vedere, cu desăvârşire adevărat, al noţiunii catalizatoare de atenţie "Senzavisandhy", adică o adevărată măiestrie în imitarea Naturii Mame, de care trebuie să ţin cont când sunt prins sub efectul artei, adică în afara timpului şi a spaţiului finit.

Pentru mine, frumosul este expresia unei priviri aruncate asupra unui spirit întrupat al naturii, cum este trandafirul "Double Delight", acea privire cu care începi să înţelegi totul, pe care pictorul o numeşte Vissorthute şi pe care sculptorul o numeşte Atissdivheva, însemnând unul şi acelaşi lucru: transpunerea aspectului fizic într-o reflexie a universului meu interior.

Priveşte numai acest trandafir, admiră frumuseţea lui. Observă-l prin ochii artistului, cu acea sensibilitate a firii care-ţi îngăduie să trăieşti mai intens sentimentul de armonie, de împăcare cu tine însuţi şi cu tot ce te înconjoară. El pare să radieze acea neasemuită scânteie hărăzită de vraja artei care transformă orice punct dominant al privirii într-un cadru liber al formei şi al liniei.

Leadership: Felul în care înţelegi legătura dintre artă şi creaţie este o reflectare a stării tale lăuntrice în conştiinţa unei realități exterioare spiritului uman?

Pentru o clipă, trandafirul a dispărut din faţa ochilor mei. Pesemne este înzestrat de la natură cu puterea de a se face nevăzut. Ce înseamnă asta? Poate că arta îndeplineşte şi alte funcţii decât capacitatea de a observa, fiind totodată legată de simţul interiorităţii (cel mai mult luat în considerare de creatori), trecând peste realitatea imediată sub forma unei realităţi superioare. Spre deosebire de simțul ideal al depărtării, prin care dobândim un rezumat superficial al realității.

Când un element al naturii dispare din raza vizuală, abia atunci sfera interiorităţii noastre se lărgeşte, fiindcă nu ne mai rezumăm la partea materială, ci la partea spirituală. Aşa se explică faptul că i-am respectat întotdeauna dorinţa trandafirului de a rămâne nevăzut şi nu mi-am imaginat niciodată că ar fi avut vreun motiv anume să se ascundă de privirile mele curioase.

Învăţând arta de a rămâne nevăzut, ascuns în celelalte 180 de grade pe care oamenii nu le pot percepe vizual, el şi-a putut transforma absenţa într-un mod de a influenţa percepţia privitorului, nu doar de a fi plăcut din punct de vedere estetic, ci de a fi simţit din punct de vedere spiritual într-o retragere, departe de lume.

Iar o învățătură cheie a marii cunoaşteri este aceea de a-ţi educa acțiunile încât să rămâi nevăzut, omis din câmpul vederii lumii, precum un trandafir care îşi închide petalele pe timpul nopţii, pentru ca apoi să se deschidă şi să dea naştere unor senzaţii mult mai intense în timpul zilei. Tot ceea ce cunoaștem în privința ochilor, trebuie să cunoaștem și în privința privirii lor, căci ceea ce place privirii sunt ochii cunoscători.

Când privesc trandafirul, liber, stoic, plin de bună mireasmă tăinuită, încerc să privesc lumea prin ochii sinceri ai unui pictor care îşi redesenează cu îndrăzneală viaţa. Dar când trandafirul stă ascuns în întunericul unei vorbe care nu-şi simte menirea, în întunericul unei minţi ce nu tânjeşte după cunoaştere, în întunericul unei lumi însingurate şi fără credinţă, atunci ţi se deschid ochii îndeajuns de mult încât să cauţi mai mult în tine răspunsul la vechea întrebare: "Cine sunt eu cu adevărat?"

Leadership: Această remodelare a percepţiei sinelui transpus într-un simbol al fidelităţii faţă de cunoaştere, necesită transfigurarea minţii tale spre recunoaşterea creaţiei din perspectiva fundamentului ei spiritual?

Uită-te la ceva la care nu te poţi uita, şi încearcă să surprinzi ceea ce nu se poate surprinde. Te vei regăsi în universul meu, atât de îndepărtat de alte universuri, demn numai de o privire prudentă care îşi caută adevărata măsură în adâncimea unei tăceri infinite, a unei mărturisiri rămase fără glas.

Uită-te bine la ce vezi, şi chiar de nu vezi nimic, măcar fă-o ca şi când ai vedea. Sunt mereu asemenea unui roman în care eu sunt personajul principal. Uneori nu am milă faţă de mine însumi, mă pierd în uitare, alteori dovedesc o oarecare indulgenţă în înţelegerea faptului că uitarea nu este îngăduită unui creştin. Şi chiar dacă din tot acest naturalism se naşte un dramatism, ceva tot mă apropie de artă.

Da. Vorbesc cu mine însumi ca şi cum aş trece printr-o poartă strâmtă. În toate se află o decantare a trăirilor, ca într-o purificare a emoţiilor care modelează reprezentarea unei finalităţi a naturii în forma unui trandafir, finalitate care se află în relaţie subiectivă cu facultatea mea de cunoaştere a unui spirit întrupat al naturii.

Şi dacă tot nu mă poţi vedea, surprinzându-mi ochii aţintiţi spre cer, spre lună şi spre soare, atunci mai bine este să nu mă vezi deloc sau niciodată, pentru ca tăcerea mea să nu ajungă până la tine, şi nici să se reîntoarcă la mine.

Aşa este. La un moment dat, cu toţii privim spre universul creaţiei, toţi vrem să trecem prin viaţă ca un trandafir prin întunericul nopţii, nevăzuţi şi totuşi prezenţi într-o manifestare de anvergură, în ipostaza unui personaj fantastic care trece dintr-o realitate în alta, dintr-o minte în alta, dintr-o scenă în alta, dintr-o încarnare în alta, dintr-o atmosferă relaxată într-o expoziţie inedită.

Am ales un cuvânt foarte sonor legat de această experienţă: Quinthaoss, adică simțul inconștient al sentimentului de “EU SUNT”, fără vreo îndoială.

Fundamentul spiritual al unei creaţii este dat în principal de un sentiment înălţător: “Eu sunt parte dintr-un întreg care a fost împărţit în părţi egale, şi din care trandafirul reprezintă unitatea de măsură a sufletului solidar cu fiinţa divină”.

Marea compoziţie a trăirii din priviri este un mod de comunicare şi relaţionare dintre un activator emoţional şi un suprarealist de natură clasică. “Cred că ne vom înţelege de minune”, mi-a spus trandafirul. Se vede clar că întreaga lui fiinţă nu emană indiferenţă...

Aşadar, când vorbesc despre conştiinţa unei realități exterioare spiritului uman, am în minte un exemplu excelent de empatie şi sensibilitate pe care natura mi-l pune la dispoziţie pentru a-mi reflecta personalitatea, diferitele stări, capriciile, sinele, dispoziţia..

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate