ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Mărturia unui destin născut dintr-o configuraţie astrală

On Septembrie 03, 2018, in Leadership de Durată, by Neculai Fantanaru

Mulţumeşte-te să consideri toate drumurile vieţii tale drept un fel de datorie a unei înalte învăţături spirituale care are să fie împlinită atunci când va sosi timpul unei resetări a lumii.

Nu-mi pot explica nici mie însumi mai clar de ce am făcut-o, decât dacă mă condamn la o rătăcire perpetuă în căutarea timpului trecut, forţând graniţele unanim acceptate ale adevărul izvorât din preaplinul Creatorului care este în mine şi peste tot. Mi-a invadat trupul, mintea, sufletul, cu vraja înflăcărării de a afla urmele unei totalităţi în care se regăsesc contrariile acestei lumi. O tăietură de katana a spintecat dintr-o singură lovitură reminiscenţa unui secret nemărturisit.

Cine ar simţi în maniera mea de a scrie o oarecare ostilitate faţă de orice mi-ar putea prejudicia superioritatea în oglinda timpului, ar simţi de asemenea rana rece a finitudinii unei existenţe care a fost precedată de neant.

Ştiu doar că trebuie să încerc încă o poveste metaforică, dar nu despre strategii, militari şi războaie, ci despre cultura impresionantă a unei lumi uitate, manifestare a unei realităţi dumnezeieşti ascunse, care imprimă realităţii unei civilizaţii pierdute culoarea fundamentală a principiului vital, culoarea focului şi a sângelui, ca într-o pictură de Adam Varga. Deja mă simt bine c-am fost o parte a acelei lumi, fără să uit de mine, fără să risc să mă pierd într-un scenariu regizat de altcineva cu dovezile nemuririi pe care universul le presară la fiecare act de imaginaţie.

Traversarea timpului seamănă cu ilustrarea realităţii pe care simţi c-o trăieşti numai în viziunea unui pictor. Câtă virtute există numai şi într-un singur motiv de a face parte dintr-un tablou mai mare al lucrurilor, prin modul de a concepe acordurile suprafeţei picturale cu exaltări trăitoare, hiperbolizări ale senzaţiilor de neuitat, revelaţii ale unei vechi şi enigmatice lumi, toate acestea pregătind calea spre o formă nouă de expresivitate.

Leadership: Poţi să-ţi asiguri vizibilitatea în condiţiile unui salt deasupra nivelului de simplu muritor, fără să-ţi schimbi percepţia faţă de Eul tău în clipa în care nu te mai poţi defini ca un “trecător”, ci ca parte din lungimea unui drum care curge fără întrerupere?

Eu, cel care călătoream clandestin între vieţi, cărţi şi tablouri, devenisem un altul decât acela care dansase pe vreme de furtună pe drumul ce ducea în Delphi, pe timpul când Jupiter avea să supravieţuiască şi să-şi doboare tatăl, cu sprijinul titanilor. Liga amficționilor mi-a refuzat dreptul de a zăbovi prea mult acolo. Când drumul nu era tocmai uşor de străbătut, când întregul meu trup şi muşchii îşi cereau dreptul la odihnă, priveam în zare şi mă gândeam la străvechii zei despre care singurul meu prieten, Hesiod, spunea că s-au retras la nord, pe nişte insule binecuvântate, după ce au fost înfrânţi de Zeus.

Trăirea şi contemplarea a ceva tangibil doar cu dorul de a cuprinde o nouă realitate în clepsidra timpului, miracolul unei existenţe invizibile privirilor neavizate, reflexele unei viziuni poematice, cu o nestăvilită sete de cunoaştere izvorâtă din însăşi substanţa celor anterior asimilate, făcea ca totul să pară mai puţin intimidant.

Cu regret dar şi cu bucurie, am părăsit Delphi, am ocolit Himera, doar pentru a traversa timpul în căutarea unui paradis tainic unde cerurile se roteau pe axul polar, pe care hiperboreenii îl proslăveau precum Stâlpul lui Atlas. Auzisem că poporul înţelept şi prosper din acest ţinut nu cunoştea boala, suferinţele şi bătrâneţea.

Era o încercare de a cădea la învoială cu viaţa. După ce-am trecut prin munţi greu de nestrăbătut şi prin pădurile din jurul Kios-ului, singurele pe care timpul nu le-a transformat într-un teren sterp, după ce-am petrecut momente minunate în locuri pline de poveşti misterioase, am ajuns într-o ţară unde imaginaţia era împărăteasă peste minţile oamenilor şi am fost întâmpinat de geniul creator al unei rase de statură medie.

Leadership: Poţi crea un eveniment din propria experienţă de viaţă care ţi-a trezit anumite sentimente, prin prisma a ceea ce el poate produce la nivel de schimbare de mentalitate în raport cu percepţia unei plăceri trecătoare care întreţine permanenţa unei viziuni idealiste?

O femeie deosebit de frumoasă, pe nume Electra, m-a luat de mână ca şi când ar fi făcut-o de-a lungul unei întregi vieţi, şi m-a condus în apropiere de Asgard, sanctuarul cel mai sfânt al lui Aesir. După ce am fost prezentat preoţilor atlanţi, aflaţi în fruntea unei confederaţii neînchegate a regatelor, ni s-a permis să participăm la ceremonia cuvenită sacrei împreunări dintre ceea ce păreau a fi o mare preoteasă şi un rege. Dealul pe care s-a desfăşurat ceremonia era înconjurat de cinci cercuri concentrice de apă şi uscat, la distanţă egală unul de celălalt.

Priveam în ochii ei, aşa cum pictorul îşi priveşte modelul pentru a-i surprinde blândeţea sufletească, pentru care nu ar putea exista nicio altă dovadă de măiestrie artistică. Îmi dădeam seama că şi ea se uita direct în ochii mei cu aceeaşi plăcere cu care citeşti o poezie dedicată zeilor. Forţa efectivă a unei înţelepciuni seculare nu ar fi fost în stare să creeze o profunzime în textura ce valoriza spaţiul spiritual dintre două lumi atât de semănătoare în esenţa lor şi totuşi atât de îndepărtate în comparaţie cu dimensiunile mult mai mari ale universului material.

Pentru a putea cuprinde o realitate pe care doar ficțiunea o poate exprima, este nevoie de suflarea unei adieri de vânt proaspete şi parfumate, de acel plâns care dă glas unui limbaj tăcut, de o îmbrăţişare caldă sub un cer înstelat, de parcă toate ar fi împletite din fire de argint închise sub razele unei lămpi din alte timpuri.

Leadership: Poţi să justifici circumstanţele credibilităţii care se aplică la recunoașterea statutului de “prezenţă plină de har în linia timpului” câştigată ca potenţiator de expresivitate a unei imagini care se repetă?

Trăiesc şi acum cu nostalgie acele timpuri de care prea puţin istoria îşi mai aminteşte, într-o altă viaţă care m-a însoţit în toată perioada de evoluţie a sufletului meu. Totul e trezire la ceea ce este etern şi indestructibil, un fel de reprezentare abstractă a unei memorii ancestrale, o reminiscenţă a unei perioade în care doar vântul şi croncănitul păsărilor spărgeau liniştea unei realităţi pustii.

Un filozof al Greciei antice și fondatorul Academiei din Atena, pe nume Platon, a relatat povestea legendarei Atlantida, dar a omis povestea mea şi a Electrei. Aşa sunt muritorii acestei lumi pe care, de altfel, nu i-am putut niciodată înţelege. Ei sunt atraşi de bogăţiile rare care îşi sporesc preţul, chibzuiesc doar asupra celor trecătoare, dar nu-şi permit niciodată luxul de a conferi clipei de faţă substanţa veşniciei.

În cele din urmă, înfuriaţi de continua amestecare a raselor care a însetat preoţii şi regii de putere, zeii au scufundat Atlantida într-un loc fără nume. Dar s-au înduplecat să-i atribuie acestui paradis nişte dimensiuni suplimentare de "legendă" datorită apropierii dintre mine şi Electra, ca un ecou de peste timpuri a iubirii neasemuite dintre Guinevere şi Lancelot, fără de care probabil s-ar fi uitat legenda regatului Camelot.

Totul este retrăit în alte timpuri sub altă formă, dar într-un context asemănător. Grecii ştiau că nu suntem altceva decât umbra unui vis. Potrivit doctrinei idealiste, verbele "a trăi" şi "a visa" sunt perfect sinonime.

Comorile şi bogăţiile pier, amintirile rămân înţepenite în clepsidra timpului. Dar, culorile vor sluji totdeauna drept expresii ale diferitelor stări sufleteşti. Nu mă gândesc nicio clipă la ce se întâmplă în jurul unei istorii suspendate în amintiri destul de vagi, ci mă mulţumesc să consider toate drumurile vieţii mele drept un fel de datorie a unei înalte învăţături spirituale care are să fie împlinită atunci când va sosi timpul unei resetări a lumii.

O imagine care se repetă de-a lungul timpului este o încercare de a cădea la învoială cu viaţa într-o lume pusă la îndoială de însăşi popularitatea ei care chiar dacă a rezistat şi a evoluat până la un punct, se poate oricând dovedi trecătoare.

Mărturia unui destin născut dintr-o configuraţie astrală se referă la puterea de a te integra într-o lume care oricând se poate destrăma, dar care la fel de bine poate fi reînviată prin fantezia cu care îi atribui o imagine reală, mai atrăgătoare şi convingătoare.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us