Măsurarea corectă a excelenţei
Este nejust să-ţi fie pusă la îndoială excelenţa, câtă vreme nu eşti pus în situaţia de a demonstra ceea ce eşti în stare să dai.
Îngusta rutină academică, ce domnea în acel timp în învăţământul oficial, apăsa greu pe umerii tânărului sculptor Antoine Bourdelle, cu personalitate formată, deprins să lucreze independent. După cum a observat el însuşi, majoritatea celor care obţineau râvnitele premii, asigurându-şi promovarea, nu ştia să modeleze corect un nas, o gură sau o ureche.
Bourdelle a părăsit şcoala de bele-arte, unde fusese primit al doilea la concursul de admitere, căutându-şi calea mai departe. El a precizat: „Nu am timp. Eu la 30 de ani va trebui să-mi fi dat măsura. Lucrul meu se află în stradă, în viaţă.”
Tu cum îţi alimentezi excelenţa? Am notat mai devreme că înţelegerea priorităţilor şi a proceselor prin care faci alegerile pe care le faci constituie elementele critice ale succesului tău. Punctul forte al concentrării tale îl constituie gândirea axată pe formă, nu doar pe conţinut, care trebuie să se concentreze asupra prezentului, asupra lucrurilor pe care le poţi controla, asupra accelerării pregătirii proprii.
Bourdelle ar fi vrut să poată ciopli imense catedrale, ca şi meşterii evului mediu, nu să modeleze numai chipurile umane cum i-ar fi cerut profesorii de artă. El a mai precizat: “Arta este întregul univers recreat într-un singur om.”
Leadership: Poţi să recreezi întregul tău univers fără să-i modifici conţinutul, aşa încât arta pe care încerci s-o evidenţiezi să nu-ţi îngrădească potenţialul de a înfăptui ceea ce poate fi cu adevărat virtuos?
Universul tău propriu se poate recrea printr-o contopire a artei cu viaţa, iar a nu-i modifica conţinutul înseamnă să rămâi fidel unei idei, unui sentiment, unei certitudini care nu poate fi atacată în nicio instanţă a dreptului de a fi artist, deoarece convinge pe toată lumea prin însăşi personalitatea ta. Ca sa descoperi adevăratele beneficii ale artei pe care vrei să o evidenţiezi, mai întâi trebuie să stabileşti care sunt limitele pe care trebuie să le depăşeşti, şi să iei în considerare în mod activ alternativele şi paşii pe care trebuie să-i urmezi ca să-ţi desăvârşeşti măiestria, şi ca să devii cine vrei tu să fii.
Punctul de pornire sănătos în acest sens îl constituie debarasarea de acele “gunoaie”, de absolut orice element, de orice fel de gândire – impusă de alţii, care îţi îngrădeşte potenţialul şi care nu prezintă nicio importanţă pentru dezvoltarea capacităţilor tale. Ca să generezi schimbarea în tine de la o treaptă inferioară spre o treaptă superioară, trebuie să-ţi sporeşti eficienţa şi productivitatea.
Productivitatea este ca o jucărie cu telecomandă pe care o poţi manevra numai atâta vreme cât o alimentezi cu baterii. Diferenţa dintre un meşter care lucrează pe cont propriu (aşa cum a visat să ajungă Bourdelle) şi unul care lucrează după tiparul altora, este că primul îşi auto-alimentează mereu propriul potenţial şi propria valoare, in timp ce al doilea este alimentat de ceilalţi până la un punct din propria evoluţie. Primul îşi asigură singur baza propriei evoluţii, în timp ce al doilea mai întâi trebuie să se străduiască să corespundă valorii pe care i-o atribuie ceilalţi, chiar dacă ideile şi viziunea acestora diferă cu mult de a lui.
Aşa cum oamenii de afaceri inovatori trebuie să aibă grijă ca beneficiile specifice mărcii pe care le dezvoltă să nu fie lipsite de consistenţă, periferice sau relevante doar pentru o mică parte a clienţilor - tot astfel tu trebuie să segmentezi pe cont propriu adevărata cunoaştere, să diferenţiezi ceea ce este important de ceea ce nu este important, adevărul de fals. Clarifică-ţi ideile şi validează-ţi ipotezele cu privire la efectele benefice sau nocive ale evoluţiei tale prin prisma influenţei exercitate de ceilalţi “maeştri”, înainte de a-i urma.
A înfăptui ceea ce poate fi cu adevărat virtuos înseamnă să faci din gândirea ta o artă a cărei direcţie principală este constituirea unui univers al cărui înțeles este atașat de măsura lucrurilor pe care le poţi realiza singur.
Măsurarea corectă a excelenţei se poate efectua după un singur sistem de referinţă: tu însuţi. Ca să creezi o temelie solidă performanţei tale, mai întâi dovedeşte responsabilitate fata de alegerile pe care le faci: să-i urmezi pe alţii şi să te laşi influenţat de propriile lor modele de stil (deci să urmezi calea sugerată de ei) sau să-ţi urmezi calea pe care te simţi împlinit, pe care instinctul ţi-o propune – calea auto-dezvoltării personale. Ca să atingi cele mai înalte cote de măiestrie, trebuie să-ţi creezi singur arta proprie.
Este nejust să-ţi fie pusă la îndoială excelenţa, câtă vreme nu eşti pus în situaţia de a demonstra ceea ce eşti în stare să dai.
Concluzie: În orice domeniu excelenţa se obţine în timp. Foarte greu se obţine acea recunoaştere unanimă a capacităţilor “artei” unui lider. Evident că această evaluare externă se bazează pe fapte concrete ce trebuiesc demonstrate. Depinde de tenacitatea şi puterea liderului de a-şi demonstra excelenţa, depinde de evaluatori “măsurarea corectă a excelenţei” şi depinde de concepţia generală a societăţii la un moment dat. Şi-n leadership, “trierea grâului de neghină” se va face la un moment dat şi se va dovedi cui merită să i se atribuie excelenţa.
* Adina Nanu – Bourdelle , Editura Meridiane, Bucureşti, 1971.
