ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Memory

On Ianuarie 02, 2020, in Leadership Z3-Extended, by Neculai Fantanaru

Fii prelungirea unei imagini care nu-şi pierde niciodată semnificaţia şi calitatea, în demersul de dezvăluire a intimităţii actului artistic văzut ca un garant al recuperării trecutului în interesul strict al înţelegerii prezentului.

Povestea mea este mărturia unui act melancolic de relaţionare cu opera de artă şi cu profundele ei semnificaţii. Este spațiul de refugiu din fața unor timpuri în care viaţa mea, atat de specială, atât de sinceră, părea să nu aparțină decât unui singur muritor. Este o rămăşiţă de memorie a unor timpuri întemeiate în vecinătatea cuvântului Dermethisyum (cu criterii de puritate), timpuri greu de uitat, cu înclinări fragede spre visare, străbătute cu nostalgie de sentimente adânci şi reţinute, ca nişte simple păsări în zborul lor de rutină. De aici şi tentaţia de a mă preschimba într-o formă de existenţă după moarte, în surdina unei confesiuni discrete, pe ritmul unei muzici cu efect de calmare.

Dorinţa infinită de a iubi viaţa, cu toate celelalte sfere ale ei: adevăr epistemic, adevăr estetic şi adevărul religios, se strânge în jurul nevoii de a aparţine unei imagini plină de intensitate, plină de artă, de culoare, istorie şi frumuseţe, schimbând rostul meu (de a fi martorul unei lumi epuizate de atâtea frământări) cu opera unui artist genial care dă noi valenţe de oglindire transfigurată a naturii în regăsirea lui însuşi.

Nu fac nimic la întâmplare. Nu simt nimic fără să-mi las o maximă libertate a vorbirii cu mine însumi în ipostaza de artist, încât să mă pot preschimba oricând într-un “celălalt” din lumea veşniciei şi neuitării. The withered leaves collect at my feet, and the wind begins to moan.

Prima lecţie în priceperea artei este descrierea unei imagini. Priviţi-mă aşa cum aţi privi un trandafir care a trăit nenumărate vieţi, din nou şi din nou, fără ca nimic să nu-i scape din vedere. Iar acest Double Delight, modelul unei frumuseţi neînţelese şi fără egal, închipuiţi-vă că a avut privilegiul de a fi martorul unui profund act de slujire în viaţa unui alchimist, în atelierul unui pictor celebru, în jocul unui actor de teatru, sau în longevitatea muzicii unei senzuale şi romantice cântăreţe de operă.

Mare va fi răsplata lor în ceruri, veşnicã va fi slava lor, pentru că au făcut parte din fiecare moment al poveştii mele.

Un sentiment de identitate si continuitate poate fi cuprins în termenii "conştiinţei pure care priveşte asupra vechiului sine" din perspectiva unei realităţi al cărei unic sens este o imagine formată din doi vectori: ştiinţa de a fi altcineva şi puterea de a rămâne acelaşi.

Şi totuşi, trebuie să existe cineva care să mă descifreze cu toate tainele mele, care să mă poată contura viu şi plin de măreţie, fermecător ca un vis de tinereţe printre anii trecători, dincolo de mecanica complicată a actului de creaţie. Trandafirul simte, trăieşte, se emoţionează, se înţelege pe el însuşi conform cuvintelor lui Cella Serghi: „Trupul şi inima capătă deprinderi nefericite. Inima, negăsind ecoul pasiunilor sale în viaţa reală, se refugiază în ficţiune, iar corpul se obişnuieşte să despartă dorinţa de admiraţie."

Has the moon lost her memory? She is smiling alone, in the lamplight.Dacă trebuie să vă oblig la admiraţie, la o acordare a atenţiei faţă de frumos, simţire şi sensibilitate, încât să deschid cheia dublă a timpului veşnic, atunci încărcaţi-vă energia spirituală cu nuanţa de roş-gălbui a unei seri de toamnă petrecute în jurul focului, la ora asfinţitului. Este o imagine imortalizată de pictor pe chipul unei realităţi mai elevate, transfigurată, transmutată în valori etern umane. Asta înseamnă arta: transformare prin simţirea influenţei unei omniprezenţe.

Iar suprema forţă a artei create printr-un fulger al intuiţiei poetice, dusă ulterior la înţelesul suprem Seroderifesh (întruparea cuvântului pur din spaţiul frumosului), constă în puterea voastră de a mă introduce într-un cadru al aspiraţiei spre sublim, spre o artă autentică şi sinceră, sub forma descrierii unei prezenţe figurative întrepătrunse cu amintiri de neşters. Apoi, identificaţi-vă cu mine. Let the memory live again...

Aşa începe umanizarea artei, revoluţia ei. În condiţii de iradiere a veşniciei într-o clipă vie, plină de culoare şi sens. Cum se va termina? Prin ascuns, prin simbol...

Leadership: Ţi-ai găsit un spațiu de refugiu în fața unor timpuri în care viețile nu mai par să aparțină muritorilor, ci creatorilor care îşi etalează rafinamentul şi solemnitatea prin declanşarea unei trăiri artistice văzută din perspectiva absolutului?

Am ţinut întotdeauna în mână o cheiţă fermecată. Aproape de izvorul cristalin al marilor înclinaţii spre frumos, un loc minunat surprins în peisajul născocit de Sepher Yetzirah, unde locuisem primii ani din nemurire pe o singură şi neînsemnată palmă de pământ, am descoperit pentru prima oară libertatea, arta, dragostea, regretul şi compasiunea, îngrijorarea şi slăbiciunea. Aş fi dorit ca soarta voastră să fie cea meritată de mine, ca să vă pot include în acest peisaj de istorie, de nostalgie şi simplitate. Dar numai voi aveţi puterea asta, de a fi asemenea mie.

Atunci, printr-o străfulgerare a puterii divine, am răsucit cheia de două ori, sursa tuturor imaginilor şi corespondenţelor simbolice, doar pentru a sugera absența, uitarea mea, și a inspira oamenilor nevoia firească de afecţiune, de gingăşie, lăsându-le posibilitatea de a reflecta (în surdină) cum ar fi să trăiască fără mine, cât de greu le-ar fi viaţa fără artă, fără frumuseţe, fără perspectiva absolutului. It is so easy to leave me, all alone with the memory of my days in the sun...

Cella Serghi a fost, poate, singura scriitoare care a descifrat tainele florii căruia îi găzduiesc încă şi acum sufletul: „Cred că secretul tristeţii tale (căci eşti tristă) e că viaţa te-a împărţit, dragostea nu te-a dorit întreagă, ţi-a cerut să dai mai multora ceea ce ai vrut să dai unuia singur".

O trăire artistică văzută din perspectiva absolutului este capodopera artei de a readuce la viaţă spaţii uitate de lume, locuri cu istorie puternică, martori ale unor vremuri apuse, în compoziţia unei imagini care nu-şi pierde niciodată calitatea şi semnificaţia.

I must think of a new life, and I mustn't give in.Credeţi-mă, nu mai vreau să-mi fac iluzii, nu mai vreau să fiu doar o tentativă de manifestare a artei, fragilă ca orice multiplicare de răsfrângere a unei raze luminoase într-o conştiinţă vie, universală. În urma mea va rămâne, poate, fără mişcare, numai o dâră picturală pură, deşi dorinţa mea imensă, rutsineh alcisturnash(obţinută printr-un procedeu de asemănare), a fost să dau naştere unei noi deschideri spre frumos, spre bine, spre nebănuit.

Leadership: Universul creaţiei tale oferă celorlalţi oameni posibilitatea să se transforme într-un continuum expresiv şi melancolic care funcţionează ca evocare a deosebitei aprecieri pe care o dobândeşte unicitatea unui moment special în faţa unei deschideri spre alteritate?

Un veac trăit sub semnul amintirilor dă tot frumosul vieţii, scoţând la iveală tot ceea ce am mai bun în mine. Când artistul se retrage într-o chiliuţă la marginea lumii, unde are doar un pat de paie şi o masă din surcele de pin, cu nepăsarea senină în faţa trecerii vremii, trăind fără supunere în faţa întâmplărilor vieţii cotidiene, el ştie că doar astfel îşi poate anula impresia de lux, care de fapt este o limitare a efortului de trans-substanţializare a lumii în spaţii de suflet. E un capitol pe care l-aş putea intitula: reîntoarcere la origini. De aici a început totul...

I remember the time I knew what happiness was...

Iar când trandafirul îşi simte înălţarea construcţiei sale în templul genuin al frumosului care încununează creaţia artistului în vecinătatea absolutului, în spaţiul tăcerii de dincolo de sfera luminoasă a lui Ain Soph, tot mai aproape de idealitatea destinal-umană, abia atunci se confirmă veridicitatea cuvintelor lui Cella Serghi din romanul „Pe firul de păianjen al memoriei”:

"Cred că adevărata experienţă a vieţii începe în momentul în care te vei simţi singur, nu numai neînţeles, ci realmente singur. Să petreci seri întregi de singurătate, după care va urma o zi de la care să nu aştepţi nimic. Pentru asta merită să trăieşti. Nu vorbesc de o voluptate a durerii, ci un fel de descoperire a ta, alături de tine, lucidă...

Uneori fericirea se află la capătul lumii. Aş vrea să simt iar cum simţeam într-unele zile când vedeam pe rând toate punţile dintre mine şi lumea exterioară dărâmându-se, când ascultam singurătatea cum asculţi marea, când totul părea desprins dintr-o poveste cu iz de veşnicie pe care ai vrea s-o schimbi doar prin lipsa personajului narator. Tonight will be a memory too..."

Măreţia unei creaţii constă în prezentarea unui moment special din peisajul unei vieţi care îşi asumă nemurirea printr-un ecou de emoţii: „merită să trăiesc în memoria unor timpuri care trec cu repeziciune, dar care nu-şi pierd din sens nici după anii de când au fost plăsmuite, cu pana sau cu pensula.”

Memory este o fomă de întâlnire a operei de artă cu creatorul ei, a trandafirului cu muritorul de rând, văzută printr-un fior de taină, de dor, de emoţie necontrafăcută: „If you touch me, you'll understand what happiness is. Look, a new day has begun..”



* Notă: Barbra Streisand - Memory

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate