Microbul
Ceea ce nu se vede trebuie scos la iveală, dar în așa fel încât să lumineze întunericul, nu să adâncească umbra.
Ultimul articol pe care l-am citit pe internet se referă la un profesor universitar, un alt "penal" înscris în lunga serie a corupţilor din România. Cine va căuta pe internet, fără prea multă grabă, va găsi vreo 15 cazuri de mită în rândul profesorilor universitari români, doar în acest an, echivalente cu focarele de infecție într-un organism slab. Iar actele de corupţie, cele care nu ies la iveală, păi astea sunt cu miile la noi în ţară. În ceea ce privește "podiumul", după ramura întinsă a politicii, pe locul doi se clasează la foarte mică distanță nivelul de corupție din facultăți. Profesorul universitar are același ADN și aceeași vulnerabilitate la microbi, boli și afecțiuni ca și politicianul de rând. Dacă boala este hoția, afecțiunea este corupția.
Referitor la articolul de pe internet, o să încerc să intuiesc un profil "microbian" care urmărește suişul și coborâșul acelui profesor universitar până la decădere. Individul la care mă refer nu s-a avântat direct în marea nelegiuire, imediat ce a pășit în sfera academică. Cu siguranță, a avut un șir de "preludii etice" mai discrete, care i-au consolidat îndrăzneala de a se angaja într-o faptă de proporții. Aceste antecedente au funcționat ca notele introductive ale unei simfonii tragice, crescendo-ul căreia culminează într-un act de corupție de neuitat.
Microbul, asemenea unui artist obscur în căutarea unui podium mult râvnit, și-a cautat cu meticulozitate scena ideală pentru a-și etala măiestria, acolo unde nimeni altcineva nu reuşeşte. El nu s-a mulțumit cu orice gazdă, nu a voit să trăiască anonim într-un peisaj fără viaţă, ci a aspirat la un organism slăbit, plin de sânge cald, unde poate regiza neîngrădit spectacolul său de invazie și proliferare.
În acest teatru al vulnerabilității, um labirinto de incerteza , microbul și-a făcut apariția ca un actor principal, preluând controlul și manipulând funcțiile vitale ale gazdei. În acest sanctuar al fragilității, el s-a stabilit confortabil, ca un regizor care știe că piesa sa vă rula fără opoziție, într-o sală lipsită de critici. Aici, în această zonă de confort patologică, microbul și-a atins apogeul, transformând slăbiciunea în scenă, și vulnerabilitatea în triumf.
Leadership: Te hazardezi să utilizezi un mijloc de subterfugiu care nu se subordonează unei finalități etice, încât să câștigi mai mult decât ești îndreptățit să posezi?
Tânăr fiind, profesorul acesta zglobiu şi-a găsit o nevastă, genul ăla "Frumoasa din pădure adormită", care e mai mult o adormită, în nici într-un caz frumoasă, dar cu alură de "Mademoiselle Chanel", semănând îndeosebi cu celebrităţile încadrate în tiparul "Oamenii care nu fac nimic".
Și cum trăiesc amândoi într-o casă dărăpănată, cu chirie, un soi de simbioză forțată, şi fiind greu să te descurci cu un singur salariu, trebuie să găseşti un mijloc de a câştiga un trai bun, nu-i aşa? Parazitului pereche trebuie să-i fie găsită o gazdă. Locul ideal: universitatea. În acest sanctuar al precarității, microbul patogen, asemenea unui maestru al supraviețuirii, își orchestrează un plan de a-și asigura prosperitatea. Într-o noapte întunecată, el introduce în fluxul sanguin al gazdei un alt microb, un complice genetic aproape identic, printr-o singură picătură de sânge.
Acest nou venit, asemenea unui scriitor fără scrupule, își însușește rapid materialul genetic din celulele învecinate. El compune o "operă" nouă, adăugând cu grijă referințe bibliografice pentru a evita acuzațiile de "plagiat biologic". În acest mod, el se transformă peste noapte într-o entitate cu statut și prestigiu, un microb "profesor", dacă vreți. Salariul metabolic crește, statutul în microcosmosul celular se îmbunătățește, și astfel, noul microb își asigură un viitor într-un organism deja slăbit de boli și afecțiuni. Este un salt evolutiv rapid, dar calculat, într-un teatru biologic unde mizele sunt supraviețuirea și prosperitatea.
Acum, soțul și soția, microbul și simbiontul său, au fuzionat sub un înveliș protector. În acest cocon celular, Espaço Sagrado , ei își trăiesc existența în simbioză, un parteneriat de supraviețuire într-un organism slăbit, dar care le oferă tot ce au nevoie pentru a prospera. Este o alianță întunecată, dar eficientă, într-un univers biologic unde singura lege este cea a supraviețuirii.
Leadership: Poţi să îţi asumi atitudinea interpretului față de "personajul cu mască", regândindu-ţi identitatea în funcție de expresivitatea măștii și de "noua" relație dintre tinerii interpreți?
Scăpat de sărăcie şi de chin, îl vedem acum pe culoarele facultăţii zâmbăreţ, optimist, deschis la comunicare, sociabil, rotunjor la chip. Fost premiant, copilul cuminte din liceu, ascultător, devreme acasă. Şi dintr-o dată, uite ce-a ajuns ! A ajuns cineva ! Visele s-au îndeplinit. "Lumea mă priveşte ca pe un munte, Doamne cât sunt de semeţ ! "
Dar succesul nu se opreşte aici. O falsă teză de doctorat, ascunsă bine de văzul lumii, funcţionând ca un fel de talisman ocult, i-a asigurat o trecere la un nivel mai înalt, devenind un Dottore , un titlu desprins parcă din "Commedia dell'arte". Acest document, asemenea unui virus latent în genomul unei celule, trebuie să rămână inactiv până când condițiile devin propice pentru activarea sa. De fapt, nimeni nu ştie nimic de doctoratul marelui filozof, şi nimeni nu va găsi vreo urmă din această teză, deoarece plagiatul i-ar scoate la lumina lipsa totală de cunoaştere. Îşi va ascunde cu dibăcie hoţia până la sfârşitul vieţii, în același fel cum un microb își maschează prezența în organismul gazdă.
Leadership: Experiența pe care o împărtășești altora poate contribui la înnobilarea lor, îndeosebi prin ceea ce iei și dai, fără să dai socoteală în faţa nimănui?
Dar să revenim la începuturi. În această casă dărăpănată, unde pereții mucegăiți sunt ca un teren fertil pentru dezvoltarea patogenilor, profesorul nostru nu este singurul locatar. Un alt vecin împarte cu el această lume insalubră, aceeaşi situaţie posomorâtă, amândoi încercând an de an să repare cu vopsea de mână pereții bolnavi ai acestei locuințe. În acest ecosistem al compromisurilor posibile şi imposibile, pline de jumătăţi de adevăr, vecinul merită și el o șansă la prosperitate, nu-i așa?
Așadar, profesorul îl inițiază în aceeași artă obscură a supraviețuirii. Ca un virus care își transmite informația genetică la o altă celulă, profesorul îi oferă vecinului său rețeta secretă pentru ascensiunea rapidă, uma nobre toxina , o substanță care, deși pare a fi benefică, servește doar la multiplicarea și răspândirea infecției. Într-o noapte, sub puterea întunericului, vecinul copiază din diverse surse, îmbină informațiile și produce nestingherit un manual. Într-o clipă, devine și el parte a corpului didactic, un alt microorganism în acest organism slăbit ce este sistemul educațional.
Bineînţeles, vecinul are și el o soție, o altă entitate care merită să fie integrată în acest ciclu vicios. Cu aceeași metodă, și ea este transformată într-o profesoară, un alt agent patogen în această epidemie de corupție care se răspândește prin sângele sistemului, infectând fiecare celulă pe care o întâlnește. Tulpini patogene, experte în arta mimetismului.
Leadership: Poți să menții interpretarea unui rol și susținerea concepției asupra rolului realizat în condiții de non-coformism, încât să justifici o expansiune morală la nivel de sistem organic?
Și de aici începe invazia, o expansiune microbiană fără precedent, uma explosão cosmogônica , un Big Bang al posibilităților, care transformă spațiul cunoscut într-un univers infinit de oportunități. Fiecare dintre ei, ca niște agenți patogeni experimentați, își invită propriile tulpini afiliate în corpul gazdă. Într-un mod aproape poetic, dar tragic, universitatea devine un teren fertil pentru o cultură de microorganisme dăunătoare. Microbul perturbă funcțiile vitale ale organismului printr-un soi de parazitism, înconjurându-se doar de celulele gazdă, noi cazate în țesuturile vii.
Toate rudele, toţi prietenii, toţi cunoscuţii sunt bineveniţi, invitaţi ca nişte staruri, propuși să devină membri onorifici în acest organism bolnav. În loc să fie un sanctuar al cunoașterii și inovației, universitatea se transformă într-un biotop al corupției, un mediu anaerob în care valorile și etica sunt înlocuite de o toxicitate omniprezentă. Profesorii nu au website-uri, habar nu au ce să scrie pe un blog, ci sunt autori ai unor cărți (învechite) în care referințele biografice ocupă aproape la fel de multe pagini ca și textul cărții.
Aici este boala cea mai gravă. Nu au fost aduse în sistem microorganisme simbiotice, care să contribuie la sănătatea și echilibrul general, ci doar alte tulpini mediocre, capabile să perpetueze ciclul de infecție și să reziste la orice încercare de eradicare.
Leadership: Poți să adopţi o perspectivă care valorizează responsabilitatea personală și libertatea etică, printr-o deschidere față de tot ceea ce înseamnă inovație și adaptabilitate în abordarea viitorului?
Totul a pornit de la un microb. Unul singur, virulent, invaziv, dar imperceptibil datorită dimensiunii sale microscopice. Cel puțin la nivel de percepție directă. Acest "părinte al pilelor şi al relaţiilor", maestru al selecției adverse, un manipulator al mediului înconjurător, a învăţat mai bine ca oricine cum să cultive și să hrănească tulpinile cele mai rezistente la etică și moralitate. În absența oricăror valori spirituale, el și complicele său vecin orchestrează periodic un dans macabru de "mici măriri", un ritual de multiplicare a corupției care se întinde ca o pânză de păianjen în întregul organism academic.
Așa se naște corupția, dragi cititori, așa se extinde microbul, și așa se perpetuează un ciclu vicios ce slăbește și mai mult rezistența organismului la infecții.
Din păcate, nu mai ţine figura. În curând, se va lăsa un întuneric sacru, un fel de eclipsă divină ce va pune capăt acestei dramas grotescos . Cortina se va trage peste acest teatru al abjecției, lăsând în urmă doar simptomele unei maladii sistematice, metastazate în fiecare fibră a țesutului social. Fiecare structură edificată pe corupție se va prăbuși, nu ca o ruină obișnuită, ci ca un organism care a cedat în fața unei infecții fatale.
Și atunci, un agent terapeutic divin, un fel de antibiotic al sufletului, va iradia lumină în acest mediu întunecat. De fapt, totul în lume se va schimba. Lumina va acționa ca un antiseptic spiritual, sterilizând coridoarele putrezite ale puterii și dezinfectând rănile adânci ale societății. Acolo unde va fi lumină, întunericul nu va mai avea loc să se ascundă.
Leadershipul nu trebuie să favorizeze perpetuarea unui "proces inflamator" capabil să mobilizeze eforturile oamenilor într-o direcție conflictuală cu principiile bunului simț, ci să promoveze eradicarea oricăror tensiuni între ceea ce se dorește și ceea ce este etic acceptabil.
Microbul numit "profesor universitar" s-a răspândit atât de mult în lume, dar în special la noi în ţară, încât a devenit pregnantă o schimbare, o criză a sistemului educațional.
Probabil aţi auzit expresia: "Ce să faci cu facultatea în zilele astea? Nu ajută la nimic ! "
Acesta este rezultatul pe care l-au obţinut în decursul ultimilor 30 de ani "minţile luminate" de la catedra facultăţilor. Plagiatori, escroci, incompetenţi, impostori, pile şi relaţii. Lumea nu mai are nevoie de “scenarişti” avizi de bani şi bolnavi de putere.
Încă de anul trecut, toată atenția lumii se îndreaptă îndeosebi spre AI (Inteligența Artificială), unde modele precum ChatGPT, BARD sau PI sunt capabile să furnizeze metode de învățare mult mai facile, mult mai eficiente. Pur şi simplu, nu mai este nevoie de profesori. Iar masteratele și doctoratele nu vor mai fi recunoscute începând de anul viitor. Tot ce este putred, microbian, tot ce se numeşte profesor, va dispărea foarte curând, odată pentru totdeauna.
Lumea se îndreaptă spre o spiritualitate fără precedent, unde falsitatea va fi înlocuită de autenticitate, grație avansărilor în Inteligența Artificială.
