Minunea

Raportează-te la ceea ce se schimbă, subordonându-te modelului unei autorități aflate sub cupola unei deveniri miraculoase.

- Dumneavoastră nu v-ați pierdut decât libertatea, strigă Maximilien întrerupându-l pe conte. Tata nu-și pierduse decât averea. Dar eu, eu am pierdut-o pe Valentine !

- Uită-te la mine, Maximilien, spuse Monte Cristo cu solemnitatea care uneori îl făcea atât de mare și de convingător. Uită-te la mine: n-am nici lacrimi în ochi, nici febră și nici bătăi de moarte în inima mea. Și totuși, te văd suferind Maximilien, pe tine care-mi ești drag ca un fiu. Asta nu-ți spune că durerea e ca viața și că dincolo de ea rămâne totdeauna ceva necunoscut? Dacă te rog, dacă-ți poruncesc să trăiești, o fac numai cu convingerea că într-o bună zi îmi vei mulțumi că ți-am păstrat viața.

- Conte, de aproape doi ani o iubesc, de aproape doi ani am putut citi virtuțile fetei și ale femeii scrise de însuși mâna lui Dumnezeu în inima ei deschisă pentru mine ca o carte. Cu Valentine aș fi putut avea o fericire nemărginită, uriașă, necunoscută, o fericire prea mare, prea deplină, prea sfântă pentru lumea asta. Și fiindcă lumea asta nu mi-a dat-o, conte, trebuie să vă spun că fără Valentine, pentru mine nu mai există pe pământ decât deznădejde și dezolare.

- Inimă slabă ce ești, așadar n-ai putere să-i dai unui prieten puțin timp pentru proba pe care o încearcă ! Știi tu câtor puteri pământești le poruncește el? Știi tu oare că are atâta credință în Dumnezeu încât poate să obțină minuni de la cel ce a spus că omul poate muta munții din loc cu credința lui? Ei bine, minunea în care nădăjduiesc, așteapt-o, sau... *

Cel mai nimerit rezumat al vieții tale constă în predispoziția de a te judeca pe tine într-un mod constructiv, în funcție de modul cum te poți face util în viața celor care cunosc deznădejdea unei așteptări fără de sfârșit?

Leadershipul se formează ca urmare a înțelegerii jocului numit “Quo Vadis”, prin măsurarea intensității afective și a înclinației de a rezolva situații problematice în care voința și intenția unei noi repartizări a puterii tale personale alcătuiesc părțile planului de răspuns la solicitările vieții altora. Asta nu înseamnă să te pui în locul lor și să treci prin "iadul" lor, înainte să te întrebi: Cum s-a produs în mintea Domnului planul acesta?

Leadershipul așează stilul de joc al omului superior într-o combinație de coduri și semnificații ascunse. Un joc supus continuu încercării de abordare rațională și sufletească, printr-o apropiere nemijlocită de bunurile cele mai de preț ale omului (pacea interioară și bucuria de a trăi) ca model al unei autorități aflate sub cupola unei deveniri identitare care instituie o alianță între credință și faptele bune.

Aplicarea unei puteri protectoare sau a unui organism de cunoaștere desemnat în conformitate cu definiția stării de bine, indiferent dacă aceasta este una rațională, instinctuală, intuitivă, reprezintă o predispoziție a omului pentru afecțiune, căldură, prețuire și finisare a caracterului. Această putere este capacitatea morală de a distinge între bine și rău, urmărind să împlinești binele, nu răul.

Indiferent de motivele care determină această putere să se implice în diverse cauze, trebuie mereu să te împaci cu ideea că vei fi dependent tot restul vieții de ceea ce ți-a provocat suferința în trecut, care poate fi însăși suferința celorlalți.

Să trăiești și să-ți judeci propria viață înseamnă să te înarmezi cu dorința de a scăpa de tine însuți, de suferința de a fi ceea simți că ești într-un moment definitoriu al vieții altcuiva.

Prin intermediul conștiinței, prin intermediul virtuții de a avea intenția potrivită și de a nu ocoli reproșurile care par să aibă miez, ca lider începi să trăiești o slăbiciune de caracter, o anumită distanță față de ceea ce ți-ai propus să fii datorită unei determinări superioare și a științei jocului vieții. Jocul vieții implică caracterul spontaneității involuntare în lucrarea combinatorică a imaginației de a adăuga sau edita imaginea personajelor sau acțiunii, spulberând orice părere înșelătoare despre ce însemni tu în viziunea unei autorități supreme.

Iar leadershipul întrunește condițiile omului ideal prin influența sedativă transferată la nivel de conștiință, manifestată uneori printr-o intenție de respingere a ceea ce el este îndemnat să fie de acord. De aici se explică puterea ce este transferată unui prieten pentru testul pe care trebuie să-l treacă: să obțină minunea, să mute munții din loc.

Liderul devine o reflexie a omului care nu se poate rupe de trecut, dar care în același timp nu dovedește particularitatea unui jucător terminat, ci ajută la recreerea viitorului prin experiența semnelor, printr-un soi de gândire a minunii transformatoare, bazată pe convingerea: „Pot muta munții din loc”.

E posibil ca realitatea ce urmează acestui plan să nu corespundă combinărilor solemnității, a aspirațiilor către înalt și a impulsurilor altruiste, ci să aibă ca deziderat prevenirea degradării unei anumite concepții despre lume și viață.

Conotația pe care o dai testului vieții reprezintă semnificația suplimentară a unui cuvânt care poate însemna "PUTERE" conform menirii sale de a ține în echilibru trăirile de moment ale unui suflet pierdut în bezna lumii?

Bine spunea filosoful român Constantin Rădulescu Motru: „Cu un cuvânt, toată seria de fenomene petrecute într-un sistem de corpuri poate fi considerată ca manifestarea unor puteri, care au proprietatea de a se suplini unele pe altele, după raporturi precise și de a putea fi totdeauna dispuse într-un circuit de transformări parțiale ale unui singur tot. ”

Cuvântul cuprinde în sine Totul - sensul, puterea, și fapta. Cuvântul acesta transpus printr-o minune, taină a energiilor lui Dumnezeu, în care se zidește toată credința în reușită, în care domnește putința de a aduce în manifestare un mare adevăr și de a merge pe linia de forță a destinului, trebuie să fie o prezență de înălțime spirituală, o forță, o persoană cu calități de neatins. Un lider care, la rândul lui, își vindecă propria rană emoțională pe care o percepe la cei apropiați lui.

În leadership, cuvântul care poate indica "PUTEREA", având o mare valoare la nivel de impact emoțional, nu este sintetizat printr-un "Doamne, iartă-l” (conceput ca un fel de regret în ceea ce privește alegerile făcute în viață), ci este sintetizat printr-un "Nădăjduiește până la sfârșit într-o minune".

Minunea este un fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit unei forțe spirituale înalte. Ceea ce se schimbă la om este modul în care se oglindește în ochii celor superiori lui. Leadershipul cere putința de a trăi tu însuți puterea unei noi vieți cu sufletul altuia.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.