Mișcarea atrage întâi atenție, abia apoi te gândești la ceea ce se mișcă

Descoperirea frumuseții în forme simple poate transforma perspectivele tale asupra lumii, pe linia unei pasiuni care persistă întreaga viață într-o necontenită odisee a creației.

Eisenstein nu învățase desenul niciodată. Începuse să deseneze în urma unei impresii din copilărie: în așteptarea începerii partidei, inginerul Afrosimov îi desenă cu o cretă pe postavul albastru închis al mesei de joc contururi de animale. Eisenstein rămăsese fascinat de arabescul alb al liniei care se năștea sub ochii lui și care în mișcarea sa făcea să apară câini, cerbi, pisici. Linia se mișca de-a lungul conturului invizibil al unui obiect căruia, printr-un miracol, îi dădea astfel existență pe postavul mesei. Dinamismul liniei era o senzație care-l pasiona ani de zile.

Inginerul Afrosimov îi inoculase plăcerea de a desena. Mai târziu, la Politehnică, materia aridă a geometriei analitice căpăta pentru tânărul student un farmec aparte pentru că traducea în misterioasele formule algebrice tocmai mișcarea liniilor. Dinamismul "devenirii", în opoziție cu staticul, îl va pasiona toată viața, fie că e vorba de mișcarea liniei, ori de cea a fenomenelor. Era o fascinație pentru geneza lucrurilor care-și are originea și aici, în această impresie timpurie în legătură cu desenul.

Opera ta, ca o reprezentare completă și autentică a unei viziuni artistice, poate fi percepută ca o capodoperă a unei scene desprinse dintr-o simbioză artistică?

A desenat, cu o știm, mult, în tinerețe. Mult și prost, deoarece, abandonând inspirația primară, încarca desenul cu detalii sub influența școlii ruse de pictură de gen. Caligrafierea școlară după model nu-i reușea nicicând. Maniera sa era aceea a desenului linear. Apoi, abandonând desenul, a rămas în continuare pasionat, în primele sale filme, pentru puritatea matematică a montajului în mișcarea sa. Gustul pentru secvența apare mai târziu, și-și explica ciudățenia acestei întârzieri, prin logică gândului lui Engels: "mișcarea atrage întâi atenție, abia apoi te gândești la ceea ce se mișcă."

O ființă organică a cinematografiei, de pildă, nu s-ar putea edifica ca o forță creativă fără a împrumuta ceva din elementele universale de expresie ale lucrurilor de care se înconjoară, ale artei, ale tehnicilor, sau ale științei constructive. Și, probabil, oricare din acestea nu ar avea decât o ființă trunchiată fără contribuția tuturor celorlalte, inclusiv a practicii coregrafice.

Ordinea în care precumpănesc în importanță și valoare aceste lucruri face loc unei diversități infinite de întruchipări sub care este văzut creatorul: drept un maestru, sau drept un vizionar. Așa cum o pictură de Rembrandt, de exemplu, model pentru ceea ce am putea numi simbioza artistică, include în chip armonios, în subsidiarul expresivității ei, anumite elemente de echilibru (culori, a linii, forme), tot astfel creația unui regizor trebuie să îmbine toate elementele. Prin aceasta, vreau să spun că opera unui regizor este incomparabil mai completă decât un kitsch în care una sau mai multe din aceste elemente constitutive ale unei expresii totale lipsesc cu desăvârșire.

Leadershipul pune accent pe abilitate de a îmbina în mod armonios toate elementele constitutive ale expresiei artistice - mișcare, culori, linii, forme - pentru a crea o operă completă și echilibrată, asemenea unei "simbioze artistice" remarcabile precum picturile lui Rembrandt.

În artele vizuale, leadershipul constă în viziunea și măiestria de a integra diverse componente expresive într-un întreg coerent și captivant, evitând astfel un "kitsch" care ar lipsi unele elemente esențiale ale expresiei totale.

Mișcarea atrage întâi atenție, abia apoi te gândești la ceea ce se mișcă, fiindcă în cinematografie trebuie să ții cont de acțiunea vizuală dinamică. Elementele în mișcare captează privirea spectatorului și contribuie la ritmul și energia peliculei. Un cadru static poate fi plictisitor, în timp ce mișcarea creează tensiune, suspans și implicare emoțională pentru privitor.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.