ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Moştenitorul unei mari averi

On Iunie 21, 2015, in Leadership +50% Extra, by Neculai Fantanaru

Supune-te unei solide verificări a validităţii de om de mare caracter, prin utilizarea puterii gândirii care supravieţuieşte „morţii”.

- Acum înţeleg de ce mi-aţi dat întâlnire aici, în insula aceasta dezolată, în mijlocul unui ocean, în palatul acesta subteran, în mormântul acesta pe care şi l-ar putea dori chiar şi un faraon: fiindcă vă sunt drag, nu-i aşa conte? Fiindcă mă iubiţi îndeajuns ca să-mi dăruiţi una din morţile despre care îmi vorbeaţi adineaori, o moarte fără agonie, o moarte care să-mi îngăduie să mă sting rostind numele Valentinei şi strângându-vă mâna.

- Ascultă, Maximilien - adaugă contele cu glas tare, văd că durerea ta este nesfârşită. Totuşi, mai crezi în Dumnezeu şi nu vrei să-ţi dai sufletul pierzării.

- Conte, răspunse el cu tristeţe, ştiţi foarte bine că sufletul nu-mi mai este al meu.

- Ascultă, Maximilien, continuă Monte Cristo, tu ştii că eu n-am nicio rudă în lume. M-am obişnuit să te privesc ca pe fiul meu; ca să-mi salvez fiul, mi-aş jertfi viaţa şi cu atât mai mult averea. Vreau să spun că te gândeşti la moarte fiindcă nu cunoşti bucuriile vieţii pe care ţi le îngăduie o mare avere. Maximilien, aproape tot ce am îţi dăruiesc ţie. Cu o asemenea bogăţie vei putea ajunge la orice ai dori. Eşti ambiţios? Toate carierele îţi vor fi deschise. Mişcă lumea, schimbă-i faţa, fă lucruri nesăbuite dacă trebuie, dar trăieşte ! *

Leadership: Te separi de profunzimea sfâşietoare a trăirilor, căutând limitele extreme?

Fenomenul „Profunzime sfâşiată”, o plasare a omului în raport cu sinele care critică şi pedepseşte, foarte apropiat de acea stare a indiferenţei care îl îndepărtează de năzuinţele spre o libertate de gândire şi acţiune, reflectată şi asupra celorlalţi, imprimă acea tendinţă de respingere a tot ceea ce poate să-l confirme ca ființă. A tot ceea ce viaţa îi oferă.

Practic, omul trece prin disperare pentru a ajunge la o nouă încredere, prin durere pentru a ajunge la o conştiinţă fondată pe reprezentări ale realităţii care convin aşteptărilor sale, pe măsură ce înaintează spre învăţătură şi putere, spre maturitate şi împlinire.

Dar libertatea omului trezit din starea de confuzie, a omului care renaşte dintr-un declin temporar, caută întotdeauna limitele extreme: viaţa desăvârşită sau moartea rapidă. Ce-i drept, numai atunci când ea se manifestă ca reacţie la ceea ce omul trăieşte şi la ceea ce se întâmplă în jur, ca o componentă esenţială a unei atitudini active cu privire la ceea ce este însufleţitor, dar mai ales la ceea ce el trebuie să reprezinte în marea ecuaţie a existenţei.

Acest „Himself”, supus unei solide verificări a validităţii de om de mare caracter, ca singură direcţie de urmat prin experimentarea acestei libertăţi, devine simbolul unei polarităţi care ce conferă atitudinii spirituale o notă de provocare faţă de existenţă. Această polaritate poate fi exprimată în două feluri.

Prima, cea a conştiinţei tragice care cunoaşte sensul eşecului total şi nevoia renunţării la sine, în care sensul suferinţei este cunoscut printr-o vulnerabilitate a minţii şi a sufletului. A doua, cea a devenirii care înglobează întreaga fiinţă, concentrând în sine potenţialul renăscător al încrederii în viitor.

Leadershipul este rezultatul gândirii care supravieţuieşte „morţii”, permiţând omului să cunoască şi să-şi asume bucuriile pe care i le îngăduie experimentarea credinţei sau a unei trăiri cu adevărat înălţătoare. Înainte ca omul să fie pus în starea de a simţi utilitatea vieţii, cineva trebuie să-l înveţe regulile ei, fără a neglija tocmai sâmburele raţional al teoriei conform căreia modificările minore, atent concepute şi inteligent puse în aplicare pot declanşa consecinţe majore.

Moştenitorul unei mari averi este individul care, înotând prin apele cele mai adânci ale vieţii lăuntrice, înfruntând împrejurările cele mai hotărâtoare, ajunge să realizeze ceea ce credea că nu mai este cu putinţă: miracolul de a fi altcineva.

Iată tot secretul devenirii, mărturisea Alexandre Dumas în celebrul său roman: „Nu există nici fericire, nici nenorocire în lume. Există doar compararea unei stări cu cealaltă şi - atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită este în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ţi dai seama cât de bine este să trăieşti, trebuie să fi dorit să mori.”

 

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us