Muzica unei vieți total virtuoase

Formează-ți o viziune clară asupra a ceea ce vrei să transmiți prin intermediul creației tale, înainte de a te hotărî să schimbi ceva la trăirile pe care le ascunde sufletul tău.

Muzica a fost prima parte a incursiunii mele într-o lume dominată de culoare care parcă anunța acea explozie de nuanțe vii ale unei estetici penetrată în profunzime de fermentul gândirii simbolistice. Ea mi-a oferit o panoramă a creației audiovizuale transformată reflexiv într-un torent de energie pozitivă, folosind inclusiv realitatea virtuală pentru a asculta și a schimba sunetele unei muzici stelare pe care întreaga cunoaștere a omenirii o pune pe seama apropierii de perfecțiunea absolută.

Spun asta pornind chiar de la unele dintre cuvintele atribuite lui Beethoven: "Muzica este o modalitate spirituală de a pătrunde într-un univers mai înalt al cunoașterii care cuprinde Omenirea, dar pe care Omenirea NU îl poate cuprinde."

Astfel, muzica a devenit o revelație mai înaltă decât toată înțelepciunea și filosofia de care credeam că n-am să mai scap niciodată. A devenit un test de sensibilitate a limbajului, a expresiei, un fel de procedeu de sensibilizare a materiei din care arta își trage substanța vibrantă, posibil a se manifesta ca o reprezentare firească în planul fizic al unei emoții, al unui gând, al unui mesaj acompaniat de lirismul sublim, contemplativ, învăluitor, al imaginației din care aleatoriul nu lipsește nicio clipă.

Cât despre ceea ce-mi anulează orice neliniște, prin ceea ce mi se întâmplă zilnic, ei bine, muzica îmi poate oferi vibrația unei clipe de inedit, alteori îmi transmite vibrația unei emoții efemere. Aici, fiind incontestabil faptul că niciodată un creator nu va fi mai preocupat de el însuși decât atunci când inspirația cea mai pură va fi mai abundentă într-o stare de tensiune pulsatilă, prelungită.

Poți să produci o reflectare a esenței tale vibraționale printr-o compoziție de elemente cu surplus de semnificație - rar întâlnite într-o lume a creației care se vrea o oglindă a Universului?

Ce vreau să arăt este că muzica nu este doar un criteriu de separare al sinelui de non-sine, o chemare de trezire spre o mai înaltă înțelegere a tâlcului metafizic al existenței. Ci reprezintă, în primul rând, o largă incursiune într-un prezent etern al cărui ecou răzbate până acolo unde spiritul ajunge să înfrângă legile naturii, estompând raportului realitate–vis, și te cheamă mai departe spre o conștientizare a sinelui ca spirit, nu ca formă sau ca și corp.

Muzica este acea creație a unui artist care emoționează până la capăt, amintind de sentimentul intim de bine pe care ni-l poate aduce momentul de legătură cu tărâmul spiritual al universului, cu itinerariul locurilor cerești ce ne înconjoară. Este mărturia unei vieți trăite prin arta de a exprima sentimente cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică.

Iar ceea ce captează cu adevărat atenția ascultătorului de muzică este dovada existenței unei sinergii între formele de undă ale unei revelații de sine ce se împlinește în întruparea Logosului, contribuind la crearea unei imagini simbolice, și ceea ce se accentuează prin surprinderea frumuseții unei vieți trăite în lumina unor versuri care încălzesc inima oricărui om, inspirând, trezind emoții, capacitând înțelesurile profunde ale dimensiunilor artei plastice.

Esența vibrațională a unui artist rezidă din acea calitate a muzicii care poate aduna laolaltă toate emoțiile desăvârșirii unei opere de creație.

Ce să zic, poate că am eu o tragere anume spre muzică, ori spre anumite genuri de melodii care insuflă o stare specială, fiecare piesă compusă de mine având în spate o poveste frumoasă de viață. Da, sunt un muzician, dar nu orice fel de muzician, pentru că notele mele de sublim, acele note de sensibilitate, de eleganță și intimitate, acele note de bas profund ridicate pe „Imaginează-ți”, au ca efect liniștirea dinspre gânduri și o anumită căldură a inimii.

Chiar și această inimă roșie, plină de naturalețea și spontaneitatea artei, bătând pe ritmul cuvintelor furate din somnul unor gânduri transpuse într-un univers simbolizat, are în partea de sus o notă muzicală strălucitoare de culoare semitransparentă, cu scânteieri cristaline. Ea bate fără să mă întrebe, fără să se ascundă de mine.

Imaginea menită să sugereze decorul în care sufletul îți tresare de emoție, poate să fie surprinsă ca o manifestare a imaginației tale într-o lume care există în afara percepției realității?

Cât despre ceea ce-mi anulează orice neliniște în momentul de vârf al inspirației, spre care tinde dinamismul inerent al imaginilor plăsmuite din exprimarea emoțiilor, într-un spațiu lăuntric, acolo unde toate călătoriile se unesc într-una singură, aș vrea să fac referire la un pasaj din romanul "Papillon", scris de Henri Charrière:

“Niciodată sufletul meu, spiritul meu, nu vor aparține acestui drum degradant, al putrezirii. Nu trăiesc decât pentru ca să evadez. Datoria mea de om față de mine însumi nu-i aceea de a-mi face dreptate, ci în primul rând, mai presus de orice, aceea de a trăi, de-a trăi pentru a evada. Chiar zdrobit, o evadare este o victorie. Să trăiesc, să trăiesc, să trăiesc. Să repet asta ori de câte ori voi fi gata să mă abandonez disperării, de trei ori aceste cuvinte de speranță: "Cât timp există viață, există speranță."

Recitind acest pasaj, iată, vă ofer concluzia pe care o trage sufletul meu despre călătoria unui artist în această lume: trebuie întotdeauna să existe ceva care să susțină ritmul vieții mele, care să transmită și să crească vibrația unei alte realități pe care eu însumi o caut într-o sensibilitate a exprimării care emoționează, subtilă, ascunsă, indispensabilă actului de creație.

Cred că toate contribuie în mod egal la impresia pe care o lasă imaginea unei singure ființe.

Așa este. Uneori simt că trăiesc acest moment plin de sensibilitate ca o izbândă a evadării dintr-o lume care, trăind-o direct, mi se pare că moare încetul cu încetul. Și, nu, nu mă întristez de cele de ce întâmplă în exteriorul meu, ci mă bucur de faptul că ceea ce întâmplă în exteriorul meu îmi pune la încercare emoția de a fi conectat la o pereche de căști în care se aude refrenul: “I'm a world that's waiting to be discovered.”

Ceea ce se reflectă în leadership este legătura sinergică care transferă trăirile în viziune și încarcă experiența vieții cu o semnificație care poate ajunge realitate.

Muzica unei vieți total virtuoase se adresează omului care a știut să evadeze în nemurire cu ajutorul simțului artistic (acționând mai mult după sentimente și mai puțin după logică), incluzând facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare ca o reflectare a lumii interioare.

Iată elementele imaginii din care îți poți extrage conținutul artistic aferent unui proiect interesant de creație: Sunete. Culoare. Formă. Aspect. Emoții. Cuvinte. Gesturi. Costume. Pași de dans. Limbaj. Imagine. Vibrații. Spirit. Viziune. Perspectiva analitică. Numere. Design.

Tu cum poți să redai ce conține interiorul tău prin prisma a ceea ce se întâmplă în exteriorul tău, luând în considerare aceste elemente?

Folosește-ți bogăția imaginației !